A SOSIT MOMENTUL DECIZIEI PENTRU RUSIA ÎN UCRAINA
Bănuiesc că acum Kremlinul a ajuns la concluzia că intervenția limitată în Ucraina a fost o greșeală. Nu vreau să spun că va eșua în efortul său de a alunga toate unitățile militare ucrainene din Donbass. Greșeala făcută de Kremlin a fost în a crede că intervenția militară ar putea fi limitată.
SUA și NATO sunt acum implicate în conflict.
Ucraina este aprovizionată cu arme grele și instruită pentru utilizarea lor. Washingtonul a aranjat acum să trimită rachete capabile să lovească teritoriul Rusiei. În mod clar, conflictul nu este deloc limitat.
Dilema pentru Rusia este că, limitându-și operațiunile militare în regiunea Donbass din estul Ucrainei, armele occidentale se acumulează în vestul Ucrainei, unde este posibil să ridice o armată care să o înlocuiască pe cea pe care rușii o distrug în Donbass.
În timp ce Kremlinul va reuși să elibereze Donbass, va eșua în scopul său de a demilitariza Ucraina și de a transforma Ucraina într-un stat neutru dacă intervenția nu este extinsă la toată Ucraina. În plus, conflictul s-a extins și prin cererea țărilor neutre, a Finlandei și Suediei, de a adera la NATO. Adăugarea Finlandei la NATO ar extinde foarte mult prezența NATO la granițele Rusiei, pe care intervenția în Ucraina intenționa să o prevină.
Kremlinul a avertizat că țările care intervin în conflict vor fi tratate ca niște combatanți, dar nu a luat nicio măsură. Amenințarea rusă este atât de ignorată, încât chiar și Danemarca nesemnificativă din punct de vedere militar trimite în mod deschis arme în Ucraina. Consecința va fi mai multă intervenție a SUA și a NATO.
O situație periculoasă a fost creată de declarația Kremlinului de linii roșii pe care nu le aplică. Răspunsurile întârziate și limitate ale Rusiei la provocările Washingtonului sunt motivul conflictului actual, iar răspunsurile întârziate și limitate sunt motivul pentru care conflictul actual va scăpa de sub control.
Era evident că Kremlinul avea nevoie de o cucerire rapidă și totală a Ucrainei pentru a preveni extinderea războiului prin intervenția occidentală și pentru a intimida Europa non-NATO de la a abandonara neutralitatea.
În schimb, acțiunea limitată a Rusiei i-a oferit Washingtonului luni de zile pentru a extinde conflictul și pentru a menține conflictul după înfrângerea Ucrainei în Donbass.
Propaganda occidentală a reușit chiar să convingă populațiile occidentale că Ucraina câștigă războiul. Kremlinul, se pare, este incapabil să înțeleagă că nu există o soluție pașnică sau diplomatică. A fost falsa speranță a Kremlinului pentru respectarea Acordului de la Minsk, care i-a oferit Washingtonului 8 ani pentru a pregăti și echipa o forță ucraineană cu scopul de a recuceri republicile Donbass.
Întregul conflict ar fi putut fi evitat dacă Kremlinul ar fi acceptat cererea Donbass-ului de a se reuni cu Rusia la fel ca și Crimeea. Această eroare strategică a Kremlinului a urmat unei erori mai mari și anterioare, când Kremlinul a rămas deoparte și a permis răsturnarea de către Washington a guvernului ucrainean și instalarea unui regim marionetă ostil Rusiei.
Admir reținerea Kremlinului de a recurge la violență. Întrebarea este dacă acest comportament nu încurajează Washingtonul să acționeze și mai agresiv, conform doctrinei Wolfowitz, împotriva țărilor care sunt obstacole în calea hegemoniei Washingtonului.
Rusia poate să rămână din nou în dubiu, așa cum a făcut-o în ultimii 8 ani, în timp ce Washingtonul ridică și antrenează o altă armată ucraineană sau poate da o lovitură rapidă de KO Ucrainei, poate înlocui guvernul și poate vâna și pune capăt tuturor naziștilor și elementele CIA.
În caz contrar, sunt șanse mari ca intervenția occidentală în creștere să scape de sub control conflictul. Kremlinul vede acest lucru în sine și avertizează asupra perspectivei unui război nuclear, dar nu ia măsurile necesare pentru a exclude această perspectivă.
Autor: Paul Craig Roberts
NOTA
Paul Craig Roberts, doctor în economie și autor american, fost șef de cabinet în guvernul federal al Statelor Unite; fost secretar adjunct al Trezoreriei pentru politică economică al Statelor Unite sub președintele Ronald Reagan. și – după ce a părăsit guvernul – a condus pentru zece ani institutul William E. Simon în economie, la Centrul pentru Studii Strategice și Internaționale; autorul a mai mult de o duzină de cărți.
Sursa: Angelo Davidescu
