Către,
Ion-Marcel CIOLACU, prim-ministru, adresa email: pm@gov.ro
Marian NEACȘU, viceprim-ministru,
Marian-Cătălin PREDOIU, viceprim-ministru, ministrul afacerilor interne,
Marcel-Ioan BOLOȘ, ministrul finanțelor,
Alina-Ștefania GORGHIU, ministrul justiției,
și spre știință fiecărui Ministru al Cabinetului de Miniștrii
GUVERNUL ROMÂNIEI
Palatul Victoria, Piaţa Victoriei nr. 1, Sector 1, Bucureşti, cod postal 011791
Telefon centrală:40-21-314 34 00 / 40-21-319 15 64
Adresa de e-mail: drp@gov.ro

și

Către,
Angel TÎLVĂR, Ministrul Apărării Naţionale,
General Gheorghiță VLAD, Șeful Statului Major al Apărării,
Simona COJOCARU, Secretar De Stat și Şef al Departamentului pentru Politica de Apărare, Planificare și Relații Internaționale,
Eduard BACHIDE, Secretar de Stat și Şef al Departamentului pentru Relaţia cu Parlamentul și Calitatea Vieţii Personalului,

MINISTERUL APĂRĂRII NAȚIONALE
Bucureşti, Str. Izvor, nr. 110, sector 5, cod 050564
Tel.: 004021 410.40.40; 004021 402.34.00;
interior 1011.422
Fax: 004021.319.56.98;
Adresa web: www.mapn.ro
Email: transparenta.decizionala@mapn.ro ; secretariat_general@mapn.ro ; srp@mapn.ro

Noi:
– Asociaţia Juriștilor pentru Apărarea Drepturilor și Libertăţilor (JADL), organizație de drept privat fără scop patrimonial, cu caracter autonom, neguvernamental și apolitic, cu sediul în București, sector 2, strada Dimitrie Marinescu nr.1, înregistrată în Registrul Asociațiilor și Fundațiilor de la Judecatoria Sector 1 București la nr.33/16.03.2016, având CIF45823040, email: asociatia.jadl@gmail.com, telefon 0744369973, prin reprezentantul său legal, Președinte – Avocat Marina-Ioana Alexandru,

– Asociația Alianța Părinților (AP), organizație de drept privat fără scop patrimonial, cu caracter autonom, neguvernamental și apolitic, cu sediul în București, sector 1, str. Liniștei nr. 80-82, et. 1, apt. 9, înregistrată în Registrul Asociațiilor și Fundațiilor de la Judecatoria Sector 1 București la nr.139/25.10.2016, având CIF36718541/2016 email: contact@aliantaparintilor.ro, tel. 0744369973, prin Președinte interimar dl.Ionel Rusei și Secretar General – Avocat Marina-Ioana Alexandru,

referitor la proiectul de:
– Ordonanță de urgență a Guvernului privind finanțarea de către România a instruirii personalului ucrainean în cadrul facilității de instruire pentru personalul care operează aeronave F-16 din Baza Aeriană-Fetești;
– Legea apărării naționale a României și
– Lege privind Sistemul Național de Management Integrat al Situațiilor de Criză, puse pe site-ul ministerului, în regim de transparență decizională, în data de 01 aprilie 2024,
în temeiul dispozițiilor dreptului la petiționare, a transparenței decizionale și a dreptului la informare, vă notificăm și vă somăm următoarele:

1.Organizarea unei dezbateri publice reale cu participarea necondiționată, directă și online a tuturor reprezentanților societății civice care doresc acest lucru, motivat de faptul că aceste proiecte de ordonanță și de lege cuprind dispoziții care sunt în primul rând neconstituționale, apoi necesită discuții complexe, deoarece vizează în mod direct securitatea națională și a vieții, a integrității și demnității oamenilor și persoanelor ce formează poporul român.
În acest sens, veți desfășura o amplă și intensă campanie de informare în masă, prin mass-media națională și mainstream, video și audio, precum și în presa scrisă letric și online, conform Art.31(1,2,3,4) – Dreptul la informație din Constituția României, a Legii Nr.544/2001 privind liberul acces la informaţiile de interes public și a Legii audio-vizualului nr. 504/2002 cu modificările și completările ulterioare.

2.Înscrierea noastră, a celor două asociații, la dezbaterea publică pe care o veți organiza în condiții de legalitate.
În acest sens vă notificăm să ne înștiințați de îndată, la datele de contact menționate în preambul, data, ora și locul exact unde va avea loc dezbaterea necesară.
Referitor la interdicția pe care ne-ați aplicat-o în data de 16 mai 2024 cu privire la telefoanele mobile și aparatura de înregistrare, vă informăm că nu puteți să ne mai interziceți acest lucru, având în vedere că armata este subordonată exclusiv voinței noastre – poporul român, implicit și dumneavoastră. Orice participare la o dezbatere publică implică accesul liber la informațiile de un asemenea interes național.
Astfel de interdicții nu pot fi aplicate oamenilor-ființe umane vii, libere și suverane, deoarece aceasta înseamnă îngrădirea drepturilor naturale și constituționale ale fiecăruia, ceea ce vă este interzis, pentru că ar însemna să ne negați existența cu tot ceea ce cuprinde ea.
Obligația dumneavoastră este de a ne asigura protecția și accesul neîngrădit la orice dezbatere este necesar a fi făcută.

Menționăm că participarea noastră va fi directă și/sau online și cu luare de cuvânt referitor la proiectul de Ordonanță de urgență a Guvernului privind finanțarea de către România a instruirii personalului ucrainean în cadrul facilității de instruire pentru personalul care operează aeronave F-16 din Baza Aeriană-Fetești, care este intrinsec legat de cele două proiecte de Lege a apărării naționale a României și la proiectul de Lege privind Sistemul Național de Management Integrat al Situațiilor de Criză, fața de care doar ați mimat o așa-zisă dezbatere care nu s-a mai tinut, deoarece noi nu v-am legitimat nelegalitatea organizării și sfidarea de care ați dat dovadă, motiv pentru care am plecat în bloc.
Notificarea pe care v-o adresăm cu privire la organizarea și derularea acestei dezbateri publice reale este justificată atât de interesul, preocuparea și implicarea organizațiilor noastre în problemele ce vizează drepturile și libertățile fundamentale ale omului, securitatea națională, siguranța socială și a vieții fiecărui membru al societății românești, precum și de formularea de politici publice și de monitorizarea activităţii autorităţilor publice, acordarea suportului pentru respectarea drepturilor și libertăților omului-ființă vie și respectarea principiilor suverane ale dreptului la viață, la integritate fizică și psihică și la exprimarea consimțământului liber, informat corect și complet, neviciat și în condiții de etică și moralitate. Acestea făcând parte din obiectivele noastre principale.
Orice chestiune din domeniul apărării naționale este de interes național, motiv pentru care implicarea și participarea la dezbateri ample și necondiționate a membrilor societății civile este imperios necesară.

3.Vă notificăm să luați act că atât prin intermediul proiectului de ordonanță, cât si prin intermediul celor două proiecte de lege se încalcă flagrant atât Constituția României cât și ordinea de drept.
Având în vedere că „Armata este subordonată exclusiv voinței Poporului Român” (art. 118, pct. (1) din Constituția României), Adunarea Constituantă a circumscris cu exactitate scopul Armatei, ceea ce arată foarte clar că factorii de conducere politică și militară nu au dreptul să stabilească Armatei Române alte scopuri decât cele ce i s-au prescris limitativ în textul de Constituție (Tratat de Constituție comentată și adnotată).

„Subordonarea armatei voinței suverane a poporului și constituționalizarea acestei legături arată foarte clar că forțele armate ale statului român NU pot fi instrumente aflate la dispoziția autorităților publice (sau a intereselor de grup ale partidelor politice și/sau interese străine de țara noastră – n.p.), care ar avea astfel vocația și latitudinea să se folosească de armată împotriva poporului sau pentru a-și satisface interese politice, fără legătură cu cele împărtășite de popor.
Dispoziția constituțională potrivit căreia armata este subordonată exclusiv voinței poporului român reprezintă temeiul constituțional al controlului civil asupra forțelor armate.
Orice dispoziție (pretins-n.p) legală care ar scoate armata din sfera de control civil nu are caracter constituțional.” (Tratat de Constituție comentată și adnotată).

– Este exclus ca pe teritoriul României să fie instruite orice trupe străine și mai ales dintre acelea care nu sunt membre NATO.
– Deciziile majore, cu implicații deosebite asupra democrației, a securității naționale, a securității vieții cetățenilor români, a drepturilor și libertăților cetățenești, etc. se pot lua numai de către poporul român, prin Referendum.
– Nu se pot institui noi abordări conceptuale folosite cu privire la Armata României, fără acordul Poporului Român. Nimeni altcineva nu poate schimba, după bunul plac și/sau după interese personale, de grup și/sau politice venite la comandă dinafara țării, ordinea corectă a lucrurilor, naturală, legală și constituțională.
– Nota de fundamentare pentru Ordonanța de urgență a Guvernului privind finanțarea de către România a instruirii personalului ucrainean în cadrul facilității de instruire pentru personalul care operează aeronave F-16 din Baza Aeriană-Fetești, nu are nici un temei de drept și nu are nici o argumentare îndreptățită, motivele invocate fiind absolut puerile și denotă căutarea doar a unui pretext care să justifice acțiuni ulterioare efectuate în numele poporului român si al României, la ordine străine de noi și de interesele noastre.
Acest fapt ne pune într-un pericol iminent.
– Nicio țară normală nu conferă armatei atribuții abuzive, nu face transfer de autoritate către entități străine de țară, nu cedează comanda sau controlul operațional altui comandant „aliat”, etc., nu angajează și nu efectuează cheltuieli prin bugetul Ministerului Apărării Naționale care produc prejudicii iremediabile poporului român, sub toate aspectele.

Referitor la ivocarea declarațiilor pe care atât Președintele României, cât și Ministrul Apărării le-au făcut în ambianța unor întâlniri oficiale, ca și justificare de necesitate pentru crearea unui cadru „juridic” general aplicabil privind finanțarea de către România a instruirii personalului militar ucrainiean, vă notificăm următoarele:
1. Din punct de vedere juridic, nimeni nu poate declara ceva pe răspunderea altcuiva, mai cu seamă când este vorba despre securitatea vieții individuale a fiecărui om-ființă vie, liberă și suverană, membru cu puteri depline al poporului român.
2. Aceste „declarații” făcute de dumneavoastră oficialii României, prin care afirmați că „țara noastră și-a asumat, la cel mai înalt nivel, implicarea în procesul de instruire a personalului ucrainian”, culmea, și pe cheltuiala care se vrea a fi făcută din bugetul de stat (adică din banii poporului român) sunt fals în declarații.
De ce??? Pentru că nu ați informat corect și complet, nu ați comunicat public intenția ce o aveți și nu ați cerut voie poporului român pentru asta.
Nu ați avut mandat pentru astfel de declarații și nu aveți mandat să luați astfel de măsuri de o asemenea importanță națională.
Mandatul cu care orice oficial al României poate opera în numele poporului român, este exclusiv acela care împlinește numai interesele noastre ca țară și neam românesc și prin care se asigură pacea, bunăstarea și prosperitatea noastră ca națiune română, în România.
Atât prin drept natural, cât și prin drept constituțional, acești mandatari care vremelnic se numesc „oficiali” sau „demnitari” ai României se află exclusiv în slujba poporului român. Adică în slujba noastră și sunt plătiți de către noi, nu ca să ne vândă puterilor străine, ci ca să ne apere.
3. Declarațiile făcute de dumneavoastră, oficialii României în sensul exprimat în acest proiect de ordonanță și nu numai, au efecte exclusiv asupra dumneavoastră înșivă și a acelora care au declarat astfel de chestiuni. Asumarea nu este în numele „țării noastre” ci în numele propriu al dumneavoastră și pe cheltuiala dumneavoastră proprie și a acelora care fac astfel de afirmații fără să ne ceară voie și fără ca noi, poporul român să ne fi dat consimțământul.
4. Referitor la definiția pe care ne-ați dat-o în mod repetat în textele de acte normative și așa-zise legi, aceea de „resursă umană”, vă învederăm următoarele:
-resursa, conform dicționarului explicativ al limbii române, înseamnă „sursă de mijloace susceptibile de a fi valorificate într-o împrejurare dată”;
-în acest context vă notificăm să retineți și pe această cale faptul că noi nu suntem resurse umane. Noi suntem oameni-ființe vii, libere și suverane.
Comentariile de specialitate în doctrina juridică din toate timpurile arată fără echivoc că om-ul-ființă vie, liberă și suverană este sursa de la care emană autoritatea și suveranitatea unei societăți, este nucleul de putere al statului-națiune.
-dumneavoastră, „oficialii” României, nu aveți nici un titlu care să vă confere vreun drept asupra noastră ca oameni-ființe vii, libere și suverane, astfel încât să puteți hotărâ în numele nostru al fiecăruia și în numele nostru ca neam românesc și popor român și pe viețile noastre și ale copiilor noștri. Noi hotărâm.
5. Referitor la noțiunea de „stat”, vă notificăm faptul că atât din punct de vedere juridic, cât și în fapt, „statul” nu este o ființă vie, nu este o persoană în sine, statul este o ficțiune căreia i s-a conferit statutul de „persoană juridică” și care a preluat fictiv atributele și prerogativele persoanei fizice, care la rândul ei în realitate este om-ul ființă vie, liberă și suverană (citiți tratatele de drept și istoria dreptului de unde veți afla aceste informații).
„Staul”, el însuși, nu are capacitate procesuală în fața instanțelor de judecată. Statul apare în instanță „reprezentat” de Ministerul de Finanțe, ca regulă generală.
Statul, în realitate este o formă de organizare socială hotărâtă a fi așa, de către oameni, la un anumit moment istoric.
De aceea toate exprimările prin care se vorbește despre „stat” ca despre o persoană sunt false. Ex.: statul vine, statul face, aparține statului…etc.

Statul există pentru că noi, oamenii-ființe vii, existăm.
Un stat are putere pentru că neamul care l-a format are putere. Iar asta nu ați hotărât dumneavoastră sau vreo altă persoana sau ființă, a hotărât Însuși Dumnezeu.
Așa că nu persistați în iluzia că vreunul dintre dumneavoastră sau toți la un loc, sunteți statul. Nu. Dumneavoastră sunteți doar niște salariați pe care noi îi plătim đin ceea ce dumneavoastră numiți „bugetul de stat” care nu vă aparține și asupra căruia nu aveți nici un drept, pentru că nu dețineți nici un titlu valabil nici în acest sens.
Avuția statului român, este exclusiv avuția neamului românesc datorită căruia statul român există. Adică este avuția noastră în devălmășie. Adică noi, oamenii-ființele vii libere și suverane, care alcătuim neamul românesc, suntem co-proprietari pe tot ceea ce există ca și „avuție sau bun al statului”.
– Considerăm că prin prevederile cuprinse în proiectele de ordonanță și de lege se încearcă un nou experiment asupra poporului român, implementând legi, care pe de o parte sunt neconstituționale, iar pe de altă parte nu se regăsesc nicăieri în legislațiile țărilor lumii preocupate de păstrarea interesului național nealterat.
Astfel de prevederi reprezintă o încălcare flagrantă a drepturilor și libertăților fundamentale, garantate de Constituția României.
Mai mult decât atât, umiliți poporul român și armata română pe care o transformați în trupă colonială aservită puterilor străine, ceea ce reprezintă uzurpare, distrugere și înaltă trădare de neam și țară.
– Se încalcă tratate internaționale în domeniul atribuțiilor armatei în raport cu societatea civilă.
– Prin aceste proiecte se ignoră flagrant apărarea națională, în favoarea apărării colective în cadrul NATO, al UE și al ”unor coaliții”, astfel încât transpare fără echivoc faptul că deciziile ce urmează a fi luate, vor veni în plic dinafara României, de la decidenții străini de interesul nostru național.
– Practic, prin aceste proiecte de acte normative și legislative ce fac obiectul prezentei notificări, dumneavoastră creați o așa-zisă bază legală, cu intenția vădită de a avea un suport pentru viitor, prin care la ordine stabilite de UE, NATO sau orice alte organisme internaționale, să se poată decreta orice tip de stare cerută de puterile străine cărora urmează să le cedați autoritatea armată, inclusiv aruncarea României si a poporului român în război.
– Atât definițiile, cât și textele concepute sunt ambigue adesea și neclare, lăsând loc atât pentru interpretări multiple, cât și pentru „manevre” de moment, în funcție de situația impusă de anumite interese.
Acestea sunt doar câteva aspecte arătate, ca un preambul la dezbaterea amplă pe care o veți organiza în vederea stabilirii clare a elementelor și aspectelor ce vizează atât proiectul de Ordonanță de urgență a Guvernului privind finanțarea de către România a instruirii personalului ucrainean în cadrul facilității de instruire pentru personalul care operează aeronave F-16 din Baza Aeriană-Fetești, cât și proiectele de Lege al apărării naționale și de Lege privind Sistemul Național de Management Integrat al Situațiilor de Criză, raportat la faptul ca armata română este subordonată exclusiv poporului român.

În calitate de cetățeni liberi și suverani ai României – titulari naturali și de drept ai puterii politice, conform art.2 pct.1 teza I din Constituția României, vă NOTIFICĂM și următoarele:

• Democrația nu se poate mima, iar instigarea la nerespectarea Constituției României la comanda NATO, UE, etc și a celor care le controlează, în așa fel încât poporul român să nu mai aibă nicio putere și să nu mai incomodeze planurile împotriva intereselor României și împotriva cetățenilor săi, înseamnă încălcarea interesului național, al legalității și al bunei credințe, principiul transparenței și principiul fidelității faţă de România şi al respectului faţă de oameni.
  -În aceest moment, prin aceste proiecte de ordonanță și de Legi, puneți în pericol siguranța și securitatea națională a României, iar abuzul de putere pe care îl exercitați reprezintă un atac fără precedent la însăși securitatea vieții individuale și colective a noastră, oamenii-ființe vii, libere și suverane care formăm poporul român.

• Prin Constituția României demnitatea omului, drepturile și libertățile cetățenilor sunt garantate.

• Constituția României, suveranitatea și libertatea omului român-ființă vie, liberă și suverană, implicit a poporului român nu se negociază, nu se comercializează și nu se contestă, acestea sunt sacre și nu reprezintă favoruri care să fie acordate după bunul plac al unei instituții sau al unui funcționar public – salariat al poporului român.
  Suveranitatea și libertatea sunt inalienabile și inamovibile. Ele nu este necesar a fi dovedite, ele există pur și simplu.

• În calitate de reprezentanți ai României și funcționari publici – salariați ai poporului român (conform Constituției României), ocupanți ai unor funcții de înaltă demnitate în Statul Român, aveți obligația sacră să fiți fideli României și poporului ei, să puneți țara și poporul ei înainte și mai presus de propria persoană și propriile interese sau interese străine de țară și directive politice, să apărați drepturile, libertățile și interesele țării și ale poporului român, respectând și aplicând fără echivoc dispozițiile imperative ale Legilor divine, naturale, ale Legii Fundamentale și Suverane a Statului român – Constituția României.

Pentru toate notificările mai sus învederate și pentru nealterarea eticii și moralității, raportat la o justă cauză, în condiții de legalitate, vă cerem să dați dovadă de responsabilitate respect și considerație față de noi, oamenii români-ființe vii, libere si suverane care alcătuim neamul românesc și poporul român și față de toți cetățenii României în slujba cărora vă aflați, conform Constituției României .
În cazul în care veți ignora această notificare, vom considera atitudinea dumneavoastră un act de rea-credință, precum și dovada indubitabilă a faptului că ați avut și aveți intenția de a încălca, în mod flagrant Legea suverană și fundamentală a țării – Constituția României.
Astfel ne veți determina să intrăm în stare de legitimă apărare și să activăm dispozițiile imperative ale Constituției României și să facem aplicarea art. 55(1)-„Cetățenii au dreptul și obligația sa apere România”, coroborat cu dispozițiile Legii Siguranței naționale nr.51/1991 “Art. 2 (1)Securitatea naţională se realizează prin cunoaşterea, prevenirea şi înlăturarea ameninţărilor interne sau externe ce pot aduce atingere valorilor prevăzute în art. 1.
(2)Cetăţenii români, ca expresie a fidelităţii lor faţă de ţară, au îndatorirea morală de a contribui la realizarea securităţii naţionale.
Art. 3 Constituie ameninţări la adresa securităţii naţionale a României următoarele:
a) planurile şi acţiunile care vizează suprimarea sau ştirbirea suveranităţii, unităţii, independenţei sau indivizibilităţii statului român;
b) acţiunile care au ca scop, direct sau indirect, provocarea de război contra ţării sau de război civil, înlesnirea ocupaţiei militare străine, aservirea faţă de o putere străină ori ajutarea unei puteri sau organizaţii străine de a săvârşi oricare din aceste fapte;
c) trădarea prin ajutarea inamicului;…..”
Contrar voinței noastre vom face uz de toate procedurile legale împotriva oricărei ființe vii, persoane și/sau instituții de stat sau private care se fac vinovate de această împrejurare.
Nu putem sa nu ținem cont de faptul că toate acțiunile clasei politice, implicit a „guvernaților” din ultimii 34 de ani, au dovedit fără putință de tăgadă că dacă noi, mădularele neamului românesc, ale poporului român nu am controlat riguros pe Guvernant și am avut încredere, acesta și-a exercitat atributele de putere cu viclenie și împotriva noastră.
Aceste proiecte ce fac obiectul prezentei notificări, reprezintă una dintre multiplele dovezi de netăgăduit în acest sens.

Prezenta notificare este înștiințarea dumneavoastră și punerea în întârziere cu privire la situația de drept și de fapt creată prin emiterea unor asemenea proiecte de ordonanță și legi ce se vor a fi adoptate, prin atacul fără precedent la drepturile noastre naturale și constituționale, la Constituția României, precum și la prejudiciul iminent ce se generează asupra societății, a siguranței naționale și a securității vieții noastre, oameni-ființe vii libere și suverane, asupra cetățenilor români, etc. astfel încât să nu puteți spune că nu aveți cunoștință de situația menționată.
Pe cale de consecință, pentru toate motivele mai sus învederate și pentru nealterarea eticii și moralității, raportat la o justă cauză, în condiții de legalitate, vă solicităm organizarea unei dezbateri ample și autentice, nu o simulare prin care să se bifeze că s-a „dezbătut”.
Scopul dezbaterii este retragerea irevocabilă a proiectelor de ordonanța și de legi ce fac obiectul prezentei notificări.
Noi nu ne dăm consimțământul pentru aprobarea și adoptarea acestora, indiferent sub ce formă ne-ar fi prezentate.
A venit vremea să tineți cont numai de voința noastră, a poporului român care vrea pace cu toata lumea, nu război.

* Asociaţia Juriștilor pentru Apărarea Drepturilor și Libertăţilor (JADL) și
* Asociația Alianța Părinților, vor fi reprezentate de Președinte și respectiv Secretar General – Avocat Marina-Ioana Alexandru (tel. 0744 369 973 );
email: asociatia.jadl@gmail.com ; marinaioanaalexandru@gmail.com

Vă solicităm să ne confirmați de îndată, direct la registratură sau prin mesaj scris în email, la datele de contact menționate mai sus, numărul de înregistrare acordat acestei notificări, precum și accesul în dezbatere și totodată să ne facilitați luarea cuvântului.

Asociația Juriştilor pentru Apărarea Drepturilor și Libertăților
prin Președinte – Avocat Marina-Ioana Alexandru
și
Asociația Alianța Părinților
prin
Președinte interimar dl.Ionel Rusei
Secretar General – Avocat Marina-Ioana Alexandru

La aproape 50 de ani…
Documentul american desecretizat pe care vi-l prezentăm este important nu doar ca sursă istorică. Printre altele, faptul că Nicolae Ceauşescu, primul Preşedinte al României – atunci în funcţie – era acceptat ca un apropiat al S.U.A., ca o punte de legătură între Israel şi ţările arabe, între Washington, Moscova şi Beijing.
Personal, a fost apreciat de Preşedinţii S.U.A., Richard Nixon (primul preşedinte american care a vizitat România 1967 – în timpul mandatului său) şi Gerald Ford.
„România este, probabil, singura ţară din lume care menţine relaţii prieteneşti cu toate marile puteri antagoniste, cu Israelul şi cu statele arabe, cu Germania de Est si cu Germania de Vest, cu U.R.S.S. şi cu Albania şi China, cu Hanoiul şi cu S.U.A.„, scria, atunci cotidianul Glasgow Herald.
România avea o conducere competentă şi un corp diplomatic ce şi-a dovedit din plin, nu doar competenţa şi şi excelenţa. Nicolae Ceauşescu a ştiut să menţină relaţii utile statului roman şi intereselor acestuia. Fapt confirmat Henry Kissinger, care, în anii ’70 ai secolului al XX-lea diplomat de înalt nivel internaţional l-a recunoscut şi aceptat pe şeful statului român, ca partener interesant de discuţie, derulată într-o atmosferă favorabilă ambelor ţări şi cu abordări de mare complexitate.
Astăzi, oficialii statului roman sunt trataţi de marile puteri dar şi de state mici – ca arendaşi lipsiţi de demnitate şi patriotism. Vremelnici şi nevrednici conducători ai ţării.
Vă rugăm să citiţi cu atenţie documentul, să extrageţi singuri esenţialele aspecte, concluziile aparţinându-vă în totalitate. (Ion Măldărescu).

Strict secret de importanță deosebită
Notă de convorbire

La 3 noiembrie 1974, Nicolae Ceaușescu, președintele Republicii Socialiste România, l-a primit pe Henry Kissinger, secretarul de Stat al Statelor Unite ale Americii. La convorbire au fost prezenți George Macovescu, ministrul Afacerilor Extern, Harry Barnes jr., ambasadorul S.U.A. la București şi Sergiu Celac, interpret.
Nicolae Ceaușescu: Este cam scurtă șederea dumneavoastră; data viitoare ar trebui să stați mai mult, să vizitați câte ceva în România.
Henry Kissinger: Aș dori foarte mult.
Nicolae Ceaușescu: Poate după încheierea păcii în Orientul Mijlociu.
Henry Kissinger: Poate n-ar trebui să aștept atât de mult.
Nicolae Ceaușescu: În orice caz, doresc să vă urez bun venit în România și să exprim satisfacția mea, a conducerii României pentru bunele relații existente între România și Statele Unite, precum și față de vizita dumneavoastră. Deși scurtă, sper că va fi o vizită utilă.
Henry Kissinger: Doresc să vă spun, domnule Președinte, că bunele relații inițiate prin vizita președintelui Nixon în România reprezintă un principiu stabil al politicii noastre externe. Faptul că la noi a avut loc o schimbare a administrației nu afectează linia stabilită de dumneavoastră împreună cu președintele Nixon.
Președintele Ford este gata, ca și mine, să continue acest curs și să-l intensifice. Apreciem faptul că ați trimis la Washington emisari speciali pentru a ne ține la curent cu gândurile Dumneavoastră. Considerăm că aceste schimburi de păreri confidențiale la nivel înalt trebuie menținute.
Nicolae Ceaușescu: Eu apreciez mult atitudinea declarată și dorința exprimată de președintele Ford, cât și de dumneavoastră, în calitate de secretar de Stat al Statelor Unite, de a continua realizarea înțelegerilor stabilite cu președintele Nixon, la care dumneavoastră ați avut o participare foarte activă, și de a dezvolta în continuare, pe toate planurile, relațiile noastre.
În conformitate cu obiceiul nostru de a trata oaspeții cu toată atenția, las la alegerea dumneavoastră inițiativa de a spune cu ce să începem.
Henry Kissinger: Domnule președinte, ați fost deosebit de amabil să mă primiți într-un moment care putea fi considerat, pe drept cuvânt, neconvenabil. Cred, însă, că vom putea acoperi toate problemele și sunt gata să urmez ordinea pe care o preferați Dumneavoastră.
În ceea ce ne privește, vom urma practica noastră de a păstra note de convorbire la Casa Albă, iar nu la Departamentul de Stat, pentru a nu ne expune la nici un fel de indiscreții. Se întâmplă ca, atunci când citesc ziarul „New York Times”, să constat că cei de acolo aleg mai bine telegramele pe care le primesc decât colaboratorii mei.
Nicolae Ceaușescu: Se vede că au un bun serviciu de informații.
Henry Kissinger: Așa este. Totuși, informațiile cele mai importante le țin acolo unde nu pot să ajungă ei.
Nicolae Ceaușescu: Poate să începem, totuși, cu problemele relațiilor româno-americane. Aceasta cu atât mai mult cu cât prima vizită pe care ați făcut-o împreună cu președinte Nixon acum cinci ani și câteva luni a avut loc în preajma Congresului partidului nostru. Chiar l-am amânat cu o zi.
Henry Kissinger: Nu am uitat aceasta.
Nicolae Ceaușescu: Și acum vizita dumneavoastră are loc cu câteva săptămâni înainte de Congresul partidului.
Desigur, între timp situația s-a schimbat mult în lume. Atunci vizita a fost mult criticată de prietenii noștri. Azi se pare că noi suntem în situația de a-i critica.
Henry Kissinger: Pentru ce? Pentru că au relații prea bune cu Statele Unite?
Nicolae Ceaușescu: Nu pentru că au relații prea bune, ci pentru a evita să se înțeleagă cu Statele Unite pe seama altora.
Henry Kissinger: Am putea discuta despre aceasta mai în detaliu. Ce acorduri apreciați că s-au realizat pe seama altor țări?
Nicolae Ceaușescu: M-am referit la faptul că noi suntem în situația de a-i critica pentru a preveni realizarea unor înțelegeri pe seama altora.
Henry Kissinger: Înțeleg. Este o strategie bună.
Nicolae Ceaușescu: Pentru a reveni la relațiile României cu Statele Unite. În 1969, am anunțat în comun că Statele Unite vor acorda României clauza națiunii celei mai favorizate și că va avea loc o extindere a relațiilor dintre țările noastre. Până acum, s-a realizat o extindere a relațiilor, schimburile au sporit de câteva ori. Este drept că în trecut erau la un nivel scăzut. În ceea ce privește clauza suntem, însă, tot în domeniul declarațiilor. Poate că aș putea anunța – având în vedere că mai sunt doar câteva săptămâni până la Congres – că Statele Unite ne acordă clauza.
Henry Kissinger: În problema clauzei nu doresc să vă plictisesc cu explicații privind problemele noastre interne. Sper că proiectul de lege va trece prin Congres în următoarele două-trei săptămâni. De îndată ce avem legea, vom acorda cu siguranță clauza României.
Există, totuși, o mică problemă cu amendamentul Jackson, pe care o voi discuta cu ambasadorul dumneavoastră și cred că poate fi rezolvată destul de simplu. Va trebui, cred, să se acorde o anumită considerație față de amendamentul Jackson pentru a evita orice dificultăți care ar putea apare mai târziu. Personal, nu ridic această problemă; nici nu cred că este bine pentru că ar reprezenta un amestec. De altfel, la Dumneavoastră nici nu se pune problema ca în cazul Uniunii Sovietice. Noi considerăm orice gest din partea României ca fiind acoperitor în sensul acestui amendament.
Harry Barnes: La conferința sa de presă, senatorul Jackson s-a referit la cazurile de dublă cetățenie.
Henry Kissinger: Să știți că declarațiile senatorului Jackson nu reprezintă politica guvernului american.
Nicolae Ceaușescu: Am citit declarațiile senatorului Jackson. Mi se pare că va trebui să-și completeze amendamentul în privința României, în sensul că, pe lângă cererea de a acorda dreptul la emigrare – care, de altfel, este acordat de România – să se prevadă și o intervenție pe lângă guvernul român pentru a acorda dreptul de revenire în țară, pentru că acum începem să avem probleme de acest fel.
Henry Kissinger: Evrei sau alții?
Nicolae Ceaușescu: Îndeosebi evrei, dar aceste lucruri le tratăm direct cu guvernul Israelului, și într-un sens și în altul.
Henry Kissinger: Lui Jackson eu i-aș da libertatea de emigrare, fără drept de întoarcere.
În orice caz, nu cred că amendamentul Jackson reprezintă o problemă majoră. Dacă s-ar putea face ceva, de natură simbolică, privind cazurile de dublă cetățenie sau de reunire a familiilor, aceasta ar îndepărta orice obiecție.
La câteva săptămâni după adoptarea legii, noi vom acorda clauza României, înaintea oricărei alte țări din Europa răsăriteană. Gestul la care m-am referit l-ați putea face după aceea, în forma în care am putea să o stabilim de comun acord, la 1-2 luni după acordarea clauzei.
Nicolae Ceaușescu: Mie mi se pare, totuși, că problema nu este bine înțeleasă. Practic, la noi nu există o problemă a emigrării. Lunar, pleacă din țară un anumit număr, care este tot mai mic. Între cei de origine evreiască sau germană, cei mai mulți pleacă acum în RFG. În total, mai sunt în România circa 55-60.000 de cetățeni de origine evreiască, iar cei care doresc să emigreze sunt tot mai puțini. Deci, nu există nici o problemă din acest punct de vedere.
Henry Kissinger: Singura problemă care există privește familiile unor cetățeni americani și cazurile de dublă cetățenie. Este o problemă care poate fi rezolvată ușor, pentru că nici nu cauzează multă agitație.
Nicolae Ceaușescu: Există asemenea cereri?
Harry Barnes: Cam 175 de cazuri de dublă cetățenie și 3-400 de membri de familie.
Nicolae Ceaușescu: Să vedem ce trebuie făcut ca să rezolvăm. Practic, cu Statele Unite nu avem probleme. Cu emigrația română din SUA avem relații foarte bune. În fiecare an vin câțiva să se stabilească din nou în țară.
Henry Kissinger: Nici nu cred că există vreo problemă, am menționat-o doar în treacăt.
Ambasadorul îmi spune că mai este o prevedere în proiectul de lege, potrivit căreia pentru acordarea clauzei este necesar și un acord comercial de natură tehnică, referitor la facilitățile acordate oamenilor de afaceri. Aș sugera să se înceapă imediat negocierile pentru a fi gata cu acordul atunci când se va adopta legea. Pentru noi nu este nici o dificultate, așa că ambasadorul ar putea începe tratativele imediat, pentru a termina luna viitoare. Noi vom accelera procedurile la Washington, deși nu reușim întotdeauna să facem totul în câteva săptămâni. Acest acord nu reprezintă ceva deosebit, este o procedură standard. De altfel, avem unul și cu Uniunea Sovietică.
Nicolae Ceaușescu: În decembrie, noi am propus la Washington să încheiem un acord economic pe termen lung. Noi suntem gata să începem tratativele. M-am gândit și eu să propun realizarea unui asemenea acord. Desigur, sunt de acord să încheiem și o înțelegere referitoare la facilitățile de ordin tehnic.Dorim, însă, și un acord de colaborare economică și tehnico-științifică pe termen lung. Avem asemenea acorduri cu aproape toate statele din Europa Occidentală.

Henry Kissinger: Mi-aș permite să sugerez următorul program: întâi să încheiem acordul comercial tehnic; apoi se acordă clauza; după aceasta să începem negocierea acordului pe termen lung pentru colaborare economică și acea parte a colaborării științifice care nu va fi acoperită de acordul cultural care se negociază acum.34
Nicolae Ceaușescu: De acord.
Henry Kissinger: Dacă ne încadrăm în program, am putea începe negocierea acordului pe termen lung în primele luni ale anului viitor.
Nicolae Ceaușescu: Complet de acord.
În ce privește problema acelor cetățeni la care v-ați referit, cred că trebuie să vedem și să soluționăm toate problemele pentru a nu mai avea motive de discuții.
Henry Kissinger: Ambasadorul va urmări această chestiune. De fapt, nici nu știam că există acest aspect înainte de a citi notele respective, în avion.
Nicolae Ceaușescu: Noi considerăm că acestea sunt lucruri curente. Din acest punct de vedere nu cred că între România și Statele Unite se pot ivi asemenea probleme.
Am menționat că s-a realizat o extindere a schimburilor; am dori, însă, ca guvernul SUA să încurajeze și în continuare, poate mai mult ca până acum, realizarea unor investiții în România. Poate va găsi și căile de a acorda unele credite de investiții în România, în colaborare cu firme americane, dar în condiții mai avantajoase, ținând seama de faptul că România este o țară în curs de dezvoltare.
Henry Kissinger: Ce s-a făcut cu creditele Eximbank?
Harry Barnes: S-au acordat în ultimii doi ani, însă dobânzile au sporit, ca peste tot.
Nicolae Ceaușescu: Avem în vedere realizarea unor acțiuni foarte mari în România: irigații, care necesită cheltuieli uriașe, regularizarea unor cursuri de apă, acțiuni care să permită punerea în valoare a unor suprafețe mari pentru creșterea producției agricole. Statele Unite ar putea contribui la aceasta. În afară de aceasta, este industria care reprezintă un domeniu foarte important.
Henry Kissinger: Vom fi bucuroși să discutăm aceste probleme. L-am putea trimite pe ministrul Agriculturii. Privim cu simpatie dezvoltarea cooperării, atât în agricultură, cât și în industrie. Ca și în trecut, vom fi gata să folosim influența noastră, atât pe lângă băncile particulare, cât și în cadrul Eximbank, precum și în instituțiile financiare internaționale, cum este B.I.R.D.36
Cel mai bine este ca ambasadorul Dumneavoastră să discute concret aceste probleme cu colaboratorii noștri, la Washington, iar noi vom folosi influența noastră pe lângă instituțiile internaționale și cele din țară pentru a obține ce este posibil.
Nicolae Ceaușescu: Bine, de acord.
Henry Kissinger: Atitudinea noastră fundamentală este pozitivă. Politica noastră este ca România să fie menținută în fruntea listei țărilor din Europa răsăriteană în privința colaborării cu Statele Unite. Este un lucru de care ne este uneori extraordinar de greu să convingem agențiile noastre economice.
Nicolae Ceaușescu: În orice caz, atât în domeniul agriculturii, cât și al industriei, inclusiv în exploatarea materiilor prime, putem colabora bine. Avem minereuri cu un conținut mai sărac, dar în cantități mari pentru exploatarea cărora putem coopera în condiții corespunzătoare.
Henry Kissinger: În legătură cu problemele agriculturii, urmează să țin o cuvântare majoră pentru a prezenta punctul de vedere al Statelor Unite la Conferința mondială a alimentației de la Roma. Vom anunța o nouă poziție care reprezintă o cotitură, deoarece până acum căutam numai pe piața liberă. Este prima noastră încercare de a soluționa problema pe o bază guvernamentală. Cred că anumite aspecte vor interesa și România. După aceasta, dacă se vor discuta aceste lucruri la Washington, vă asigur că vom examina în modul cel mai serios demersurile României.
Nicolae Ceaușescu: De acord.
Henry Kissinger: Față de problemele concrete, la bumbac vom putea face ceva, la cerealele furajere va trebui să mă mai interesez.
Nicolae Ceaușescu: Avem în programul pe acest cincinal prevăzut să punem în valoare un zăcământ de cupru cu conținut nu prea bogat, dar exploatabil în carieră, ceea ce îl face rentabil. Dacă SUA sunt interesate, ar putea participa cu credite avantajoase în ceea ce privește dobânda, iar restituirea s-ar putea face în minereu.
Henry Kissinger: Aceasta cred că privește Eximbank. Ați avut deja contacte cu firme sau doriți să vă ajutăm noi?
Nicolae Ceaușescu: Avem contacte, dar ne interesează creditele cu o dobândă mai mică. Firmele ne sfătuiesc să insistăm pe lângă administrație.
Henry Kissinger: În ceea ce privește firmele americane, comportamentul lor dovedește că Marx și Lenin nu au avut dreptate, spunând că oricând capitaliștii înțeleg interesele țării lor. În politică acești capitaliști americani sunt niște idioți. Ei nu pricep că acordarea de credite nu depinde de o anumită insistență, ci de bazele politice pe care se stabilesc relațiile.

Nicolae Ceaușescu: Tocmai de aceea cred că trebuie apreciat că acești capitaliști americani au înțeles aspectul politic. Îmbinarea aspectului politic cu cel economic îi face adevărați marxiști.
Henry Kissinger: Adevărul este că sunt idioți. După decretarea embargoului petrolier arab, șeful unei firme petroliere americane din Arabia Saudită l-a felicitat pe regele Feysal, spunând că de mult trebuia făcut acest pas. Acum respectivul nu mai este în Arabia Saudită, vă asigur.
Nicolae Ceaușescu: Dar unde e libertatea?
Henry Kissinger: Pot spune ce vor în Europa, dar nu în Arabia Saudită, unde au nevoie de protecția noastră. Dacă vor să aibă această protecție, trebuie să urmeze linia sau cel puțin să nu se împotrivească politicii guvernului.
Nicolae Ceaușescu: În ce privește România, mi se pare că judecata lor este foarte bună. Ei văd că Statele Unite dau anual credite avantajoase în valoare de câteva miliarde de dolari și alte câteva miliarde sub formă de ajutor și nu au nici un folos. Dacă România primește credite avantajoase, acestea ar înlesni punerea în valoare a unor materii prime, cu avantaje și pentru România și pentru Statele Unite. Aceasta corespunde intereselor și ale guvernelor și ale firmelor americane.
Henry Kissinger: Cu aceasta sunt de acord. Calea de urmat este de a discuta proiectele cu companiile americane și de a le supune la Eximbank. Dacă proiectele sunt economicește fezabile, desigur că vom da acordul politic și chiar vom încuraja pe plan politic asemenea acțiuni.
Harry Barnes: Am impresia că domnul președinte are în vedere altceva, domnule secretar. Este vorba despre creditele Agenției pentru Dezvoltare.
Nicolae Ceaușescu: Un credit politic, ca să folosesc termenii dumneavoastră.
Henry Kissinger: Aceasta reclamă acțiune în Congres. În starea în care se află Congresul în momentul de față acest lucru este foarte dificil. Dacă privim în viitor, peste câțiva ani, când vom controla situația, cred că va fi posibil să ne gândim din nou la aceasta.
Nicolae Ceaușescu: În fine, când l-am trimis recent pe consilierul meu la Washington,37 care a avut convorbiri cu dumneavoastră și cu președintele Ford, am pus problema unei vizite a președintelui în România. Nu știu dacă am putea avea în vedere anul viitor pentru realizarea vizitei.
Henry Kissinger: Este foarte generos din partea dumneavoastră să-l invitați pe președinte. De fapt, am discutat cu dânsul această chestiune. Atitudinea lui este favorabilă. La un moment dat, el va trebui să meargă în Europa Occidentală. O posibilitate care trebuie avută în vedere, de asemenea, este legată de Conferința securității europene. Dacă se ține la nivelul cel mai înalt, atunci este posibilă o vizită în Europa răsăriteană, de fapt numai în România. Aș spune să luăm ca bază anul 1975.
Nicolae Ceaușescu: De acord.
Henry Kissinger: Îmi place mult casa de oaspeți, este foarte elegantă. Desigur, acesta nu este singurul motiv pentru care ar veni președintele. Oricum, este bine să ne propunem realizarea vizitei în 1975.
George Macovescu: Am putea trece aceasta în comunicat?
Henry Kissinger: Există întotdeauna o doză de nesiguranță în privința programului președintelui. Când se fixează o dată, iar apoi nu se respectă, pot apărea dificultăți. Mai bine să menționăm doar inițiativa și acceptarea ei, fără a spune 100 la sută că va avea loc în 1975.
Nicolae Ceaușescu: Am putea spune în comunicat că am convenit să începem negocierile pentru încheierea acordului comercial și, ulterior, a acordului economic de lungă durată. Să facem și o referire de principiu la încurajarea schimburilor între cetățenii celor două părți.
Henry Kissinger: Ar fi, cred, foarte bine. Nu insist, dar mă întreb dacă am putea spune ceva despre cazurile de dublă cetățenie.
Harry Barnes: Există o formulare bună în comunicatul vizitei din decembrie, care ar putea fi preluată. Este și mai generală.
Nicolae Ceaușescu: De acord.
Mai avem și unele probleme cu biserica română din S.U.A., care funcționează sub egida bisericii ortodoxe din România. Dar nu doresc să discut acum această problemă.
Putem spune în comunicat că s-a manifestat dorința comună de a dezvolta colaborarea și în viitor.
Cred că putem trece la problemele internaționale. Sunt gata să vă ascult.
Henry Kissinger: Poate doriți să alegeți dumneavoastră tema, iar eu îmi voi spune părerea.
Nicolae Ceaușescu: Ați călătorit mult, ați cules multe impresii. Poate că eu aș alege o temă mai puțin interesantă.
Henry Kissinger: Nu am venit aici pentru a vorbi despre probleme care nu prezintă interes pentru dumneavoastră. Altfel aș începe să vorbesc despre America Latină.
Nicolae Ceaușescu: Este foarte interesant; noi ne ocupăm foarte mult de dezvoltarea relațiilor cu țările latino-americane. Până acum am încheiat două tratate de prietenie în America Latină.
Henry Kissinger: Cu ce țări?
Nicolae Ceaușescu: Argentina și Costa Rica. Întreținem relații apropiate cu aproape toate țările din America latină.Dar, poate, într-adevăr, este mai bine să începem cu situația din Europa. Aici avem o problemă concretă, a Conferinței de securitate europeană38 și o problemă mai generală legată de existența unor stări de lucruri care pot duce la situații grave, cum este cea din Cipru. Părerea noastră este că asupra câtorva lucruri se trece uneori fără a se acorda o prea mare atenție, sau se consideră că ar fi ușor de soluționat.
Henry Kissinger: Probleme de acest fel nu am niciodată.
Nicolae Ceaușescu: Cu toate că s-a obținut o serie de rezultate în îmbunătățirea relațiilor dintre un șir de state, situația continuă să fie, după părerea noastră, destul de complicată. Să spun drept, este o situație care, în multe privințe, se aseamănă cu situația premergătoare celui de-Al Doilea Război Mondial.
Henry Kissinger: În Europa?
Nicolae Ceaușescu: Și în Europa și în lume.
Henry Kissinger: De ce în Europa?
Nicolae Ceaușescu: Trebuie să vedem lucrurile în strânsă legătură și cu criza energiei, a materiilor prime, cu criza financiară care, împreună, creează o situație destul de serioasă. Există, de asemenea, o puternică deplasare a mijloacelor financiare, care duce la o nouă situație economică și, până la urmă, și politică.
Henry Kissinger: De acord, aceste fenomene sunt foarte serioase.
Nicolae Ceaușescu: În definitiv, este greu de prevăzut cum vor acționa unele state, mai ales din Europa, pentru a soluționa aceste probleme. În trecut ele au ales calea militară.
Pe urmă, sunt probleme încă nesoluționate în Europa, cu toți pașii care s-au făcut spre înțelegere și cu toate acordurile deja realizate. Situația din Cipru este foarte elocventă în această privință.
Henry Kissinger: Ea demonstrează încă o dată că nu există leac pentru prostie. Împreună, militarii greci și turci au creat o porcărie de mari proporții.
Nicolae Ceaușescu: În altă ordine de idei, este vorba de concentrarea foarte mare de forțe militare în Europa, cea mai mare din lume, fără precedent în trecut. Cu toate că există diferite alte focare de încordare, Europa rămâne, după părerea noastră, problema numărul unu, care trebuie să ne preocupe în momentul de față.
Henry Kissinger: De acord că este problema numărul unu.
Nicolae Ceaușescu: Se pune acum problema cum trebuie acționat în această situație foarte complicată. Ca să fiu în concordanță cu spiritul deschis al discuțiilor noastre din trecut, aș dori să spun unele gânduri în această privință.
Henry Kissinger: De aceea v-am rugat să începeți Dumneavoastră. Eram convins că aveți ceva.
Nicolae Ceaușescu: Am impresia că, atât Statele Unite, cât și Uniunea Sovietică, consideră că problemele se pot soluționa numai printr-o înțelegere între ele. Aceasta nu ar face decât să repete situația dinainte de cel de-Al Doilea Război Mondial. Faptele demonstrează că asemenea soluții nu sunt stabile sau viabile.
Henry Kissinger: Cred că așa gândește Uniunea Sovietică. Gândirea noastră este mult mai complicată.
Nicolae Ceaușescu: În orice caz, pentru a putea soluționa problemele din Europa și pentru a realiza o adevărată securitate pe continent, sunt necesare concepții și acțiuni noi.Eu vă spun niște gânduri pe care le vom dezbate la Congres. Dar ați venit înainte și aș dori să vi le înfățișez.Prima problemă este de a se ajunge la o reală dezangajare militară și la o reducere a concentrării de forțe. Ce se discută la Viena, să spun cinstit, noi apreciem că nu are nici o valoare.
Henry Kissinger: De acord cu Dumneavoastră.
Nicolae Ceaușescu: Pentru informarea dumneavoastră, nu am luat încă o hotărâre, dar ne-am pus întrebarea dacă mai are rost să participăm, chiar în calitate de observatori.
Considerăm, deci, că realmente, este necesară o abordare într-o concepție nouă și într-un spirit de acțiune nou, a problemei privind concentrarea forțelor militare și armamentelor în Europa. Este un lucru anormal și aproape neîntâlnit în istorie – în orice caz în istoria modernă – ca la 30 de ani după război să nu se încheie un tratat de pace și nici să nu se aibă în vedere acest lucru. În fond, Europa trăiește în stare de armistițiu, dacă ar fi să luăm documentele de la Postdam. Deci, a doua problemă este de a pune cu fermitate problema lichidării acestui provizorat și de a se ajunge, realmente, la un acord de pace, cu toate consecințele ce decurg din aceasta privind lichidarea completă a oricăror urmări ale stării de război, ca și a oricăror drepturi asumate în virtutea acestui fapt. Aceasta presupune, de asemenea, retragerea trupelor străine de pe teritoriile altor state, precum și alte măsuri. În acest spirit judecăm noi și problema Conferinței general-europene pe care o considerăm nu ca un moment de încheiere, cum gândesc unii, ci ca un început pentru a merge în continuare spre soluționarea definitivă a problemelor.
Henry Kissinger: În privința atitudinii noastre față de Conferința europeană, nu noi am fost principalii promotori și nu noi suntem de vină că lucrurile merg destul de încet. Dorim să se ajungă la o încheiere rezonabilă și, personal, cred că Conferința se va putea încheia în primăvara anului viitor. Nu există încă un acord cu privire la nivelul fazei finale. Toată lumea spune că aceasta depinde de rezultatele Conferinței, dar acestea sunt deja perfect previzibile. Convingerea mea personală este că ultima fază va avea loc la nivelul cel mai înalt. Înainte de a se ajunge, însă, la această concluzie, dulapurile ministerelor de Externe se vor umple de rapoarte asupra unor discuții grandioase pe această temă. Dar îmi dau seama că nu aceasta este grija Dumneavoastră principală.
Nicolae Ceaușescu: Într-adevăr, grija principală nu este nivelul, ci cu ce vom veni la Conferință.
Henry Kissinger: După cât înțeleg, la primul coș a rămas problema modificării pașnice a frontierelor și cea a valabilității egale a principiilor sau a faptului că ele trebuie îndeplinite cu egală strictețe. Cred că problema este rezolvată, pentru că, oricum, nimeni nu înțelege despre ce este vorba. Nu mă mai refer la celelalte aspecte, pentru că am sta toată noaptea. Mai multe probleme par a fi la coșurile III și IV. Cred că, la sfârșit, vom veni cu ceva rezonabil. Oricum, nu cred că documentul va marca un punct de cotitură în istorie.
Nicolae Ceaușescu: Și eu cred că problemele principale sunt rezolvate sau în curs de rezolvare, chiar și cele de la coșul III, cele umanitare. După părerea mea, problemele principale rămân cele de ordin militar, pentru prevenirea unor noi situații de încordare și cele referitoare la crearea unui organism cu caracter consultativ, într-o formă care să nu pună probleme, dar care să asigure continuarea discuțiilor asupra unui șir de aspecte care rămân de soluționat.
Henry Kissinger: Am convenit cu domnul ministru de Externe ca ambasadorii noștri la Geneva să fie în contact asupra acestei probleme. Foarte sincer, doresc să vă spun că părerea noastră este exact opusă preocupării Dumneavoastră. Dumneavoastră doriți să preveniți, printr-un sistem general, ca o superputere să se amestece în afacerile interne ale statelor din Europa răsăriteană și pentru aceasta mecanismul amintit este foarte util. Noi am dori să prevenim situația în care aceeași superputere să intervină în Europa occidentală, iar în această privință mecanismul prezintă anumite pericole.
Nicolae Ceaușescu: Depinde cum este organizat.
Henry Kissinger: Aceasta am dori să discutăm la Geneva. Dorim realmente să examinăm ideile Dumneavoastră cu privire la mecanism înainte de a adopta o hotărâre.
Nicolae Ceaușescu: Noi înțelegem că Statele Unite, fiind prezente în Europa, participând la Conferință, semnând documentele Conferinței, își asumă anumite responsabilități și dorim ca aceasta să contribuie la realizarea unei politici noi, a securității în Europa.
Henry Kissinger: Înțeleg sensul observației Dumneavoastră. În ce privește problematica militară, și eu cred că discuțiile de la Viena nu duc în prezent la nimic util. Impresia noastră este că Uniunea Sovietică nu dorește să se facă progrese în această direcție în prezent.
Nicolae Ceaușescu: Noi considerăm că problemele din Europa sunt foarte complicate și ascund pericole mari. În orice moment s-ar putea ivi noi complicații, de genul celor din Cipru, cu implicații destul de largi și greu de prevăzut.
Henry Kissinger: Noi dorim să acționăm pentru stabilizarea situației, pentru o mai mare securitate.
Nicolae Ceaușescu: Îmi dau seama că acum nu este timpul să discutăm, dar ridic această problemă, cu dorința de a se reflecta asupra ei și de a se gândi la soluții care, realmente, să creeze altă situație.
Henry Kissinger: Ne interesează mult ideile Dumneavoastră cu privire la modalitățile concrete în care s-ar putea avansa spre o reglementare de pace și la conținutul acesteia.

Nicolae Ceaușescu: Ceea ce conțin toate tratatele de pace: lichidarea stărilor de lucruri determinate de război, cu toate consecințele ce decurg din aceasta. De altfel, în însăși Carta Națiunilor Unite sunt anumite aspecte determinate de starea de război, în legătură cu care vor trebui găsite soluții corespunzătoare. Nu mă refer la dreptul de veto, nu este o problemă actuală. Dar în Cartă sunt prevederi care mențin dreptul de intervenție în treburile altor state.
Henry Kissinger: Doriți să preveniți posibilitatea aplicării acestora?
Nicolae Ceaușescu: Cred că toată lumea dorește aceasta.
Henry Kissinger: Din punct de vedere tehnic-juridic, Dumneavoastră sunteți stat inamic pentru Uniunea Sovietică?
Nicolae Ceaușescu: Legal nu, avem tratat. Dar în legătură cu articolul 53 referitor la „fostele state inamice” se pot găsi oricând interpretări.
Henry Kissinger: Înțeleg ce aveți în vedere.
Nicolae Ceaușescu: Să știți că nu este vorba numai de România. Este, în fond, o situație unică în istorie când, la mult timp după un război, anumite țări mențin dreptul de a interveni oricând consideră că este cazul.
Henry Kissinger: Înțeleg foarte bine punctul Dumneavoastră de vedere. Personal, cred că dacă ar fi vorba de un tratat de pace cu Germania, acesta ar fi foarte greu de negociat în acest moment. Pe de altă parte, nu văd încă ce ar da un tratat de pace altor țări.
Nicolae Ceaușescu: Noi avem un tratat de pace, semnat la Paris în 1947. Cu toate acestea nu dorim să repetăm povestea cu mielul și lupul.
Henry Kissinger: Înțeleg ce aveți în vedere. Personal, cred că un tratat de pace cu Germania este acum foarte dificil, datorită condițiilor și mentalității din cele două părți ale Germaniei. I-am spus lui Brejnev că cel mai mare pericol pentru pace este ca R.D.G. să câștige campionatul mondial de fotbal. În mare măsură el a fost de acord. Încrederea lor în forțele proprii ar fi căpătat atunci proporții nemaipomenite și necontrolabile. Ei joacă fotbal după filozofia lui Kant, metodic.
Nicolae Ceaușescu: Îi cunoașteți mai bine pe germani.
Henry Kissinger: Este adevărat. Vreau să spun că noi dorim să ajungem la slăbirea confruntării militare în Europa Centrală și în alte regiuni.
Nicolae Ceaușescu: Problemele acestea merită să fie discutate o dată mai în amănunt pentru că, oricum, Statele Unite, asumându-și o anumită răspundere în Europa, trebuie să țină seama mai mult de interesele tuturor statelor de pe continent.
Henry Kissinger: Este un punct important, pe care cred că îl înțeleg acum foarte bine. Să spun cinstit, poate că până acum nu am privit lucrurile și sub acest aspect, pe care l-ați ridicat într-un mod atât de nuanțat.
Nicolae Ceaușescu: Aș relua o idee pe care am spus-o la început. Trebuie văzut, cred, că a merge pe ideea că problemele pot fi soluționate numai prin înțelegeri în doi este de natură să ducă la eșec. Noi apreciem rolul Uniunii Sovietice și al Statelor Unite. Am spus aceasta lui Brejnev și altor conducători sovietici. Dar apreciem, totodată, că, pornind de la acest rol, ele nu pot și nu vor putea niciodată să soluționeze totul în numele altora sau nesocotind pe alții.
Henry Kissinger: Noi, în Statele Unite, nu mergem pe acest drum.
Nicolae Ceaușescu: Îmi reamintesc – iar dumneavoastră cunoașteți bine – ce s-a întâmplat în 1939. Stalin a preferat înțelegerea cu Hitler. S-a scris că este o înțelegere pentru o mie de ani, dar știm cât a durat și ce urmări a avut. Știm că Statele Unite nu pot fi asemuite cu Germania, dar pericolul unei înțelegeri în doi este văzut de toate țările din Europa chiar și de cei mai buni aliați ai dumneavoastră.
Henry Kissinger: Nu le plac înțelegerile noastre, ca să le poată face ei.
Nicolae Ceaușescu: Poate sunt împinși la aceasta de felul cum acționează Statele Unite.
Henry Kissinger: Credeți că politica franceză are ceva de-a face cu ce am făcut noi?
Nicolae Ceaușescu: Politica franceză poate nu, dar să știți că apreciez mai mult această politică, care este totuși, mai realistă ca a altora.
Henry Kissinger: În Europa occidentală sau în Statele Unite?
Nicolae Ceaușescu: În Europa.
Henry Kissinger: Cel puțin, francezii încearcă să ducă o politică națională. Tot ce vreau să spun este că nu noi suntem cei care îi provocăm să facă ceea ce fac.
Nicolae Ceaușescu: Dar pericolul nu este atât din partea Franței…
Henry Kissinger: Ci …?
Nicolae Ceaușescu: Până la urmă, problema este că se poate ajunge la o accentuare a divizării Europei. Poate fără să vrea, Statele Unite contribuie la aceasta.
Henry Kissinger: Cum?
Nicolae Ceaușescu: Vorbesc acum nu ca un președinte cu secretarul de Stat al Statelor Unite, ci ca un om politic cu un alt om politic care, indiferent de faptul că îndeplinește o răspundere sau alta, înțelege într-un mod mai general problemele momentului.
Henry Kissinger: Sunt de acord că este necesar să pătrundem sensul istoriei, iar nu numai evenimentele zilei. Cred, de asemenea, că situația în Europa este mult mai complicată decât își dau seama cei mai mulți americani. Ce pași concreți pot fi întreprinși la un moment dat, aceasta este o întrebare mai dificilă.
Nicolae Ceaușescu: Cred că unii pași concreți sunt legați de Conferința europeană, unde o serie de acțiuni, cel puțin din punct de vedere politic, pot deschide căi de soluționare a problemelor în viitor. Nu sunt printre cei care își fac iluzii despre diferitele acorduri. Știu că ele stau în vigoare cât timp se bizuie pe un anumit raport de forțe, dar și ele pot juca un anumit rol. De aceea, consider că documentele securității europene trebuie să fie cât mai clare cu putință.
În convorbirea avută acum cinci ani, am vorbit de faptul că se vor produce mari schimbări. Acum putem vedea că schimbările sunt prea mari și s-au petrecut prea repede. Asupra unora nu toată lumea are înțelegerea corespunzătoare și este pregătită să le facă față.
Henry Kissinger: Avem o serie de probleme pe care trebuie să încercăm să le abordăm, iar în Occident suntem singura țară care le poate rezolva. Trebuie să menținem dialogul constructiv în problema armelor nucleare, altfel pericolele vor deveni prea mari pentru ambele părți. Aceasta este evident. Trebuie să încercăm să facem ceva cu problema energiei. Dacă nu ne așezăm în fruntea acestei acțiuni, se poate ajunge la o asemenea slăbire politică a Vestului, încât întreaga structură din perioada postbelică se poate dezintegra. Istoria ne dă, desigur, o anumită perspectivă. Dar să nu credeți că apreciem că putem să rezolvăm toate aceste probleme numai cu Uniunea Sovietică. În Europa avem nevoie de mai multă conștiință națională. Dacă S.U.A. ar acționa singure în toată lumea, în toate problemele, ne-am epuiza repede substanța națională. De aceea, înțelegem că trebuie să contribuim ca Europa să dobândească o identitate mai puternică. Acest lucru este necesar și pentru propria noastră bunăstare.
Nicolae Ceaușescu: Eu am încredere în Europa. Dar sunt și probleme complicate care trebuie soluționate. Aici Uniunea Sovietică și Statele Unite pot aduce o contribuție importantă în măsura în care țin seama de tendințele existente și de năzuințele popoarelor europene.
Henry Kissinger: Vreau să vă spun ceva, domnule Președinte, pentru a arăta că înțeleg preocuparea Dumneavoastră. Cândva, când eram profesor, am studiat politica externă a lui Bismark. În acea perioadă situația din Germania era următoarea: era o țară oarecum agresivă – Prusia și o țară mai puțin agresivă – Austria, plus o seamă de state germane mai mici care priveau spre Austria, căutând protecția ei. În 1864, Bismark a convins Austria că țările mici nu fac decât greutăți, încurcă lucrurile și de aceea este mai bine ca problemele să fie rezolvate de Prusia și Austria direct, fără a ține seama de țările mai mici. Austria a acceptat. Toate statele germane mai mici au fost demoralizate. Doi ani mai târziu, Prusia ataca Austria, care ajunsese total izolată. Uneori, putem învăța din istorie.
Nicolae Ceaușescu: Să sperăm.
Henry Kissinger: Nu va exista un condominiu atâta timp cât eu sunt secretar de stat. Nu suntem copii, știm și noi ce este strategia. Și, la urma urmei, ce am făcut noi care ar putea sugera că ne îndreptăm spre un condominiu?
Nicolae Ceaușescu: Cred că am discutat destul despre Europa. În orice caz, aș dori să repet că noi am dori ca Statele Unite să adopte la Conferința europeană o poziție cât mai constructivă posibil și, în general, în îndeplinirea răspunderii pe care și-a asumat-o în Europa, să contribuie la rezolvarea problemelor complexe, în spiritul securității și păcii.
Henry Kissinger: După discuțiile cu reprezentanții Dumneavoastră cred că vom deveni ceva mai activi la Conferință. Pot spune în mod confidențial că, în general, intenționăm să fim mai activi și vom vorbi serios cu cancelarul vest-german, atunci când va veni la Washington, în decembrie. Cred că înțeleg problema fundamentală pe care o aveți în vedere în legătură cu rolul Americii în Europa. Ați menționat Ciprul și Orientul Mijlociu. Pe care doriți să le discutați?
Nicolae Ceaușescu: Despre Orientul Mijlociu cel mai mult puteți vorbi Dumneavoastră. Ați fost acolo de mai multe ori, acum mergeți din nou.
Henry Kissinger: M-am cam supărat că nu am fost invitat la conferința arabă la nivel înalt. Am văzut în ultimul timp mai mulți arabi decât s-au văzut ei între ei. Mi s-a spus că trebuie să mă însor pentru că m-am sărutat cu atât de mulți miniștri arabi încât nu o să mai pot face diferența. Mie îmi plac liderii arabi. Sunt oameni cu personalitate puternică, cu un temperament romantic, cu o enormă complexitate de calcul, angajați permanent în încercarea de a obține un avantaj pe seama altuia. Ce se poate întâmpla când se adună împreună 19 prim-miniștri și președinți arabi este dincolo de capacitatea mea de imaginație. Problema de bază cu arabii este că nu poți spune unde se sfârșește realitatea și unde începe poezia epică. Cred că la Rabat au făcut mai multă poezie epică. Părerea noastră despre Organizația palestiniană este destul de clară. Nu avem nimic împotriva O.L.P. ca atare. Eram gata să începem contactele politice cu ei. Începusem deja, după cum știți, unele explorări secrete. Problema imediată este însă cum să redăm cel puțin o parte din Cisiordania sub control arab. Pentru aceasta era necesar Hussein. Ideea mea era să aibă loc negocieri între Hussein și israelieni. Am obținut acordul Israelului pentru asemenea negocieri acum 6 săptămâni. Într-un termen de 6 luni am fi reușit cu siguranță să realizăm ceva. După acest acord ar fi venit momentul recunoașterii O.L.P. Acum avem de a face cu o situație foarte complexă. Arabii au recunoscut O.L.P., cu care Israelul nu vrea să discute. Este adevărat că nimeni nu dispune de mijloace să-i determine pe israelieni să facă ceva, cu excepția noastră. Dar există limite și în privința capacității noastre, care țin mai mult de situația noastră internă. Totuși, acționând în secret, pas cu pas, se putea ajunge la înapoierea măcar a unei părți din Cisiordania către Iordania, cu alte cuvinte către arabi. Știu ce se va întâmpla acum. Sadat și Feysal sunt conștienți că s-au încurcat lucrurile. Așa că acum îmi vor cere să fac o minune. Hussein a ieșit din joc. Assad a realizat ceea ce și-a dorit, adică să îngreuieze posibilitatea unor negocieri separate și să evite propria izolare. Mie îmi place în mod special Assad. Îl cunoașteți?
Nicolae Ceaușescu: Suntem prieteni.
Henry Kissinger: Este un om cu un caracter puternic, de o mare integritate. Eu înțeleg bine politica lui, aproape că nici nu are de ales. Acum mă duc în zonă să le spun că trebuie să rezolve încurcătura în care au intrat. Principalul este să menținem ritmul mișcării înainte spre pace. Aceasta trebuie, desigur, să includă și Siria și pe palestinieni, dar trebuie făcut într-un fel care să poată da rezultate. Este greu de spus ce se va întâmpla în mod concret. Secretul acțiunii noastre de anul trecut și de anul acesta este că Statele Unite nu au anunțat niciodată un scop final, ci au avansat pas cu pas. Aceasta i-a împiedicat pe oponenții noștri din interior să se unifice. De asemenea, Israelului i-a fost mai greu să ne reziste. Acesta este acum singurul mod de a proceda care poate avea succes. Alternativa este înghețarea situației sau un nou război. Apreciez că un război ar fi acum fără rezultat: o victorie tactică pentru israelieni, dar un nou impas strategic. Va trebui să vedem ce se poate pune la cale acum. Până la urmă, va trebui să mergem cu toții la Geneva. Am sperat sincer că se va putea realiza o oarecare retragere israeliană înainte de Geneva, pentru că, după redeschiderea conferinței va urma, normal, o lungă perioadă de stagnare. Aceasta este o apreciere cinstită a situației. S-ar putea să-mi schimb părerea după ce mă văd cu toți prietenii mei, începând de marți seara.
Nicolae Ceaușescu: Situația este, desigur, complexă în Orientul Mijlociu. Și eu m-am întâlnit practic, cu toți conducătorii arabi, în afară de regele Feysal.
Henry Kissinger: Vă așteaptă o mare surpriză. Pentru a vă ilustra mentalitatea arabă, iată ce mi s-a întâmplat. După discuțiile avute cu primul ministru israelian le-am trimis câte o scrisoare miniștrilor de externe arabi. Când m-am întâlnit cu unul dintre ei, mi-a spus: „Acum știm că ai mințit pentru că am comparat toate scrisorile și am văzut că sunt identice!”.
Nicolae Ceaușescu: Sigur, arabii au o civilizație veche, o veche experiență și pot fi și destul de romantici. În sine, nu este un lucru rău.
Henry Kissinger: Mie, sincer, îmi plac, am o slăbiciune specială pentru sirieni. Pentru aceasta Dumnezeu mă va pedepsi într-o zi.
Nicolae Ceaușescu: Nu cred! Pe lângă toate acestea, arabii au căpătat acum un atu puternic – petrolul și cele câteva zeci de miliarde de dolari care se concentrează în Orientul Mijlociu. Eu am, totuși, impresia că, dacă se constată că sunt înțeleși, cu arabii se poate ajunge la rezultate bune.
Henry Kissinger: De acord cu Dumneavoastră!
Nicolae Ceaușescu: Acum cinci ani, când ați venit cu președintele Nixon, relațiile noastre cu țările arabe nu erau prea bune, iar după vizită, cu sprijinul prietenilor, aceste relații s-au înrăutățit și mai mult. Actualmente, aș putea spune că dintre țările socialiste, poate cu excepția Iugoslaviei, avem, poate, cele mai bune relații cu țările arabe.
Henry Kissinger: Probabil este adevărat. Este și impresia mea după discuțiile avute cu arabii.
Nicolae Ceaușescu: Avem relații bune și cu Organizația pentru Eliberarea Palestinei. Cu Arafat am chiar relații prietenești, acum două săptămâni a fost în România. În lumea arabă s-au produs schimbări radicale, în ultimii ani, în ceea ce privește felul de a judeca lucrurile. Astăzi este acceptat faptul că Israelul constituie o realitate și că trebuie să se ajungă la o înțelegere corespunzătoare cu el. Deci, fantezia și romantismul din trecut au dispărut în mare măsură în ce privește problemele legate de Israel. Mai toate țările arabe au înțeles că trebuie să se preocupe mai mult de dezvoltarea lor economică și socială, să-și asigure independența. Ei înțeleg acum bine că războiul și menținerea încordării în Orientul Mijlociu sunt în detrimentul lor din toate punctele de vedere, după cum sunt, de altfel, și pentru Israel.
Henry Kissinger: Pentru Israel în orice caz.
Nicolae Ceaușescu: S-au produs deci schimbări mari. Acestea creează, după părerea mea, condițiile pentru o soluționare acceptabilă tuturor părților.
Recunoașterea O.L.P. era de așteptat și nu trebuie considerat ca ceva surprinzător.
Henry Kissinger: Nu sunt surprins, dar cred că acum s-a făcut o greșeală tactică.
Nicolae Ceaușescu: Chiar și tactic nu este o greșeală. Israelul însuși are nevoie de anumite zguduiri pentru a înțelege realitatea. Ieri am discutat despre aceasta cu ministrul Economiei, Bar-Lev.
Henry Kissinger: Sper că este mai priceput în economie decât în linii de apărare.
Nicolae Ceaușescu: Liniile de apărare nu mai au azi mare valabilitate.
Henry Kissinger: Îl cunosc pe Bar-Lev, mi-a fost student. Este un om foarte inteligent.
Istoria războaielor în deșert arată că armata care se află la celălalt capăt al deșertului pierde. În cel de-al Doilea Război Mondial nici un comandant nu a câștigat două bătălii la rând, pentru că se îndepărta de bază.
Nicolae Ceaușescu: N-aș dori să intru în considerente strategico-militare.Fapt este că Bar-Lev a spus că ei recunosc existența unei probleme palestiniene și că ea trebuie soluționată.
Henry Kissinger: Fără îndoială. Și care era soluția lui?
Nicolae Ceaușecscu: Nu am discutat soluții cu el. Dar însuși faptul că și în Israel începe să se înțeleagă faptul că trebuie soluționată problema palestiniană este un element pozitiv.
Henry Kissinger: De acord. Numai că acum va mai dura.
Nicolae Ceaușescu: Fără îndoială. Dar câte o dată anumite evenimente pot forța oamenii să înțeleagă, așa cum s-a întâmplat în Portugalia cu coloniile.
Henry Kissinger: Cred că nu este rea comparația. Am crezut întotdeauna că în Israel, când se ajunge la pace, lucrurile se vor petrece ca în Portugalia, la început foarte încet, pentru un timp, apoi foarte repede.
Nicolae Ceaușescu: În fond, Arafat și cercurile conducătoare ale OLP au ajuns la concluzia că trebuie pornit de la realități, iar printre aceste realități se numără și existența Israelului.
Henry Kissinger: De ce nu o spun public?
Nicolae Ceaușescu: Prima dată am discutat cu el acum doi ani și jumătate. Pe atunci nici nu vroia să audă. De fapt, suntem singurii care i-am pus problema că trebuie pornit de la recunoașterea realităților și de la necesitatea organizării unui stat pe un teritoriu al lor.
Henry Kissinger: De acord că aceasta este singura platformă realistă.
Nicolae Ceaușescu: Acum ei acceptă această idee. Ultima dată am discutat cu ei cu harta în față. În fond, ei doresc să-și organizeze un stat independent în Cisiordania, pe teritoriul ocupat în 1967, și în Gaza, legând cele două părți printr-un coridor în genul celui de la Berlin. De asemenea, ei sunt gata să accepte o anumită formă de colaborare cu Hussein și în perioada următoare, chiar după constituirea statului lor, într-o formă federală, sau așa cum ajung să se înțeleagă.
Henry Kissinger: Preocuparea noastră, domnule Președinte, nu este Hussein ca atare, ci cum să ajungem la negocieri efective.
Nicolae Ceaușescu: Recent l-am trimis pe reprezentantul meu la regele Hussein, după vizita lui Arafat, tocmai pentru a discuta această problemă. Am impresia acum că înțelegerea de la Rabat creează condiții pentru o abordare mai realistă, angajând și O.L.P. pe un drum nou.
În mod confidențial, vreau să vă spun că Arafat este foarte preocupat ca în toate problemele să aibă garanții cât mai mari din partea O.N.U. Ar dori, de asemenea, ca teritoriul să-l primească cel puțin cu participarea O.N.U. dacă nu prin O.N.U.
Henry Kissinger: Foarte interesant.
Nicolae Ceaușescu: A învățat și el ceva în 20 de ani. De aceea mi se pare că situația este acum mai favorabilă pentru a înainta spre o soluție. Zilele acestea urmează să se discute la O.N.U. problema palestiniană. Fără îndoială că ar fi util ca Statele Unite să adopte o poziție cât mai realistă, în orice caz nu o poziție de respingere a O.L.P. Cu atât mai bine ar fi dacă însuși Israelul ar recunoaște necesitatea unei soluționări politice a problemei palestiniene, care să le asigure palestinienilor dreptul la o viață independentă. Aceasta ar crea o bază nouă pentru soluționarea problemelor în perspectivă. Israelul nu trebuie să-i ridice pe palestinieni împotriva sa, ci, dimpotrivă, să și-i aproprie. Avem exemplul greșelii lui Makarios în Cipru, care nu a înțeles nevoia de a ține seama de turci, de a le asigura condiții egale și de a-i apropia.
Henry Kissinger: Complet de acord.
Nicolae Ceaușescu: Palestinienii există acolo și vor exista. Oricum, israelienii vor trebui să trăiască în pace și colaborare cu ei. Trebuie, însă, să li se și ofere posibilitatea de a face aceasta. Din discuțiile cu Arafat și cu alți conducători palestinieni, consider că este posibilă o soluție rezonabilă și acceptabilă în problema palestiniană.
Henry Kissinger: Foarte interesant.
Nicolae Ceaușescu: Însăși dorința lor de a angaja O.N.U. mai puternic este foarte pozitivă.
Henry Kissinger: Vom stabili contacte cu ei în următoarele câteva luni, pentru informarea Dumneavoastră confidențială, probabil înainte de sfârșitul anului. Va trebui ținut în secret din motive interne.
Nicolae Ceaușescu: Este bine. Cred că veți ajunge la concluzii și înțelegeri realiste. Ei doresc, la un anumit moment, să se întâlnească și cu conducătorii Israelului.
Henry Kissinger: I-ați spus acest lucru lui Bar-Lev?
Nicolae Ceaușescu: I-am spus.
Henry Kissinger: Și ce a spus el?
Nicolae Ceaușescu: A spus că va raporta. Cred că aveți dreptate, ar fi bine dacă Israelul s-ar retrage din unele teritorii. Aceasta ar crea o atmosferă mai bună. În același timp, este util, după părerea mea, să se reia negocierile de la Geneva cât mai curând. Nu pentru că acolo s-ar soluționa problemele, ci pentru că optic, pentru opinia publică s-ar crea o atmosferă nouă. În același timp, se pot continua negocierile pe alte diferite căi.
Henry Kissinger: Depinde, de fapt, cum se duc negocierile la Geneva. Dacă se duc într-un anumit spirit, atunci procesul va merge exact cum ați spus. Dar sunt țări care văd în aceasta o problemă de prestigiu, insistă ca nimic să nu se producă fără participarea lor. Aceasta complică lucrurile. Însă modelul prezentat de Dumneavoastră este exact ceea ce doresc și prefer și eu.
Nicolae Ceaușescu: În politică trebuie să se țină seama și de prestigiu. În cadrul Conferinței se poate foarte bine să se dea girul și aprobarea pentru cele realizate în tratativele duse pe alte căi care, oricum, nu pot fi excluse.
Henry Kissinger: Cred că este o procedură foarte bună. Voi discuta aceasta în timpul vizitelor în Orientul Mijlociu.
Nicolae Ceaușescu: Cred că este în interesul reglementării, inclusiv interesul Statelor Unite, de a fi angajate în acest proces și alte state. Nu multe, dar un anumit număr de state care pot ajuta efectiv la rezolvarea problemelor.
Henry Kissinger: De exemplu?
Nicolae Ceaușescu: Unele state din Europa occidentală, Iugoslavia, România chiar.
Henry Kissinger: Mă interesează mai mult România decât Iugoslavia. Vorbesc foarte serios. Iugoslavia adoptă o poziție prea unilaterală.
Nicolae Ceaușescu: Câteva țări din grupul nealiniaților ar putea fi de mare ajutor. Au influență și în țările arabe și au și legături cu Israelul, în ciuda unor probleme.
Henry Kissinger: Mă voi gândi foarte serios la aceasta. Cred că ar putea fi calea de urmat. Înțeleg că s-ar deschide Conferința de la Geneva, iar paralel s-ar desfășura discuții cu sprijinul unor țări nealiniate și europene.
Nicolae Ceaușescu: Pot fi constituite o serie de grupuri de lucru care să studieze diferite probleme. Între timp, ar continua discuțiile. Se asigură astfel și prestigiul, se înlătură susceptibilitățile, se creează o atmosferă optimă pentru soluționarea problemelor. Chiar pentru relațiile Statelor Unite cu țările vest-europene este utilă participarea unor state din zonă. Vedeți, acum încep să apăr Statele Unite!
Henry Kissinger: În Europa există o singură țară care creează probleme.
Nicolae Ceaușescu: Nu aș vrea să intru într-o discuție pe această temă.
Henry Kissinger: Întrucât problemele reale nu se discută la Geneva, până la urmă este destul de indiferent cine va merge la Geneva. Singura problemă este cu Israelul.
Nicolae Ceaușescu: Și eu am convingerea că nu la Geneva se rezolvă lucrurile. Dar anumite forme nu trebuie excluse.
Henry Kissinger: De acord.
Nicolae Ceaușescu: Oricum, o participare mai activă a O.N.U., cel puțin în faza finală, pentru girul politic și concretizarea definitivă a soluțiilor își are importanța sa.
Henry Kissinger: Din nou sunt de acord.
Nicolae Ceaușescu: Aveam de gând să vă ofer o masă. Să nu ne acuzați că v-am invitat în România și nici măcar nu v-am dat de mâncare. Poate să facem acum o pauză și să continuăm mai târziu.
(După dineu)
Nicolae Ceaușescu: Am să vă rog să transmiteți președintelui Ford salutul meu și cele mai bune urări. Aștept cu multă plăcere să-l reîntâlnesc în România.
Henry Kissinger: Voi face aceasta negreșit.
Nicolae Ceaușescu: Vă rog, de asemenea, dacă aveți ocazia, să transmiteți domnului Nixon salutul meu și urări de sănătate. Știu că a avut o situație grea cu sănătatea și îi urez însănătoșire grabnică.
Henry Kissinger: Va aprecia mult acest gest. Eu vorbesc adesea cu președintele Nixon la telefon. Și în mod sigur voi sta de vorbă cu el la revenirea în S.U.A. Îi voi transmite salutul Dumneavoastră.
Nicolae Ceaușescu: Noi păstrăm o amintire prietenească față de domnul și doamna Nixon, așa că vă rog să transmiteți din partea și a soției, urările noastre și pentru doamna Nixon. Sper că va fi posibil să ne reîntâlnim.
Henry Kissinger: Voi face aceasta. Sunt sigur că va aprecia gestul pentru că, dintre liderii lumii, pe Dumneavoastră vă prețuia și vă respecta cel mai mult.
Nicolae Ceaușescu: Noi, și eu personal, suntem convinși că fostul președinte Nixon a făcut mult pentru destinderea internațională, pentru colaborarea dintre țările noastre.
Henry Kissinger: Istoria îl va trata mai bine decât au făcut-o contemporanii săi.
Nicolae Ceaușescu: Din păcate, așa se întâmplă câteodată. Mi se pare că rămăsesem la Cipru. Noi considerăm că este o situație deosebit de gravă, care poartă pericolul unor mari complicații în zonă. De aceea suntem convinși că trebuie făcut totul pentru o soluție cât mai grabnică. Nu are rost să intrăm în istoria acestei probleme, dar considerăm că menținerea independenței și integrității Ciprului este esențială pentru pacea în zonă.
Henry Kissinger: La început, vecinii Dumneavoastră au vânturat ideea că Statele Unite au pus la cale lovitura de stat din Cipru. Aceasta este o prostie totală. Noi nu avem nimic împotriva lui Makarios. Singurul lui necaz era că talentul său era mai mare decât insula. Lucrul acesta li se întâmplă multor greci. Evenimentele s-au petrecut acolo în ultimele două săptămâni ale președintelui Nixon și în prima săptămână a președintelui Ford. În esență, noi suntem în favoarea unei soluții negociate care să asigure independența și integritatea Ciprului. Vineri, voi pleca la Ankara să văd dacă îi pot convinge pe turci să facă un gest care să le permită grecilor să vină la tratative.
Nicolae Ceaușescu: În fond, se pare că punctele de vedere sunt foarte apropiate.
Henry Kissinger: În multe probleme.
Nicolae Ceaușescu: Și grecii din Cipru acceptă ideea federalizării, fără împărțirea insulei în două zone.
Henry Kissinger: Cred că aceasta este soluția care se va accepta până la urmă.
Nicolae Ceaușescu: Împărțirea insulei în două zone ar fi și practic foarte grea. Stabilirea mai multor cantoane cu caracter autonom ar fi o soluție mai bună.
Henry Kissinger: Statele Unite sunt gata să accepte ceea ce este acceptabil pentru cele două părți. La 9 august, înainte de cea de-a două invazie turcă, le-am propus turcilor soluția cu cele șase cantoane. Atunci turcii au acceptat, dar grecii nu au dorit să discute.
Nicolae Ceaușescu: Se pare că acum această soluție este acceptabilă.
Henry Kissinger: Se pare că toate persoanele care suferă de instabilitate emoțională trăiesc la 700 km de București – Orientul Mijlociu, Grecia, Turcia, Cipru.
Nicolae Ceaușescu: În orice caz, noi considerăm că trebuie depuse toate eforturile, iar Statele Unite pot face mult pentru a se ajunge la o soluție.
Henry Kissinger: Vom face tot ce se poate, dar grecii ne-au rugat să nu fim prea activi până la 17 noiembrie, când au alegeri. Oricum, până atunci nici nu pot rezolva nimic.
Nicolae Ceaușescu: Situația este complicată și în Turcia din acest punct de vedere.
Henry Kissinger: Este adevărat, au probleme interne. În Turcia nu este un guvern destul de puternic pentru a putea întreprinde acțiuni majore.
Nicolae Ceaușescu: După cât se pare, există guverne destul de puternice pentru a complica lucrurile, dar prea slabe pentru a le îndrepta.
Henry Kissinger: Când se complică lucrurile este un semn că avem de-a face cu un guvern slab. Cred că junta din Grecia a dat lovitura în Cipru, pentru că era slabă, iar nu pentru că era puternică.
Nicolae Ceaușescu: Eu am spus tot ce am avut de spus.
Henry Kissinger: La începutul acestei călătorii am fost în Uniunea Sovietică. Am avut discuții destul de bune cu Brejnev. Sper că vom putea face unele progrese privind limitarea înarmărilor strategice. La întâlnirea de la Vladivostok 56 nu ne așteptăm la hotărâri majore. Nu doresc să revin, însă, la discuția de la început, pentru a nu se considera că Statele Unite vor să ajungă la înțelegeri cu Uniunea Sovietică, desconsiderând punctul de vedere al altor prieteni.
Vă informez că înainte de sfârșitul anului intenționez să vizitez Republica Populară Chineză.
Nicolae Ceaușescu: Noi considerăm că relațiile Dumneavoastră cu Uniunea Sovietică sunt necesare iar acordurile pentru limitarea armamentelor, în măsura în care se realizează, ar fi deosebit de bune. Ca și în trecut, noi nu putem decât să salutăm asemenea pași.
Doresc să vă spun și Dumneavoastră ce le-am spus sovieticilor. Din păcate, cheltuielile pentru înarmare și înarmarea propriu-zisă continuă, apar noi țări posesoare de arme nucleare, alte țări forțează ritmul înarmărilor. De aceea, orice înțelegere între SUA și URSS, până la urmă nu soluționează problemele de fond. Poate că în condițiile actuale două țări mari pot ajunge la unele soluții, dar în perspectivă problema armelor și mijloacelor lor de transport va deveni mult mai gravă.
O problemă tot mai importantă este cea a RP Chineze, care nu poate fi ținută la o parte sau neglijată în toate aceste tratative internaționale.
Henry Kissinger: Sunt total de acord. Noi am anunțat Republica Populară Chineză că suntem gata să negociem cu ei tot ce negociem sau am negociat cu Uniunea Sovietică.
Nicolae Ceaușescu: În următorii ani R.P. Chineză va juca un rol tot mai important în viața internațională. Față de acum cinci ani 43, când am discutat despre aceasta, ea a devenit o forță tot mai puternică.
Henry Kissinger: Parțial, cu ajutorul nostru, cel puțin diplomatic, pentru că am ajutat China să iasă din izolare. Nu este, însă, nici o îndoială că China devine tot mai importantă.
Nicolae Ceaușescu: Cred că unii își fac calcule greșite, în legătură cu unele probleme interne din China.
Henry Kissinger: Noi nu facem asemenea calcule. Noi îi luăm pe chinezi foarte în serios.
Nicolae Ceaușescu: În perspectivă, și nu îndepărtată, ci apropiată, China și, probabil, și alte state și zone vor avea un cuvânt mult mai greu în problemele internaționale.
Henry Kissinger: De acord. Noi nu avem vreun interes special să excludem alte națiuni.
Nicolae Ceaușescu: Și America Latină va deveni o forță puternică.
Henry Kissinger: Dar fragmentată, nu unită. Vor fi mai multe centre de putere – Argentina, Mexic, Brazilia.
Nicolae Ceaușescu: Se pot uni.
Henry Kissinger: Nu mă opun, dar mă îndoiesc. Îi cunosc bine.
Nicolae Ceaușescu: Prin deplasarea a zeci de miliarde de dolari în statele deținătoare de petrol se creează o situație cu totul nouă în situația economică, iar aceasta influențează puternic și situația politică.
Henry Kissinger: Este adevărat. Nu reușesc să conving multă lume de acest adevăr în Statele Unite. De aceea am ținut discursul la ONU pe această temă.
Nicolae Ceaușescu: Este necesar să se acționeze în aceste condiții pentru stabilirea unor asemenea raporturi și a unor asemenea soluții care să excludă în viitor o confruntare. Dacă lucrurile nu încep să fie rezolvate acum, posibilitatea confruntării crește mult.
Henry Kissinger: Inevitabil, pentru că este de neconceput ca 50 de milioane de oameni din țările cu petrol să modifice civilizația industrială a 800 milioane de oameni. Nu vor permite.
Noi vom face unele propuneri luna viitoare.
Nicolae Ceaușescu: Ne gândim și noi la unele propuneri. Vrem să ne așezăm în fruntea țărilor care luptă pentru o lume mai dreaptă și mai bună.
Henry Kissinger: Ne includeți și pe noi?
Nicolae Ceaușescu: Mergem împreună.
În unele probleme am putea face unele schimburi de păreri utile.
La Roma, de exemplu, ne gândim să sugerăm necesitatea unui program elaborat de FAO57, pentru dezvoltarea producției agricole în țările în curs de dezvoltare.
Henry Kissinger: Fac și eu aceeași propunere, numai că nu mă refeream la FAO.
Nicolae Ceaușescu: Sugestia este conținută în mesajul transmis Conferinței. Cred, de asemenea, că, fiind o organizație internațională, FAO este forul cel mai potrivit, care să patroneze programul, să ajute cu experți la realizarea lui mai rapidă.
Henry Kissinger: Nu avem nimic împotriva FAO. Totul este să fie sprijinită ideea de bază. Din păcate, FAO nu dispune de cadre prea puternice.
Nicolae Ceaușescu: Poate fi ajutată. În orice caz, este neapărat necesară inițierea unui program vast de dezvoltare a agriculturii în țările în curs de dezvoltare, incluzând chimizarea, irigațiile, mecanizarea și pregătirea cadrelor.
Henry Kissinger: Veți vedea că avem păreri foarte apropiate. Dacă nu se realizează progrese rapide în această direcție, vom avea un deficit mondial de 85 milioane tone. Aceasta este mai mult decât totalul rezervelor existente.
Nicolae Ceaușescu: În raporturile noastre bilaterale cu câteva țări din Africa, noi am început o colaborare largă în domeniul agriculturii. Acum discutăm câteva asemenea acțiuni în America de Sud.
Henry Kissinger: Putem examina aceste lucruri în comisia mixtă.
Nicolae Ceaușescu: În general, punerea la punct a unor programe speciale pentru țările rămase în urmă va fi una din problemele cele mai importante ale viitorului.
Henry Kissinger: În unele domenii. Dar trebuie să acționăm astfel ca țările respective să poată prelua efectiv îndrumarea acestor proiecte.
Nicolae Ceaușescu: Nici nu se poate altfel.
În fond, toate problemele legate de criza actuală nu pot fi soluționate, dacă nu se acționează unitar pentru clădirea colaborării pe o bază nouă. Până la urmă, aceste probleme sunt mai complicate decât cele din Orientul Mijlociu.
Henry Kissinger: Cred că aveți un serviciu de informații foarte bun. M-am convins că ați văzut un exemplar al cuvântării pe care urmează să o rostesc la Roma. Aceasta este, de fapt, tema discursului.
Nicolae Ceaușescu: Nu prea apelăm la serviciile de informații, în special când este vorba de Statele Unite.
Henry Kissinger: Singurul folos al serviciilor de informații este de a constata care din știrile publicate în presă este cea adevărată.
Nicolae Ceaușescu: Sunt multe probleme, dar esențialul este de a se găsi noi căi de colaborare. În acest sens, O.N.U. poate juca un rol mai important în a ajuta ca toate statele să se angajeze în soluționarea problemelor existente.
Henry Kissinger: Trebuie să simțim o răspundere globală din partea fiecărei națiuni.
Nicolae Ceaușescu: Cu cât unele țări sunt lăsate la o parte, cu atât sunt împinse să găsească soluții în afară, mărind pericolul unor confruntări. Este încă greu de vorbit că în situația internațională de azi ar exista o adevărată ordine democratică, care să permită participarea tuturor statelor la elaborarea și adoptarea soluțiilor.
Henry Kissinger: Sunt de acord cu Dumneavoastră când vorbiți de o nouă ordine economică, de agricultură, de energie – toate statele trebuie să participe.
Nicolae Ceaușescu: Numai aici?
Henry Kissinger: Sunt probleme ca armamentele nucleare strategice. Nu cred că alte țări știu destul pentru a lua decizii. La securitatea europeană, de pildă, toate țările trebuie să participe. Depinde de subiect.
Nicolae Ceaușescu: Este adevărat că problemele armelor nucleare strategice nu sunt cunoscute de toate statele. Dar, în fond, problemele dezarmării nucleare interesează deopotrivă toate statele. Sunt de acord că nu în toate problemele trebuie să participe neapărat toată lumea, dar sunt probleme reale care nu pot fi rezolvate decât cu participarea tuturor.
Henry Kissinger: Am impresia că Dumneavoastră sunteți foarte preocupat de această problemă. Nu cred, însă, că suntem în divergență. Vă rugăm ca, în orice problemă aveți păreri sau propuneri, să ne trimiteți emisari sau mesaje speciale.
Nicolae Ceaușescu: Nu este o preocupare specială a României și, din cât cunoaștem noiste tot mai presantă.
Henry Kissinger: Necazul este că la O.N.U. orice discuție tinde să se transforme într-o confruntare între blocuri. De aceea, căutăm să formăm grupuri care să reunească părțile interesate.
Nicolae Ceaușescu: Sunt probleme care și noi considerăm că este bine să fie rezolvate între părțile interesate, dar sunt altele care nu pot fi soluționate viabil decât cu participarea tuturor statelor. Dar e târziu și mă tem că v-am obosit prea mult.
Henry Kissinger: Deloc. Este întotdeauna o plăcere să discut cu Dumneavoastră, domnule Președinte. Sunt puțini conducători în lume care să aibă o asemenea viziune globală. Aș fi dorit să pot sta mai mult pentru a continua discuțiile și mâine.
Nicolae Ceaușescu: Sper să ne revedem.
Henry Kissinger: Poate anul viitor, dacă reușim să aranjăm vizita președintelui Ford.
4 noiembrie 1974[1].

[1] Fotocopia ocumentului original din arhivele Departamentului de Stat privind întâlnirea dintre Preşedintele României, Nicolae Ceausescu şi Secretarul de Stat al S.U.A., Henry Kissinger

Sursa: art-emis.ro & http://www.ziuaveche.ro/wp-content/uploads/2015/01/document-engleza-departamentul-de-stat.pdf

Luna martie 1939 este extrem de interesantă prin evenimentele de la nivelul Europei. Foarte puţini pretinşi patrioţi români au cunoştinţă de faptul că în 23 martie 1939 a fost semnat Tratatul economic româno-german prin care economia României a fost subordonată maşininăriei de război naziste. Asta se întâmpla după ce Anglia şi Franţa i-au făcut cadou Regiunea Sudetă lui Hitler în Conferinţa de la München ( (29 sept. 1938).
Prin cedarea acestei regiuni, Cehoslovacia a pierdut linia de fortificaţii de la frontiera cu Germania.
În 15 martie 1939 naziştii au ocupat restul Cehiei. Slovacia s-a declarat independentă, devenind însă în realitate o marionetă a Germaniei iar Transcarpatia a fost anexată de Ungaria.
Armatele Germaniei naziste ar fi putut ataca URSS fără a tranzita teritoriul Poloniei, trecând prin (Slovacia,) Ungaria şi România. Conducerea URSS ştia asta şi i-a propus lui Hitler semnarea unui tratat de colaborare – celebrul Pact Ribbentrop-Molotov, pentru a întârzia atacul german asupra URSS, întrucât era evident că după semnarea acestui pact Hitler va ataca mai întâi Polonia şi apoi va intra în război cu Franţa şi Marea Britanie.

Foarte puţini oameni ştiu că în toamna anului 1940, după ce au ocupat în urma unei ofensive fulger Varşovia, naziştii au descoperit în arhiva Ministerului de Externe al Poloniei un document foarte interesant, un mesaj trimis în toamna anului 1938 ministrului polonez de externe de către ambasadorul Poloniei în SUA: „În 21 noiembrie 1938, acest ambasador polonez, contele Potocki, a raportat la Varșovia despre discuţia pe care o purtase cu două zile mai devreme cu ambasadorul SUA William C. Bullitt: „…Bullitt mi-a răspuns că statele democratice mai au neapărat nevoie de doi ani pentru a se înarma complet şi că în această perioadă Germania va avansa probabil cu ofensiva sa spre est. Dorinţa statelor democratice este ca acolo să se ajungă la confruntări militare între Imperiul German şi Rusia. Întrucât potențialul militar al Uniunii Sovietice nu este cunoscut, s-ar putea ca Germania să se îndepărteze prea mult de baza sa și să fie condamnată la un război lung și debilitant. Bullit consideră că statele democratice ar ataca abia atunci Germania şi ar forţa-o să capituleze.
La întrebarea mea, dacă Statele Unite intenţionează să participe la un astfel de război, el a răspuns: „Fără îndoială că da, dar numai dacă Anglia și Franța lovesc mai întâi!”.” (traducerea unui fragment din cartea „Fremdbestimmt” – autor Thorsten Schulte)
Fără petrol românesc şi fără permisiunea de a tranzita teritoriul României, Hitler nu ar fi putut ataca direct URSS. Pretinşii patrioţi români, care nu prea ştiu istorie, condamnă vehement Pactul Ribbentrop-Molotov, susţinând că acesta repezintă o dovadă imbatabilă a agresivităţii specifice Rusiei.
Dacă ţinem însă cont de faptul că Tratatul economic româno-german a fost semnat cu cinci luni înaintea semnării pactului respectiv, situaţia e radical diferită. Convingerea mea fermă este că România a semnat tratatul respectiv pentru că aceasta a fost directiva trasată de oculta occidentală nemernicilor care conduceau ţara. Oculta occidentală a dorit un război între Germania şi URSS, pentru ca aceste mari puteri să se ruineze reciproc, iar România a fost un element cheie în înfăptuirea acestui obiectv. Titulescu, care a fost destituit din funcţia de ministru de externe în vreme ce negocia semnarea unui tratat militar defensiv cu URSS, a afirmat după izbucnirea celui de-al Doilea Război Mondial că acesta ar fi putut fi evitat dacă tratatul militar defensiv cu URSS ar fi fost semnat.

Demn de menţionat e faptul că România, Cehoslovacia şi Iugoslavia fuseseră membre într-un pact militar defensiv îndreptat în primul rând împotriva revizionismului maghiar, Mica Antantă. E foarte discutabil dacă ar putea fi considerat acceptabil din punct de vedere moral faptul că România a semnat la opt zile după desfiinţarea Cehoslovaciei sub patronaj nazist un tratat economic cu Germania. Ca scuză străvezie ar putea fi acceptată afirmaţia că în momentul semnării tratatului respectiv Cehoslovacia nu mai exista şi că România a semnat acest tratat pentru a nu fi atacată de Ungaria şi Germania. Cu certitudine însă nu e scuzabil din punct de vedere moral faptul că România a permis aviaţiei germane să folosească spaţiul aerian românesc şi chiar aeroporturi din România pentru a bombarda Belgradul în cadrul atacului fulger german declanşat asupra Iugoslaviei în 6 aprilie 1941. Faptul că România a participat pasiv la această agresiune demonstrează că e foarte probabil că ar fi fost de acord şi ca hoardele naziste să atace URSS tranzitându-i teritoriul pentru a ocoli Polonia, dacă Pactul Ribbentrop-Molotov nu ar fi fost semnat.

Ştiam de mulţi ani de Masacrul de la Fântâna Albă (1 aprilie 1941) şi până în aprilie anul trecut (2021) nu m-am îndoit de veridicitatea tezei – naţionalist corecte din punct de vedere românesc – că sătenii bucovineni români care au format coloana care a fost oprită prin intervenţia sângeroasă a trupelor sovietice din marşul spre România ar fi luat decizia de a încerca să treacă frontiera în urma zvonului răspândit de NKVD, că sovieticii le vor permite să plece în România.
Anul trecut am aflat însă că televiziunea ucrainiană a transmis un documentar în care istorici ucrainieni susţin că zvonul respectiv ar fi fost lansat de agenţi ai serviciilor secrete româneşti. Aşa-zişii patrioţi din România au fost foarte revoltaţi când au aflat această ştire, susţinând că teza istoricilor ucrainieni ar fi o minciună scandaloasă şi o batjocură faţă de memoria victimelor masacrului.
Am citit pe facebook nenumărate mesaje de protest dar niciunul în care să fie propusă vizionarea documentarului respectiv şi apoi organizată o dezbatere referitoare la acesta. Interesant este faptul că Wikipedia în limba engleză indică doar varianta istoricilor ucrainieni ca sursă a zvonului care i-a determinat pe ţăranii români din satele bucovinene să încerce să forţeze frontiera într-o coloană în fruntea căreia se aflau oameni care purtau însemne religioase, deşi se ştia că în URSS comuniştii lichidaseră mii de preoţi ortodocşi şi religia fusese practic interzisă.

„On April 1, 1941, approximately 2,000[1][2][11] to 2,500[12] or 3,000[3][6][13] unarmed people from several villages (Pătrăuții de Sus, Pătrăuții de Jos, Cupca, Corcești, and Suceveni), carrying a white flag and religious symbols, walked together towards the new Soviet-Romanian border. There were rumors circulating that the Soviets would now permit crossing to Romania;[14] research by Ukrainian historians indicate such rumours had been spread by the Romanian intelligence services, which had sent agents across the Soviet border.[11] The Soviet border guards attempted to turn back the group several times, issuing a final verbal warning and firing shots in the air when the people arrived at Varnystia, near the border.[12][11] After the convoy pressed on, the border guards began to shoot,[12] reportedly after some members of the group fired.“ https://en.wikipedia.org/wiki/F%C3%A2nt%C3%A2na_Alb%C4%83_massacre

Sunt conştient că veridicitatea informaţiilor cu caracter istoric şi politic din Wikipedia e adesea discutabilă. Referitor la răspândirea zvonului care a condus la Masacrul de la Fântâna Albă, antagonismul dintre informaţia oferită de varianta în limba română şi cea în limba engleză a Wikipedia este evident – varianta în limba română precizează, conform aşteptărilor, că zvonul ar fi fost lansat de NKVD. Am constatat anterior că mai multe articole din Wikipedia în limba română referitoare la date istorice transmit informaţii falsificate în spirit naţionalist – un exemplu elocvent este cel referitor la bătălia de la Nicopole în care cruciaţii au fost înfrâţi zdrobitor. Varianta în limba română a articolului aferent îi crează lui Mircea cel Bătrân o imagine mult mai pozitivă decât cea care reiese din articolele în limbile germană şi engleză. Cred că în acest caz e evident că e mult mai puţin probabil că nemţii şi englezii ar fi vrut să-l denigreze pe Mircea decât că românii au falsificat informaţiile pentru a îi crea o imagine îmbunătăţită.

Faptul că Wikipedia în limba engleză indică agenţi ai serviciilor secrete româneşti ca sursă a zvonului transmis înaintea Masacrului de la Fâtâna Albă, că sovieticii ar fi fost dispuşi să le permită sătenilor bucovineni români să plece în România, nu înseamnă însă că acesta ar fi fost adevărul, dar e un motiv serios să punem sub semnul întrebării veridicitatea punctului de vedere general acceptat în România referitor al autorii zvonului.
Conform cunoscutului principiu „cui bono”/”cui prodest” ar trebui să ne întrebăm fără patimă cui a folosit Masacrul de la Fântâna Albă, dacă URSS sau mai degrabă România au avut nevoie de el ca instrument propagandistic. Vedeți aici: „Să clarificăm – Ambasada Rusiei nu a „negat” tragedia românească de la Fântâna Albă!

Întrucât brutalitatea regimului sovietic faţă de propria populaţie este bine cunoscută, e puţin probabil că Stalin ar fi ordonat răspândirea zvonului pentru ca efectele acestuia să-i ofere un pretext pentru deportarea populaţiei din satele româneşti din teritoriile acaparate de la România în urma ultimatumului din vara anului 1940. Deportările în URSS (dar şi în România comunistă) – precum şi deportarea evreilor şi ţiganilor în Germania nazistă şi în multe din statele sale satelit – s-au făcut fără a dezbate public anterior utilitatea /necesitatea acestora şi fără a le confirma prin hotărâre judecătorească legalitatea.  Localităţile a căror populaţie urma să fie deportată erau ocupate brusc de armată sau de forţe speciale (NKVD/SS) şi populaţia considerată ostilă era condusă la trenurile de marfă care mergeau spre stepele din estul îndepărtat (în URSS) sau spre lagărele de concentrare în Germania nazistă. Pe plan internaţional ştirea că au fost masacraţi într-un singur loc câteva mii de civili neînarmaţi are un impact negativ mai puternic decât ştirea că au fost deportaţi într-o regiune slab populată câteva zeci sau chiar sute de mii de oameni. Ideea că Stalin ar fi putut dori să exploateze propagandistic pe plan extern Masacrul de la Fântâna Albă e cu totul absurdă, pentru că era evident că acest masacru va intensifica sentimentele rusofobe ale românilor într-o perioadă în care conducerea sovietică ştia că se poate aştepta la un atac fulger al Germaniei naziste şi al aliaţilor săi împotriva URSS.

E evident însă că în perspectiva apropiatei declanşări a războiului împotriva URSS, Masacrul de la Fântâna Albă a reprezentat pentru conducerea României un eveniment de o utilitate propagandistică imensă, un argument zdrobitor pentru mobilizarea cetăţenilor în vederea participării la aşa-zisa Cruciadă contra Comunismului.  Masacrul de la Fântâna Albă putea face uitat faptul că în 1940 România fusese obligată să cedeze şi Ungariei (aliatului aliatului care conducea aşa-zisa viitoare cruciadă) o suprafaţă semnificativă a teritoriului ţării dar şi faptul că actualul mare aliat fusese inamic în Primul Război Mondial iar Rusia, predecesoarea URSS, aliatul care a ajutat România să îşi păstreze statalitatea prin sacrificiul miilor de soldaţi care au oprit alături de armata română ofensiva germană la Mărăşeşti.

Cred  însă că nu e deloc întâmplător nici faptul că Masacrul de la Fântâna Albă, desfăşurat în data de 1 aprilie 1941 (ziua păcălelii), a fost urmat la doar cinci zile de atacul fulger al Germaniei naziste asupra Iugoslaviei. Faptul că România a permis aviaţiei germane nu doar să-i survoleze spaţiul aerian ci şi să folosească aeroporturi româneşti pentru decolarea unui număr semnificativ de avioane care au bombardat Belgradul e unul din cele mai ruşinoase momente din istoria ţării, având în vedere faptul că formal în momentul respectiv România şi Iugoslavia erau încă aliate,  Iugoslavia fiind singurul vecin cu care României nu avrea diferende teritoriale în ajunul celui de-al Doilea Război Mondial. E evident faptul că Masacrul de la Fântâna Albă a reprezentat o ştire foarte potrivită pentru a abate atenţia de la participarea pasivă a României la bombardarea Belgradului. Propaganda şovină a putut chiar prezenta Iugoslavia ca ţară ostilă, filosovietică, cu o populaţie slavă, înrudită cu cea a autorilor Masacrul de la Fântâna Albă.

Faptul că Wikipedia în limba română nu conţine un articol referitor la atacul Germaniei asupra Belgradului e explicabil dar ruşinos.

La scurt timp după prăbuşirea regimului Ceauşescu, România a intrat în sfera de influenţă a Imperiului Transatlantic. Prin scenariul luptei contra teroriştilor au fost sacrificaţi aproape 900 de cetăţeni români. Acum este evident că autorii loviturii de stat din decembrie 1989 au folosit acest scenariu pentru a crea un pretrext pentru lichidarea cuplului Ceauşescu, căruia i-a fost atribuit propagandistic întreg răul suferit de populaţie în perioada socialistă şi pentru ca reprezentanţii nomenclaturii să poată fi percepuţi ca lideri ai aşa-zise revoluţii. Ticăloşia celor care au conceput şi transpus în practică scenariul luptei contra teroriştilor confirmă că nu e deloc exagerată teza că reprezentanţi ai  serviciilor secrete româneşt (consiliaţi probabil de reprezentanţi ai serviciilor secrete naziste) ar fi răspândit zvonul care a condus în final la  Masacrul de la Fântâna Albă.
Faptul că parlamentul României a acceptat în 1999 ca aviaţia NATO, care bombarda Iugoslavia, să îi tranziteze spaţiul aerian e o ruşine naţională. Deşi nu era membră NATO la vremea respectivă, România a făcut jocul Imperiului Transatlantic într-un mod la fel de josnic ca în 1941 când era aliata Germaniei naziste. Eu consider că e evident că România a jucat un rol decisiv în declanşarea celui de-al Doilea Război Mondial. Mă tem că nu e deloc exclus să contribuie şi la declanşarea celui de-al Treilea Război Mondial, dacă va interveni direct sau indirect în posibilulul viitor conflict dintre Rusia şi Ucraina.
Consider că există o similitudine evidentă între relaţia Kosovo/Iugoslavia/NATO şi relaţia Crimeea+Donbas/Ucraina/Rusia. Dacă NATO a avut dreptul să sprijine secesiunea teritoriului locuit majoritar de albanezi din Iugoslavia şi să îl transforme într-un stat marionetă al Occidentului şi Rusia are dreptul să sprijine secesiunea Crimeii şi a Donbasului şi încorporarea în sine a acestor teritorii locuite majoritar de ruşi. O pace durabilă între Rusia şi Ucraina nu este posibilă fără revizuirea frontierei dintre cele două ţări în acest sens. Dacă Ucraina refuză să accepte acest sacrificiu teritorial e foarte probabil că va pierde şi alte teritorii locuite în proporţie semnificativă de ruşi şi rusofili în urma unui război devastatator cu Rusia.
Cetăţenii români responsabili trebuie să conştientizeze faptul că Rusia are dreptul să îşi apere interesele în estul Ucrainei, că problema nu-i priveşte pe români şi că aceştia pot deveni victime ale Rusiei dacă jandarmul mondial va folosi bazele militare pe care şi le-a instalat în România pentru a interveni într-un viitor conflict ruso-ucrainian.

Consider că e imperios necesară organizarea de mitinguri în cadrul cărora să fie susţinute următoarele teze:
1. Ucraina şi Occidentul (ţările membre NATO) trebuie să accepte secesiunea Crimeii şi a Donbasului şi unirea lor cu Rusia.
2. Ucraina şi Occidentul (atât ţările membre NATO cât şi alianţa propriu-zisă) trebuie să se angajeze în scris că Ucraina, ale cărei frontiere vor fi revizuite conform punctului 1, nu va deveni membră NATO şi că în Ucraina cu frontierele astfel revizuite nu vor fi staţionate trupe şi baze militare ale vreunui stat NATO.
Acceptarea cerinţelor 1 şi 2 e unica soluţie de încheiere definitivă şi paşnică a conflictului. Cetăţenii responsabili din Ucraina şi ţările NATO trebuie să conştientizeze acest fapt şi să acţioneze în consecinţă.

Autor: Gheorghe Cionoiu
Sursa: gandeste.org

Opinia formată în ultimele zile se confirmă, profesorul Andrei Marga a dat miercuri publicității un manifest care reprezintă cît se poate de clar lansarea neoficială a candidaturii sale la președinție. Textul include sloganul electoral și, totodată, ideea centrală a mesajului său politic, anume ”Reconstruirea României”.
Orice ar fi, e indubitabil că filosoful are gînduri mari și nici nu face eforturi să le ascundă: chestionat ieri de realizatorul Ionuț Cristache dacă va candida la Cotroceni, Marga a răspuns că nu a luat încă o decizie, dar ”cînd o voi lua, vă anunț!”.
Un text publicat de ”Cotidianul” sub semnătura lui Andrei Marga are toate ingredientele, însă, pentru a susține teza că fostul ministru a luat deja decizia revenirii în politica mare din postura de candidat prezidențial. Sigur că o lansare oficială nu ar avea loc, cel mai probabil, mai devreme de 2024, dar buzduganul trebuie aruncat cu ceva vreme înainte, totuși.

”Nu mă intimidează rolurile din viața publică, având convingerea că le pot îndeplini, prestațiile mele anterioare, experiența și pregătirea acumulată fiindu-mi suport”!

afirmă filosoful în textul intitulat ”Reconstruirea României”. Un proiect mult mai ambițios, mai profund, să admitem, decît ”România educată”.

Buzduganul a fost aruncat, zicem noi.
În esență, mesajul politico-electoral mascat al cărturarului spune adevăruri incomode despre fenomente extrem de grave și greu de contestat care au măcinat din interior și exterior România ultimului deceniu și mai bine. ”În istoria ei, România nu a cunoscut un declin atât de cuprinzător, în timp scurt” spune Marga. Și e greu de contrazis.

Securism, prostocrație, dezrădăcinare istorică, nepotism, fraude, migrație, analfabetism, lipsa de integritate, vorbăria fără noimă, inflația propagandistică, protocoale secrete, stat-paralel, carierism, îmbogățire prin politică, umilirea Constituției, pierderea suveranității, îmbrățișarea globalismului, sufocarea românilor cu prea multe legi ”care îngrădesc și interzic”, lipsa controlului cetățenesc.

Sunt toate și multe altele enumerate în textul-manifest al lui Andrei Marga, pe care îl reproducem integral și despre care dăm asigurări că merită citit tot integral. 5 minute din timpul oricărui cititor care nu vor fi pierdute, ci cîștigate, măcar pentru că, dincolo de ambițiile politice nedisimulate ale lui Marga, textul constituie o radiografie lucidă, realistă, a României ultimelor două decenii. Și care ar trebui să dea serios de gîndit tuturor.

„Reconstruirea României”

„Consider că participarea la dezbaterile despre problemele din societatea românească reprezintă o condiție a oricărui intelectual și, în cele din urmă, a oricărui concetățean preocupat de realități. Am exprimat nu o dată opinii despre realitățile din jur, în profesie și în viața publică. Evenimentele au confirmat aceste opinii.
Am arătat în multe împrejurări ce primejdii pândesc România, argumentând că este nevoie de o altă abordare a realității decât cea curentă. Cu privire la Ucraina, am arătat că, pentru a întrezări sfârșitul conflictului, este nevoie de înțelegerea rădăcinilor acestuia. Afirm că, în vederea unei soluții durabile, este necesară o analiză cuprinzătoare a ceea ce se petrece, plecând de la fapte și realități istorice. Aceasta este, de altfel, și concluzia la care au ajuns cercetători și analiști de referință din cele mai cunoscute școli de gândire contemporane.
Le sunt recunoscător celor care au acordat atenție opiniilor pe care le-am exprimat, indiferent dacă au fost sau nu de acord cu ele. Rămân la convingerea de neclintit că argumentarea și nu etichete reflexe, opinia liberă și nu alinierea la propagandă reprezintă substanța care dă sens și conținut dezbaterilor din spațiul public.
Acele opinii au avut și efectul de a cataliza reacții într-o direcție neașteptată. Astfel, nu puțini dintre cei care au înțeles obiectivitatea respectivei poziții – și care, probabil, au cunoștință și despre deciziile pe care le-am luat în roluri – mă întreabă ce am de gând în perspectiva anilor următori.
Vreau să fiu cât se poate de clar, mărturisind trei adevăruri simple. Nu mă intimidează rolurile din viața publică, având convingerea că le pot îndeplini, prestațiile mele anterioare, experiența și pregătirea acumulată fiindu-mi suport. Datoria oricărui om cu mintea deschisă spre lume, care preia o răspundere de înțelegere și prelucrare a realității trăite, este să spună adevărul și să promoveze dreptatea.
Viața mea nu este dependentă de vreo funcție și am disponibilitatea să sprijin pe oricine care va dovedi că este atașat valorilor statului de drept democratic, că are capacitatea să schimbe modul în care statul român a funcționat de câteva decenii și să scoată țara noastră din crizele actuale.
Menționez că aceste trei adevăruri le iau împreună. Ele alcătuiesc un întreg care ține de mentalitate, atitudine și caracter.
Nu fac parte din categoria celor pentru care exprimarea în viața publică este subîntinsă de o pornire egoistă. Dimpotrivă, mă simt alături de cei foarte mulți pentru care adevărul și dreptatea sunt modurile conviețuirii. Fără acestea, civilizația nu poate fi imaginată.

De asemenea, nu fac parte nici din categoria celor resemnați, reduși la tăcere sau dispuși la compromisuri pe spinarea altora. Consider că nevoia de atitudine este una primordială în societatea românească actuală. Alături de nevoia de angajare pentru transformarea acelor stări de lucruri care nu lasă țara să respire.
Oricine își va asuma de acum răspunderi publice în țara noastră se va confrunta cu o situație extrem de dificilă. În fapt, izbânzile incontestabile obținute după 1989, au fost deteriorate ori de-a dreptul compromise în ultimele aproape două decenii, făcând tot mai critică situația din țară.
Nu ascund mândria că, în calitate de rector și demnitar al statului, am putut contribui la cotitura istorică produsă în anii ‘90. Dar, la fel de sincer, susțin opinia acelor contemporaniști de prim plan, potrivit cărora niciodată în istoria ei România nu a cunoscut un declin atât de cuprinzător, în timp scurt, ca cel din deceniile menționate.
Lumea parcurge dificultăți, dar ele nu pot justifica dările înapoi din statul român de azi. În fapt, democrația, ai cărei germeni au fost construiți cu greu, a fost desfigurată.

Constituția a fost pusă treptat în paranteze, locul legii fundamentale fiind ocupat de invocarea abuzivă, uneori brutală, a atribuțiilor prezidențiale ori ale altor organisme ale statului.

În fiecare zi, în societatea noastră se înregistrează o eroare cu urmări largi sau o șocantă ilegalitate. În România actuală, se fraudează alegeri, se măsluiesc voturi, se fuge de dezbaterea publică, se folosesc instituții de forță spre a tria candidații, voturile se numără la noua Securitate, inși lipsiți de valoare ajung în răspunderi majore, se adoptă legi fără dezbateri în Parlament și legi organice fără consultare, decidenții fug de răspundere citind banalități de pe foi scrise de alții. Nu s-a putut stabili nici măcar efectivul populației!
De ani buni, regimul este prostocratic. Mediocritatea vârfurilor, nepotismul, favoritismul aruncă statul român, ca stat, mult în trecut. Un autoritarism incult și obtuz și-a așternut mantia nefastă peste țară, în vreme ce mulți impostori asaltează instituțiile și dezbaterea publică. Țara noastră a ajuns să fie fruntașă în Europa comunitară la sărăcie și la mortalitate în pandemie. Încrederea cetățenilor în stat este dintre cele mai mici, nepriceperea la decizii face pagube adesea ireparabile. Răspunderea celor aflați la decizii s-a stins. Populația este scindată și adesea lipsită de sprijinul exponenților și fiilor ei.
Țara noastră a atins cea mai mare emigrare de cetățeni dintr-o țară a lumii în timp de pace, cel mai extins analfabetism funcțional, cea mai mică lectură pe cap de locuitor, cea mai evidentă confuzie a valorilor, expansiunea fără precedent a randamentului scăzut, cea mai mare îndatorare externă. O țară cu premise certe depinde masiv de importuri de alimente, stă acum sub criza energiei și a materialelor și trăiește zilnic pe datorie. Noile generații sunt cele care vor plăti îndatorarea și este uimitor că nu discută faptul.
Invocarea trecutului nu scoate din impas. Și nici umflarea propagandei cu clișeele prezentului. Și nici încercarea de măsluire a faptelor cu principii copiate din cărți rău înțelese. Este momentul de a vedea realități și de a indica cine răspunde de ele. Nu se pot adopta soluții viabile fără luciditate, organizare și democrație curată.
Felul derizoriu în care se înțelege și se practică politica trebuie abolit. Continuarea politicii ca șansă de fraudare și îmbogățire trebuie stopată. Altfel, revenirea la normal nu este posibilă în România. Carierismul, diversiunile continue și oportunismul multor voci publice nu dau rezultate. Politica matură presupune pricepere, inițiativă, dedicare față de interesul public. Astăzi ele sunt în suferință.
Toate sondajele îi dau clasei politice de azi scorurile cele mai slabe – de la vârful României, până jos. Faptul spune multe.

Eliminarea „statului paralel”, denunțarea lipsei de valoare a decidenților și proiectarea viitorului au devenit vitale.

Față de aceste realități care ne marchează viețile și înrâuresc destinele noilor generații, toți putem părăsi barca și putem pleca. Dar este plecarea sensul vieții? Este o soluție abdicarea de la lupta pentru îndreptarea lucrurilor? Cred că nu! În România de azi se pot da soluții incomparabil mai bune decât ceele ce se decid acum.
Vorbind despre nevoia de atitudine și de opinii libere, ne facem datoria refuzând să acceptăm ca pe-o fatalitate stările de lucruri. Să nu ne resemnăm în fața degradării valorilor care s-a instalat în viața României. Să optăm pentru revenirea la integritate, la tradiții viabile și la răspundere. Vorbăria fără noimă, inflația propagandistică și perpetuarea metehnelor ce au dus totdeauna la eșec nu rezolvă nimic.
Să criticăm ce este de criticat, dar să ne și uităm în oglindă. România va exista în lume și după decidenții actuali. Să nu confundăm anii în curs cu „sfârșitul istoriei” și să intervenim pe scena publică cu inițiative de schimbare benefică.
În situația în care a fost adusă, România nu se poate reconstrui decât cu toate forțele ei, în condiții de libertate, democrație, concentrare pe performanțe și meritocrație. Plecând de aici, o mare coaliție a oamenilor dedicați relansării acestei țări este, politic vorbind, soluția de azi. Reconstruirea României poate reuși azi doar unindu-i forțele în jurul unui program nou, modern, înfipt în nevoile ei stringente.
Într-o lume în care depindem de ceea ce se petrece pe glob și în care se reduc barierele, dar în care ideologia globalismului agravează crizele, este nevoie de suveranitate națională. Înainte de toate, pentru a pune în mișcare resursele interne!

Suveranitatea nu este dogmă, ci cadrul optim pentru dezvoltarea unei țări prin acțiunile cetățenilor săi.

* Este nevoie de fiecare cetățean, iar prestațiile și meritele sale se cuvin recunoscute. Nu este îngăduit ca vreo persoană să fie limitată în exercitarea libertăților și drepturilor sale. În România de azi, prea multe legi îngrădesc și interzic. Or, este nevoie de legi care încurajează la efort și inițiativă. Nu este admisibilă relativizarea valorilor de care depinde umanitatea din oameni.
* Este timpul ca România să se asume pe sine și să devină neîntârziat loc de inițiative de dezvoltare. În lume vin ani plini de asprimi, încât ar fi cazul să prevaleze alte feluri de a privi realitatea. O nouă abordare a situației țării, axată pe democratizare, competitivitate și creație, este necesară precum oxigenul.
În fiecare domeniu al vieții actuale este nevoie de soluții noi – la nivelul provocărilor, posibilităților și culturii de azi.
* Este de reconstruit economia aducând-o sub control național, restabilind echilibrele – între public și privat, între cultivarea pământului și prelucrare, între participarea la comerțul internațional și propria dezvoltare internă, între exploatarea de resurse și valorificarea lor, între bunăstarea familiei și funcționarea statului – și eradicând subproducerea și sărăcia.
* Este de reconstruit asistența socială prin asigurarea premiselor de trai decent fiecărui cetățean, lichidarea nedreptăților și a decalajelor injuste, asigurarea condițiilor pentru ca sindicatele și organizațiile profesionale să-și îndeplinească rolul.
* Este de reconstruit viața politică prin instaurarea controlului cetățenesc asupra deciziilor, readucerea serviciilor secrete în matca constituțională, curmarea hoțiilor și a abuzurilor ce se fac în funcții publice.
* Este de reconstruit administrația publică prin descentralizare, autonomie locală, asanarea concursurilor și digitalizare.
* Este de reconstruit sistemul de sănătate asigurând fiecărui cetățean accesul la îngrijire, diversificând oportunitățile de tratament și sporind modernitatea acestuia.
* Este de reconstruit educația națională curățând-o de denaturări și restabilind încrederea că și în România se mai poate studia la nivelul timpului, printr-o reformă dezbătută de cetățeni, ce include normalizare curriculară, autonomie funcțională a unităților și echipare începând cu unitățile neglijate.
* Este de reconstruit accesul la bunurile culturii, prin refacerea rețelei publicațiilor, dezvoltarea de biblioteci, crearea rețelei de dezbateri publice și stimularea creației.

Sunt de reconstruit și alte domenii. Sunt de întreprins multe alte acțiuni în fiecare dintre domeniile reconstruirii din România.
Mimetismul, abdicarea de sine și amatorismul din zilele noastre nu sunt politică externă. Mituirea a făcut deja pagube și trebuie exclusă din practicile diplomației. După cum trebuie interzis și „sportul” de azi al comercializării de către decidenți a bunurilor publice în interes privat.
România este parte a Uniunii Europene, dar are de fructificat eficace calitatea de membru cu drepturi depline. România este membru al NATO, dar are de construit în manieră modernă securitatea proprie și a alianței. Dezvoltarea de sine a țării și angajamentul cetățenilor rămân mijlocul principal de securitate națională.
Parteneriatele se cer fructificate pentru dezvoltare proprie. Orice cooperare externă care servește propria dezvoltare este binevenită, în condiții de conlucrare mutual avantajoasă, sub semnul unui patriotism luminat. Anvergura unei politici externe se măsoară în avantajele pe care aceasta le procură țării, nu în înstrăinări, costuri și pierderi.
Răspunzând întrebării, consider că nimic nu-i mai responsabil acum decât să se realizeze un punct de inflexiune în involuția țării noastre stopând prăbușirile, reașezând țara pe traiectoria normalității, făcând din democrație și meritocrație modul de funcționare a instituțiilor publice și readucând respectul și solidaritatea între oameni. Trăim azi șansa – destui spun ultima – și obligația de a pune împreună borna de calendar de la care se poate începe efortul neîntârziatei reconstruiri a țării.
În discuția publică a acestor zile, aceasta este, în rezumat, opinia mea. Se cuvine ca cetățenii să fie încurajați și îi încurajez sincer să-și spună fără rețineri părerea despre treburile țării și să-și ia curajos soarta în propriile mâini”.

LISTA trimisă președintelui Iohannis de către Societatea Timișoara:
1. Adrian Năstase – Ordinul Steaua României, în grad de Mare Cruce, 2002
Condamnat definitiv la 4 ani de închisoare cu executare în dosarul „Zambaccian”, pentru şantaj şi luare de mită, în 6 ianuarie 2014, şi la 2 ani de închisoare cu executare în dosarul „Trofeul calităţii”, folosirea influenței sau autorității funcției de președinte al unui partid, în scopul obținerii pentru sine sau pentru altul de bani, bunuri sau alte foloase necuvenite, în 20 iunie 2012. Cele două condamnări au fost contopite, rezultând o pedeapsă de 4 ani şi 6 luni închisoare. Adrian Năstase a executat efectiv 500 zile de pedeapsă.
2. Irina Jianu – Ordinul Pentru Merit, în grad de Cavaler, 2004
Condamnată la 6 ani de închisoare cu executare în dosarul „Trofeul calităţii”, pentru abuz în serviciu contra intereselor publice în formă calificată, participaţie improprie la fals în înscrisuri sub semnătură privată, fals intelectual la Legea contabilităţii, folosirea creditului societăţii într-un scop contrar intereselor societăţii, în 20 iunie 2012, la 4 ani de închisoare cu executare în dosarul „Zambaccian”, pentru spălare de bani, participaţie improprie la fals intelectual la legea contabilităţii şi folosire la autoritatea vamală de documente false, în 6 ianuarie 2014, şi la 5 luni de închisoare cu executare, pentru dare de mită în dosarul „Casa din Băneasa”, în 13 februarie 2015.
3. Miron Mitrea – Ordinul Steaua României, în grad de Cavaler, 2002
Condamnat la 2 ani de închisoare cu executare în dosarul „Casa din Băneasa”, pentru luare de mită, în 13 febriarie 2015.
4. Şerban Brădişteanu – Ordinul Steaua României, în grad de Mare Ofiţer (2002) și Ordinul Meritul Sanitar, în grad de Cavaler (2010)
Condamnat la un an de închisoare cu suspendare pentru favorizarea făptuitorului, în 2 martie 2015, pentru că a încercat tergiversarea punerii în executare a deciziei din 20 iunie 2012 de condamnare la închisoare a lui Adrian Năstaseîn dosarul „Trofeul calităţii”.
5. Rodica Stănoiu – Ordinul Steaua României, în grad de Cavaler, 2002
Fostul ministru al Justiţiei din Guvernul Năstase, Rodica Stănoiu, se găseşte pe listă întrucât a făcut poliţie politică. Societatea Timişoara reaminteşte că CNSAS a stabilit prin decizia nr. 1676/7 decembrie 2006, menţinută prin decizia nr. 85 din 6 februarie 2007, că Rodica Stănoiu a desfăşurat activităţi de poliție politică din anul 1983 până în 1987 și că a semnat note informative sub pseudonimele „Sanda” și „Georgeta”. Contestația Rodicăi Stănoiu a fost respinsă ca nefondată de Curtea de Apel Oradea prin sentinţa nr. 213/19 iunie 2012, rămasă definitivă prin decizia nr. 968/26 februarie 2014, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie-Sectia de contencios administrativ şi fiscal.
6. Dumitru Zamfir – Ordinul Steaua României, în grad de Comandor, 2000
Condamnat la 1 an de închisoare cu suspendarea condiţionată a executării pedepsei, pentru fals în declarații, în 28 octombrie 2011. Dumitru Zamfir, fost director adjunct al SRI, a fost trimis în judecată în legatură cu locuințe obținute de la RAAPPS și care au fost cumpărate ulterior la prețuri subevaluate. În 2005, împreună cu alți colegi din SRI a participat într-o schemă ilegală, prin care și-au cumpărat locuințe de la RAAPPS, după ce în prealabil, ca să dea o aparență de legalitate, le-au închiriat pe baza unor declarații pe proprie răspundere că nu dețin și alte locuințe în proprietate.
7. Ion Stan – Ordinul Serviciul Credincios, în grad de Cavaler, 2004
Condamnat la 2 ani de închisoare cu executare pentru trafic de influenţă, în 11 martie 2015. Ion Stan, deputat PSD şi fost şef al organizaţiei PSD Dâmboviţa, a fost acuzat că a primit bani în timpul campaniei electorale din 2012 de la oameni de afaceri în schimbul înlesnirii câştigării unor contracte cu statul.
8. Constantin Boşcodeală – Ordinul pentru Merit, în grad de Cavaler, 2004
Condamnat la 3 ani de închisoare cu suspendare sub supraveghere, în dosarul „Gloria”, pentru abuz în serviciu contra intereselor publice, în 1 martie 2016. Fostul primar al municipiului Buzău, a acordat în perioada 2002-2008 unor asociaţii sportive, persoane juridice non-profit, în mod ilegal, fonduri nerambursabile din bugetul local şi le-a asigurat folosinţa gratuită a Complexului Sportiv Gloria Buzău, beneficiarii finali ai acestor sume şi ai dreptului de a folosi complexul sportiv fiind societăţi comerciale aflate în diverse raporturi juridice cu asociaţiile sportive.
9. Vasile Astărăstoae – Ordinul Meritul Sanitar, în grad de Comandor (2004) și în grad de Cavaler (2004)
Condamnat la un an de închisoare cu suspendare pentru conflict de interese, în 26 noiembrie 2015. Fost preşedinte al Colegiului Medicilor din România şi fost rector al Universităţii de Medicină şi Farmacie din Iaşi, Astărăstoae s-a angajat pe sine însuşi în proiectul european Standarde europene pentru programe post-doctorale competitive de formare în domeniul managementului, cercetării avansate şi expertizei psihiatrice medico-legale câştigat şi implementat în 2010 de Institutul de Medicină Legală din Iaşi, al cărui director era la vremea respectivă.
10. Eugen Bădălan – Ordinul Serviciul Credincios, în grad de Mare Cruce (2000), Ordinul Meritul Militar clasa a III-a (1989), clasa a II-a (1993) și clasa I (1998), Medalia Meritul Militar clasa a II-a (1978) și clasa I (1984)
Condamnat la 4 ani de închisoare cu suspendare sub supraveghere (termen de încercare 9 ani), pentru abuz în serviciu privind înstrăinarea unor bunuri ale Armatei, și plata unei despăgubiri de peste 4,5 milioane lei Ministerului Apărării Naţionale, în dosarul „Tofan”, în 7 decembrie 2011.
11. Remus Truică – Ordinul Serviciul Credincios, în grad de Cavaler, 2004
Condamnat la 6 luni închisoare cu suspendare, pentru abandon de familie şi răpire internaţională de copii, în 25 noiembrie 2011. Remus Truică a fost secretar de stat la Cancelaria Primului-Ministru Adrian Năstase până în decembrie 2004. În prezent este judecat pentru constituire de grup infracțional organizat, trafic de influență și spălare de bani, ambele în formă continuată, complicitate la abuz în serviciu și dare de mită, în dosarul „Ferma Băneasa”.
12. Sergiu Medar – Ordinul Steaua României, în grad de Ofițer, 2000.
13. Corneliu Dobrițoiu – Ordinul Steaua României, în grad de Ofițer, 2000.
14. Corneliu Duță – Ordinul Steaua României, în grad de Ofițer, 2000
Ultimii trei au fost condamnaţi la câte un an şi două luni închisoare pentru participaţie improprie la infracţiunea de abuz în serviciu contra intereselor publice și pentru participație improprie la infracţiunea de fals intelectual, condamnări date, în 24 mai 2016, în dosarul „Case pentru generali”.

15. Gheorghe Bucur – Ordinul Steaua României, în grad de Cavaler, 2004
Condamnat la 2 ani şi 6 luni de închisoare cu executare pentru complicitate la cumpărare de influenţă, în 10 martie 2014. Notarul Gheorghe Bucur, fost judecător la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie și fost membru al Consiliului Superior al Magistraturii, a fost condamnat într-un dosar privind fraudarea concursului pentru procurori-şefi.
16. Mihai Necolaiciuc – Ordinul Steaua României, în grad de Cavaler, 2000
Condamnat la 4 ani şi 6 luni de închisoare cu executare pentru utilizare în alte scopuri a creditelor garantate din fonduri publice sau care urmează să fie rambursate din fonduri publice, în 17 octombrie 2014. Mihai Necolaiciuc, fost director general al SNCFR SA, împreună cu Viorica Olaeru, directorul Directiei Economice a SNCFR SA au fost trimişi în judecată de către DNA sub acuzaţia că în perioada decembrie 2001-ianuarie 2003 și-au încălcat atribuțiile de serviciu și au utilizat peste 8,6 milioane de lei (2.755.000 de euro), provenită dintr-un credit acordat de catre BEI, în alte scopuri decât cele pentru care au fost acordate. Necolaiciuc mai este judecat în alte dosare penale.
17. Dorinel Mucea – Ordinul Steaua României, în grad de Cavaler, 2004
Condamnat la 4 ani închisoare, pentru constituire a unui grup infracţional organizat, şi 1 an şi 6 luni închisoare pentru divulgare a informaţiilor secrete de serviciu sau nepublice, în 28 noiembrie 2016, în „Dosarul privatizărilor strategice”.

Ce decorații a mai retras Iohannis
Până acum, Klaus Iohannis a mai retras decorațiile acordate Irinei Socol, lui Eugen Pena, Viorel Traian Oprea și Laszlo Tokes.

Condițiile în care pot fi retrase decorațiile
Lege 29/2000 prevede:​
Calitatea de membru al unui ordin se poate pierde în următoarele situaţii:
a) condamnarea, prin hotărâre judecătorească rămasă definitivă, la pedeapsa privativă de libertate;
b) pentru fapte dezonorante, altele decât cele prevăzute la lit. a), care aduc prejudicii morale membrilor ordinului.

Articolul 52:Pentru judecarea faptelor dezonorante care aduc prejudicii morale membrilor ordinului, altele decât cele prevăzute la art. 51 lit. a), se constituie un consiliu de onoare pentru fiecare ordin.
Articolul 53: (1) Consiliul de onoare este format din 7 membri, în cazul ordinelor naţionale, şi din 5 membri în cazul celorlalte ordine. (2) Membrii consiliilor de onoare sunt aleşi pe termen de 5 ani de cavalerii ordinului respectiv, câte unul din cele trei grade inferioare şi câte doi din gradele de Mare Ofiţer şi Mare Cruce. Preşedinţia Consiliului de onoare este asigurată de cel mai în vârstă membru al gradului sau clasei superioare.
Sistemul naţional de decoraţii cuprinde:

• A. decoraţii naţionale:
• – ordine, cruci şi medalii;
• B. decoraţii pe domenii de activitate:
• a) ordine şi medalii civile;
• b) ordine şi medalii militare:
• – de pace;
• – de război.

Decoraţiile naţionale sunt următoarele:

• A. Ordine:
• I. Ordinul Steaua României;
• II. Ordinul Serviciul Credincios;
• III. Ordinul Pentru Merit.
• B. Cruci şi medalii:
• I. Crucea Serviciul Credincios;
• II. Medalia Serviciul Credincios;
• III. Medalia Pentru Merit.
• C. Cruci comemorative:
• I. Crucea Comemorativă a Rezistenţei Anticomuniste;
• II. Crucea Comemorativă a Revoluţiei Anticomuniste din Decembrie 1989;
• III. Crucea Comemorativă a celui de-al doilea Război Mondial, 1941-1945.

Decoraţiile sunt conferite cetăţenilor români pentru serviciile excepţionale aduse statului şi poporului român, pentru acte de eroism săvârşite în serviciul militar şi pentru merite deosebite în activitate.Decoraţiile pot fi conferite şi unităţilor militare pentru fapte deosebite săvârşite în timp de pace şi pentru acte de eroism în timp de război.Decoraţiile pot fi conferite şi cetăţenilor străini pentru contribuţia deosebită la progresul umanităţii, la promovarea păcii şi a democraţiei în lume, la dezvoltarea relaţiilor de colaborare şi prietenie cu România sau pentru fapte şi servicii remarcabile aduse statului şi poporului român.

Cine conferă decorațiile
Decoraţiile sunt conferite de Preşedintele României, prin decret, în baza propunerilor de decorare individuale.

• Propunerile de decorare se fac de către:
• a) preşedintele Senatului sau de preşedintele Camerei Deputaţilor, pentru Preşedintele României, prim-ministru, senatori şi deputaţi;
• b) prim-ministru, pentru membrii Guvernului;
• c) miniştrii şi conducătorii instituţiilor şi organizaţiilor centrale autonome, pentru persoanele din domeniul lor de activitate.
• (3) Preşedintele României poate să confere decoraţii şi din propria iniţiativă, în proporţie de 1% din numărul total stabilit prin lege pentru fiecare grad sau clasă a fiecărei decoraţii, cu excepţia gradelor de Mare Ofiţer, Mare Cruce şi Colan.
• (4) Pentru cetăţenii români decorarea are loc o dată pe an, cu ocazia Zilei Naţionale a României.
• (5) În cazuri speciale decoraţiile pot fi conferite şi pe parcursul anului calendaristic.

Drepturile persoanelor decorate: Onoruri militare, participare la recepții la Cotroceni, loc de veci gratuit

Fostul președinte al Curții Constituționale Augustin Zegrean a declarat, referitor la beneficiile celor decorați de către președinte cu ordinul „Steaua României”, că principalul avantaj este că aceștia primesc un loc de veci gratuit.
„Cel mai puternic este locul de veci. Cei care au Steaua României primesc la moarte loc de veci gratuit. Dar legea spune și că se trag focuri militare. Sunt mai multe beneficii. Poate să participe la diverse manifestări, trebuie să fie băgat în seamă când sunt manifestări naționale. Nu se mai dă scutire de impozit. Pe vremea lui Ceaușescu se dădea scutire de impozit, acum nu se mai dă”, a declarat Augustin Zegrean, la Digi 24.

Ce drepturi sunt stipulate în lege: Persoanele decorate cu ordine naţionale sau pe domenii de activitate, al căror brevet a fost semnat autograf de Preşedintele României, au dreptul să fie primite în audienţă pentru a mulţumi personal, în situaţia în care decoraţia respectivă nu a fost înmânată direct de către acesta.

• Cavalerii ordinelor sunt asimilaţi gradelor militare şi beneficiază de onoruri militare.
• Onoruri militare se dau, de asemenea, membrilor civili ai ordinelor naţionale, decedaţi
• Cavalerii ordinelor vor fi invitaţi să participe la manifestaţiile publice prilejuite de Ziua Naţională a României sau la diverse alte aniversări şi comemorări, asigurându-li-se de către organizatori locuri de onoare.
• Prefecturile şi primăriile vor avea în vedere invitarea cu precădere a persoanelor decorate, domiciliate în raza lor de competenţă, la diverse manifestări comemorative, culturale, ştiinţifice sau sportive, pe care le organizează cu diferite ocazii.
• Cavalerii Mari Ofiţeri, Mari Cruci şi Colan ai Ordinului Steaua României şi cavalerii Mari Cruci ai ordinelor Serviciul Credincios şi Pentru Merit sunt invitaţi, prin grija Cancelariei Ordinelor, la recepţiile oferite de Preşedintele României cu ocazia Zilei Naţionale a României şi a Anului Nou.
• Cavalerii Mari Ofiţeri, Mari Cruci şi Colan ai Ordinului Steaua României şi cavalerii Mari Cruci ai ordinelor Serviciul Credincios şi Pentru Merit, împreună cu cavaleri ai altor grade superioare ale ordinelor pe domenii de activitate pot fi invitaţi să participe şi la alte recepţii sau manifestări organizate de Administraţia prezidenţială şi de Parlament, tot prin grija Cancelariei Ordinelor.
• Pentru cinstirea memoriei cavalerilor ordinelor naţionale, în cimitirele existente în municipii şi oraşe se va rezerva, prin grija autorităţilor locale, un loc special pentru înmormântarea celor decoraţi din respectiva localitate.
• Costul parcelelor respective va fi suportat din bugetele primăriilor. Locurile de veci vor fi puse la dispoziţia moştenitorilor legali în mod gratuit.
• Cu ocazia unor sărbători naţionale şi religioase, prin grija autorităţilor locale, se vor organiza manifestări de omagiere la mormintele cavalerilor ordinelor naţionale decedaţi.