Finala de fotbal – frumusetea romantismului
A fost seara unei romante cu iubirea paselor si golurilor de vis. Ghitarele spaniole au dovedit ca frumusetea nu sta in forta, ci in subtilitate. Cine nu iubeste fotbalul nu isi poate imagina ca frumusetea a invins barbaria.
Si daca spun barbarie, ma refer la fazele in care faulturile neputinciosilor englezi, indiferent de nationalitatea lor – vezi faultul brutal – si nu ultimul sau unicul – al lui Cristiano Ronaldo, de pilda – in neputinta de a proceda, fara discernamant, dar lipsiti de alte mijloace in timpul parca al altor lumi, oferite nonsalant de F.C. Barcelona.
De la englezi ma asteptam la mai mult si, in campionatul lor, sunt favoritii mei. Din Spania mi-i doresc cei mai buni pe madrilienii de la Real. Dar ce au oferit aseara catalanii este visul celor care nu se ascund de neveste ca iubesc fotbalul aproape ca pe ele.
La ce am vazut trebuie sa ma inchin. Nu s-a mers pe forta, pe nesimtirea nespectaculoasa a neglijarii mijlocului. Ca la o femeie, catalanii au iubit acest taram si au castigat printesa.
De aceea spun ca romantismul pare a fi in revenire. Pasele sublime alternand cu apararea unilateral ferma a unor vrajitori confirma ca trebuie sa iubesti ceva ca sa posezi. Si aici este vorba de a fi sublim in problema.
Ce am vazut aseara arata ca trebuie, daca vrei gradina Raiului, sa-i simti aroma. Sa fii capabil, din toate punctele de vedere, sa faci fata cerintei situarii acolo.
Nu o lungesc, acest joc de aseara pare a fie revenirea la spectacol de buna calitate, cu magaria englezilo in prim-plan, mai ales dupa 2 – 0, lovind cand nu le=a mai iesit schema
A cantat Boccelli, a fost fast la premiere, un fast meritat. Ne vine sa pupam meciul, Poate ne uimesc fazele, indiferent de perdanti sau tabara cu faclie, aceptand ca avem curajul sa ne mai referim si la noi. Si aici nu ma abtin sa ma intreb: unde sunt banii ce ar trebui sa asigure performanta? Indiferent daca vin de la stat sau de la proaspatii imbogatiti cu carlig la politica.
Dar pana la o trezire printr-un Spartacus nu vom avea sanse, se pare, nici in viata si nici in sport. O indeletnicire care ne-ar face bine, fara amagiri politice.
Noi nu avem pasii pecuniari ai marilor echipe. Dar banii furati – si o afirm gandindu-ma ca nu poti fi miliardar in prea scurtul timp de dupa Revolutie – ar trebui bagati, macar in parte, si in socialul pe care il reprezinta fenomenul fotbal
Cum sa ai un Xavi si un Messi daca ai un Basescu si un Boc?
Dan Bota
