Un om fantastic (182)
15.
Fabrica de cosmetice Troll isi relua productia pe 15 august 1946. Pentru inceput doar cu cativa angajati si in conditii extrem de grele. Situatia incepu sa se imbunatateasca in septembriePartenerul de afaceri al Christinei Troll reusi sa procure, gratie relatiilor sale cu americanii, o serie de produse chimice indispensabile procesului de productie. In octombrie 1946 se fabrica deja sapun, diferite crème dermatologice, o apa de toaleta si, ca ultim racnet, un ‘Beauty Milk’ cu un dever formidabil. Fura angajati noi muncitori.
Christine Troll, adresandu-se partenerului de afaceri, nu iesea din inalienabilul ‘Herr Lieven’.
Thomas Lieven se adresa partenerei de afaceri cu formula inalineabila ‘Fraeulein Troll’.
Thomas se exprima catre Bastian:
“Gata cu afacerile necurate, intelegi? O vom scoate la capat prin cinste si harnicie. Vom face totul cinstit, batrane, cinstit, ai inteles? Cinstit.”
Bastian ranji.
Cam pe la vremea aceasta aparu la usa vilei lui Thomas, intr-o seara trista de octombrie, o femeie micuta si speriata. Se tot scuza ca nu isi anuntase vizita, fara sa indrazneasca sa treaca la scopul vizitei sale si fara sa se prezinte:
“… dar m-am emotionat atat de tare, Herr Lieven, m-am emotionat atat de tare cand v-am citit numele …”
“Unde mi-ati citit numele?”
“In registrul cartii funciare – sora mea lucreaza la cadastru.. Locuiesc cu copiii tot in Freilassing. Acolo ne-au evacuat in 1945. E de groaza – spatiu putin – taranii se poarta mizerabil cu noi, stramutatii, si acuma si vremea asta nenorocita …”
Thomas se interesa rabdator:
“Stimata doamna, pot afla si eu cum va numiti?”
“Emma Brenner.”
Thomas tresari.
“Brenner? Sunteti sotia maiorului Brenner?”
Femeia incepu sa planga.
“Da, domnule Lieven. Sotia maiorului Brenner … Mi-a scris atatea despre dumneavoastra, cand erati la Paris. Era entuziasmat de dumneavoastra … Herr Lieven, l-ati cunoscut pe sotul meu. Era un om rau? A facut cuiva vreun rau?”
“Intrebarile dumneavoastra, doamna Brenner, duc la o singura concluzie: sotul dumneavoastra a fost arestat, asa e?”
Micuta doamna confirma printre suspine.
“Impreuna cu colonelul Werthe. Il cunoasteti doar …”
“Doamne, si Werthe?”
“De la sfarsitul razboiului i-au bagat in lagarul de la Moosburg – si acolo or sa zaca pana or crapa de foame sau de frig…”
“Doamna Brenner, linistiti-va. Povestiti-mi totul pe indelete.”
Asta si facu, printre suspine, micuta doamna Brenner.
Situatia lui Werthe si a lui Brenner parea fara iesire. Thomas ii cunostea bine pe amandoi. Stia ca sunt oameni cumsecade, care ani de-a randul se incontrasera cu Gestapoul. Dar amiralul Canaris fusese destituitin 1944, iar Abwehrul trecuse in subordinea lui Himmler. Werthe si Brenner se pomenisera deodata oamenii lui Himmler.
Si asa ramasera pana venira americanii si-i arestara. Americanii insa nu facura nicio deosebire. Pentru ei oamenii lui Himmler erau oamenii SD-ului. Iar oamenii SD-ului erau ‘Security Threats’, adica ‘Amenintare a sigurantei’, persoane care cadeau sub incidenta ‘Automatic arrest’.
Fiecare detinut din lagarul de la Moosburg avea dosarul sau. Aceste dosare, incadrate in diferite categorii, ajungeau din timp in timp pe la biroul de liberari. Tot mai multor categorii de detinuti li se dadea drumul. O singura categorie putea astepta pana in panzele albe: ’Security Threats’.
Doamna Brenner suspina:
‘Nu ma puteti ajuta, va rog? Bietul meu om … si bietul domn colonel …”
“O sa vedem ce-I de facut:, spuse Thomas ingandurat.
A doua zi se adresa acelui agent CIC iubitor de animale si care tinea atat de mult sa si-l atraga drept colaborator:
“Mister Smith, m-am tot gandit. Vedeti si dumneavoastra ce se petrece in tara asta. Ciuma bruna nu a fost eradicata. Inca isi face de cap. Cu totii trebuie sa veghem ca ea sa nu mai ajunga la putere …”
Mister Smith se bucura nespus.
“Asta inseamna ca v-ati hotarat sa lucrati pentru noi?”
“Da, asta inseamna. Insa doar in domeniul acesta al combaterii fascistilor, altceva nu. Daca doriti, plec prin teritoriu, prin lagare.”
“Okay, Lieven, that’s a deal !”
Thomas isi petrecu urmatoarele sase saptamani calatorind. Vizita lagarele de la Regensburg, Nuerenberg-Langwasser, Ludwigsburg si, in final, Moosburg.
Studie, in primele trei lagare, zile la rand, sute si sute de dosare, mii de pagini scrise in toate felurile la masini de tot felul, fotografiile detinutilor si stampilele folosite de anchetatori.
Thomas studie foarte atent aceste documente. Stampilele erau rudimentare, usor de contrafacut. La fel de primitiv erau prinse fotografiile la dosare, masinile de scris erau de toate felurile.
Thomas descoperi in primele trei lagare 34 de fosti gestapovisti, pe care ii cunoscuse si invatase sa-i urasca in Franta, printre ei si seful SD Marsilia, Hauptsturmfuehrerul Heinrich Rahl, precum si cativa di apropiatii lui. Hauptsturmfuehrerul Rahl ajunsese, in lagar, responsabil cultural si se bucura de o serie intreaga de inlesniri.
Thomas descoperi, deasemenea, in scurt timp, ca cele mai mari canalii de odinioara isi aranjasera locuri caldute pana si in lagar: pe la bucatarie, pe la infirmierie, prin birouri. Multi ajunsesera pe post de ‘oameni de incredere’ si ‘purtatori de cuvant’. Acestia ii terorizau pe ceilalti detinuti, in favoarea lor. Pana si aicea tot ei se bagasera din nou deasupra.
Thomas le spuse americanilor:
“Al naibii instinctul vostru. Va lasati si voi pacaliti de parul blond, ochii albastri si statul in pozitie de drepti. ! Ia sa-i luam noi de acum incolo la puricat pe domnii cu aceste posturi caldute de prin lagare …”
Si asta se si intampla.
Thomas, ajuns pe 3 ianuarie 1947 la Moosburg, se bucura acuma de intreaga incredere a agentilor CIC care il insoteau. Acestia il condusera in bine pazita arhiva a lagarului si-l lasarain mijlocul a 11.000 de dosare. Caci la Moosburg erau internati, pe vremea aceea, 11.000 de oameni.
Si aici descoperi Thomas trei SD-isti de care il legau amintiri foarte neplacute. Bineinteles ca gasi si dosarele maiorului Brenner si colonelului Werthe.
In seara zilei de 6 ianuarie Thomas parasi lagarul purtand sub camasa dosarele lui Brenner si Werthe. Locuia intr-un mic han rural. Facu o noapte alba lucrand la dosare.
Proceda, cu dosarele lui Brenner si Werthe, conform celor invatate la genialul falsificator Reynaldo Pereira din Lisabona. Pentru inceput confectiona o stampila. Apoi, cu ajutorul unei sule de cizmarie si a unui briceag, desprinse capsele care tineau fotografiile, iar pe acestea le dezlipi dizolvand, cu ajutorul unei pensule de pictura , lipiciul.Pe o masina de scris, procurata in acest scop, concepu dosare noi, cu date diametral opuse primelor. Cand tocmai mijeau zorile fura lipite si fotografiile. Acuma Werthe si Brenner nu mai erau baieti rai de-ai SD-ului, ci niste ofiteri nevinovati ai armatei de ocupatie din Franta. Asa ca nu mai existau motive de retinere a lor atunci cand acestei categorii ii venea randul la liberare.
In dimineata zilei de 7 ianuarie Thomas fu condus de cei doi agenti CIC insotitori din nou in lagar. Acuma purta sub camasa NOILE dosare. Pe cele vechi le arsese in soba camerei sale. Noile dosare ajunsera in cursul zilei la locurile lor. Cu aceasta misiunea lui personala in ce-i priveste pe Werthe si Brenner fusese indeplinita.
Brenner si Werthe fura liberati pe la sfarsitul lui ianuarie 1947.
Ciudat joc al destinului: in timp ce Brenner si Werthe ‘ieseau’, Thomas Lieven tocmai ‘intra’ din nou in bucluc …
Chestia asta se petrecu in felul urmator…
Thomas si agentii CIC, odata terminata treaba la Moosburg, mai vizitara lagarele de la Dachau, Darmstadt si Hohenasperg. Aici se afla diplomatia nazista. Thomas descoperi si aici cativa criminali de razboi. Agentii CIC ii prezentara recunostinta lor.
Se intoarsera la Muenchen pe 23 ianuarie. Ajunsera tarziu spre noapte. Thomas era obosit. Fu condus la vila sa din Gruenwald. Il lasara la poarta vilei si plecara facand semne cu mana.
Casa zacea in intuneric, fara cea mai mica luminita. Bastian iar vagabondeaza cine stie pe unde, isi spuse Thomas. Pe nicaieri nici tipenie. Aceasta era o eroare de care Thomas isi dadu seama dupa ce patrunse in holul vilei. Ceva aluneca pe langa el prin intuneric. Deodata se aprinsera luminile.
In fata lui se posta un soldat american din politia militara, altul in spatele lui. In maini tineau pistoale de mare calibru. Din biblioteca aparu un tip in civil. Si acesta tinea in mana un pistol.
“Salta labele, Lieven !”, spuse civilul.
“Cine sunteti dumneavoastra?”
“CID”, raspunse civilul.
CID, adica ‘Criminal Investigation Departement’, era politia criminala a armatei, in contrast cu CIC, adica ‘Counter Intelligence Corps’, care se ocupa doar cu crime politice si spionaj.
Civilul spuse:
“Sunteti arestat ! Va asteptam de cinci zile !”
“Stiti, tocmai am fost plecat cateva saptamani din insarcinarea asociatiei dumneavoastra rivale.”
“Pliscul ! Vii cu noi !”
“O clipa. Va previn. Am o gramada de prieteni la CIC. Tocmai le-am facut acestora un mare serviciu. Asa ca cer o explicatie imediata. De ce ma arestati?”
“Cunoasteti pe un anume Bastian Fabre?”
“Da.”
“Si pe o anume Christine Troll?”
“Da.”
Doamne, presimtirile alea afurisite pe care le-am avut …
“Ei bine, pe ei I-am bagat deja la zdup.”
“Dar de ce? La naiba, de ce?”
“Domnule Lieven, sunteti acuzat ca, din insarcinarea unei organizatii Wehrwolf, ati atentat la viata generalului Lynton – impreuna cu prietenii dumneavoastra.”
“Lynton? E vorba de generalul american Lynton?”
Thomas se porni pe ras.
“Si, ma rog, cum am vrut sa-l ucid?”
“O sa va treaca rasul, Lieven. Voua tuturor. Fabricati cosmetice, nu?”
“Da, si?”
“Una din sticlutele cu acest produs-capcana a explodat acum cinci zile cu o putere enorma in dormitorul generalului Lynton. Din fericire nu se afla nimeni prin preajma in momentul exploziei. E cat se poate de clar. Ati strecurat in sticluta explozivi. Ei bine, acuma nu mai aveti nimic de zis? Baieti, puneti-I catusele …”
(va urma)
Dan Bota
