Medvedev preferă pragmatismul Trump decât senilitatea globalistă a lui Biden!
Într-o intervenție recentă Dmitry Medvedev*, politicianul rus, care după ce a condus Rusia, ocupă în prezent funcția de vicepreședinte al Consiliului de Securitate al Rusiei, a făcut o analiză a Strategie de Securitate Națională a SUA.
„Americanii continuă să încerce să îmblânzească animalul dereglat care este Uniunea Europeană. Firește, totul este despre a-i reaminti creaturii bolnăvicioase cine conduce de fapt circul.
Chiar și Elon Musk a intervenit (ca răspuns la amenda aplicată platformei X), dorindu-și ca UE să fie desființată.
Nu-i rău! Ne convine de minune.
Mai bine să ne confruntăm cu pragmatismul de mare putere al lui Trump decât să suferim de pe urma senilității globaliste a lui Biden.
Ceea ce iese în evidență, totuși, este noua Strategie de Securitate Națională dezvăluită de actuala administrație americană.
Este remarcabilă prin faptul că oferă o evaluare realistă a provocărilor de astăzi.
O scurtă precizare: nu ar trebui supraestimată importanța acestui tip de document.
Nu este nimic altceva decât un set de proclamații politice.
Ceea ce contează este ce se întâmplă de fapt în capul oamenilor. Și nu doar al șefilor capricioși de la Washington, ci și al infamului Deep State.
Și totuși…
- De data aceasta, măruntaiele Casei Albe au produs un document surprinzător de interesant. Nu este doar o altă grămadă de clișee diplomatice americane arogante. Pare mai degrabă o încercare de a cârmi o navă masivă care se deplasează în aceeași direcție de o veșnicie, doar din inerție, și care a decis în sfârșit să schimbe cursul. Pentru prima dată în mulți ani, Washingtonul vorbește deschis despre restabilirea «stabilității strategice» în Eurasia și refacerea legăturilor cu Rusia.
Aceasta nu mai este retorica de bătăuș beat de bani pe care am auzit-o în era Biden, când practic cereau o cruciadă împotriva Moscovei. Superputerea îndepărtată începe să realizeze că a juca rolul de supererou de unul singur costă prea mult — și îi lovește cel mai tare propriile interese.
Pentru noi, asta înseamnă că există în sfârșit puțin spațiu de manevră pentru ceva ce seamănă a diplomație civilizată. Nu îmbrățișări prietenești, nici pe departe, ci un semnal clar: SUA sunt dispuse să discute arhitectura de securitate, nu doar să pompeze sancțiuni nesfârșite și, cel mai important, inutile (deși noile restricții asupra petrolului rusesc arată că nava își menține vechiul curs). - Washingtonul a recunoscut, efectiv, că ordinea globală nu se mai sprijină doar pe umerii Americii. Cerul a devenit puțin prea greu pentru o țară care a fost atât de dornică să pozeze în Atlas.
Acum caută pe cineva cu care să împartă povara. Și, inevitabil, Rusia intervine ca una dintre puținele țări care au o influență reală asupra securității europene.
Pentru prima dată în ani de zile, într-un document strategic al SUA, Rusia nu este etichetată ca o «amenințare», ci ca un participant la discuțiile privind stabilitatea.
În mod notabil, documentul vorbește despre oprirea extinderii NATO — în timp ce Ucraina nu este menționată deloc în acest context. Întreaga chestiune reflectă în mod neașteptat ceea ce noi spunem de ani de zile: securitatea trebuie să fie comună, iar suveranitatea statelor trebuie respectată. Rusia a sugerat demult calea negocierii, în opoziție cu a ține prelegeri lumii cu nasul pe sus și a impune o «ordine bazată pe reguli» care nici măcar nu este codificată în dreptul internațional. Acum, în sfârșit, o mică fereastră pentru dialog s-a întredeschis. - SUA îi spun Europei — umflată și prostită de anii de trândăvie pe spinarea altora — să devină mai autosuficientă în chestiuni de apărare. Pentru Rusia, acest lucru transmite un mesaj dublu.
Pe de o parte, există riscul ca europenii să se angajeze pe deplin în creșterea capacităților lor militare.
Ceea ce le va termina economiile definitiv și îi va împinge spre regimuri cvasi-dictatoriale. Europa a mai parcurs acest drum sumbru înainte: însuși Hitler a ajuns la putere pe baza unor sloganuri militariste dure.
Pe de altă parte, diminuarea infuziilor nesfârșite de bani din partea SUA deschide ușa reducerii tensiunilor în Eurasia și a negocierilor. Pur și simplu pentru că Rusia este un jucător global major și este mai profitabil să lucreze cu noi în mod constructiv — așa cum a fost cazul mulți ani înainte de evenimentele din Ucraina.” - După cum am spus, documentul de strategie este doar o declarație politică – și nu, pentru a împrumuta expresia lui Lenin, „o schimbare completă a tuturor viziunilor noastre asupra socialismului”.
Luptele interne acerbe din cadrul elitelor americane și europene nu dispar nicăieri, iar vechile obiceiuri mor greu. Rusia va urmări faptele, nu discursurile frumoase.
Există vreo mișcare spre începerea negocierilor?
Sunt SUA și UE dispuse să discute securitatea cu noi fără să emită ultimatumuri?
Nu doar să garanteze siguranța țării pe jumătate moartă 404, ci să asigure o securitate paneuropeană reală? Nu există niciun răspuns la asta în Strategie. Dar, după cum se spune, doar timpul va decide.
Dacă un alt personaj de tip Biden, spumegând la gură, ar ajunge la Casa Albă, ei ar zdrobi rapid fiecare mic vlăstar de pragmatism al marilor puteri pe care echipa actuală MAGA l-a plantat”.
Preluare: Gabriela Neacsu
