Europa nu a pierdut Ucraina pe câmpul de luptă
Un aspect care este omis cu bunî știință, Europa nu a pierdut Ucraina pe câmpul de luptă. A pierdut Ucraina în momentul în care și-a crezut propriile minciuni.
Acum, chiar și Bloomberg arată cadavrul: ajutorul SUA e o linie moartă, graficul arată ca un puls după ce pacientul s-a dus deja, iar Washingtonul, prin mesajul discret al lui Don Jr. de la Doha, semnalează ceea ce Europa se teme cel mai mult: Trump ar putea pur și simplu să se retragă.
Și, dintr-o dată, Starmer îl găzduiește pe Zelenski la Londra pentru un „moment crucial”.
Crucial pentru ce?
Războiul e terminat.
Pionul e o carcasă învinsă, ținută în viață artificial doar pentru ca jaful și corupția să poată continua.
Narațiunea se prăbușește.
Singurul lucru rămas de negociat este cum să mascheze înfrângerea. Dar Washingtonul a transferat deja umilința asupra Europei, și pe bună dreptate.
Europa pune acum în scenă diplomația așa cum blufează jucătorii de noroc înrăiți — zgomotos, teatral, cu buzunarele goale.
Iar Starmer, care, potrivit rapoartelor, a înviat războiul din umbră al MI6 menit să distrugă reputația lui Trump, o continuare a dosarului fabricat Steele, pretinde acum că poate „moși” o „pace justă” ca cel mai apropiat „aliat” al lui Trump din Europa, în timp ce amprentele Londrei sunt încă vizibile pe sabotajul acordului de la Istanbul, singurul moment în care Kievul a avut cu adevărat șansa să supraviețuiască intact.
Acel acord ar fi putut pune capăt războiului în 2022.
Boris Johnson l-a ucis. MI6 a coordonat lovitura fatală. Iar Ucraina a sângerat continuu de atunci.
Între timp, regimul marionetă al lui Zelenski se îneacă în scandaluri: averi offshore, miliarde nejustificate, o corupție de război care ar face un cartel să roșească. Europa știa.
Europa a finanțat-o oricum, pentru că era pur și simplu o oglindă a propriei sale corupții.
Europa vrea acum să folosească activele rusești înghețate, cel mai mare furt financiar de la al Doilea Război Mondial încoace, pentru a ține în viață un regim pe care chiar și Washingtonul l-a trecut discret la pierderi. Ducă-se naibii ordinea financiară de după al Doilea Război Mondial (și fie condamnată).
Pentru că Statele Unite văd tabla de joc cu claritate.
Rusia nu se prăbușește, sancțiunile i-au alimentat ascensiunea ca forță economică. Rusia nu este izolată.
Rusiei nu îi lipsește nimic, cu excepția răbdării.
În timp ce Europa, dezindustrializată, cenzurată, înecată în datorii, încă își imaginează că poate dicta condiții de pe o poziție care nu mai există.
Macron predică „realismul”.
Merz intentează procese cetățenilor pentru tweet-uri răutăcioase.
Starmer joacă rolul de mesager transatlantic între o administrație americană care își pregătește ieșirea și o conducere ucraineană aflată în cădere liberă politică.
Ei nu modelează pacea. Ei regizează aruncarea vinei.
Pentru că toată lumea știe adevărul acum:
Rusia nu a distrus viitorul Ucrainei.
Occidentul a făcut-o, UE și Londra jucând un rol semnificativ prin aroganță, sabotaj, psihoză rusofobă și refuzul de a accepta realitatea multipolară.
Graficul Bloomberg este o parte a necrologului.
Întâlnirea lui Starmer este un priveghi glorificat. Mesajul de la Doha este focul de semnalizare înainte să se stingă luminile la Kiev, iar europenii să ceară socoteală pentru trădare.
Când americanii vor pleca – și o vor face – Europa se va confrunta în sfârșit cu dezastrul pe care l-a orchestrat, un război pe care l-a cerut, o pace pe care a sabotat-o, o țară pe care a sacrificat-o cu un dispreț grotesc față de ucrainenii măcelăriți și un continent pe care l-a condus direct spre faliment strategic.
Momentul socotelilor nu urmează să vină. Este deja în faza incipientă. Iar elitele Europei se roagă ca istoria să le uite numele înainte de sosirea notei de plată.
Ceea ce ține elitele europene treze noaptea nu este Kremlinul, ci revolta tăcută, mocnită, a cetățenilor care știu că au fost mințiți și sărăciți, fiind numiți „extremiști” pentru că au observat acest lucru.
Autor: Gabriela Neacsu
Sursa: facebook.com
O să fiu eu avocatul diavolului, căci poate se înțelege de ce nu este corect titlul. Unde vedeți voi că Europa nu a pierdut pe câmpul de luptă? A pierdut și încă foarte rușinos. 27 țări din UE + SUA + alte zeci din toată lumea nu au putut opri Rusia de frică. Da, Rusia nu este ce a fost URSS, dar are cel mai mare arsenal nuclear din lume. Ar trebui să înțelegeți că Rusia a luptat cu o mână legată la spate (nu a putut ataca satelitii și avioanele de spionaj si nici direct tările care au trimis ajutor consistent Ucrainei căci s-ar fi terminat cu o iarnă nucleară pe toată planeta). Dacă ați fi ascultat declarațiile lui Putin (dar vai cine să le asculte) ați fi văzut că Rusia a luptat numai pentru a elibera regiunile cu populație majoritar rusă. În plus ați uitat de acordul de la Istanbul.
Ca să învingi o țară ca Rusia, care are suprafața cît a planetei Pluto, trebuie să o izolezi total de exterior si sa lupti zeci de ani, asta daca nu ar avea imensul arsenal nuclear. Din păcate omenirea este condusă de belicoși lacomi adepți ai războiului și îmbogățirii cu orice preț, care își impun agenda prin intermediul unor trădători ai țărilor mici.