Home Editorial Mai știe cineva ceva de casele lui Iohannis?

Mai știe cineva ceva de casele lui Iohannis?

Editorial

nov. 26, 2025

2 58

Că parcă e un serial fără final: multe episoade, zero acțiune!
ANAF i-a cerut aproape un milion de euro din chirii și a încercat să pună sechestru pe bunuri, dar Tribunalul din Sibiu a respins cererea. Și gata, liniște.
Așa e când ai conexiunile potrivite: dosarele se mișcă exact ca traficul din București la ora de vârf, încet, sacadat și fără nicio grabă.
Între timp, omul simplu știe perfect cum funcționează legea: dacă întârzie o zi cu o rată sau o amendă, pac, trei popriri pe trei conturi diferite, plus citație, plus telefoane de la bancă, plus riscul de a-ți pune sechestru pe casă înainte să apuci să spui „stați puțin”.
Acolo legea e sprintenă, în pas alert, cu stop-cronometru. Nu negociază, nu întârzie, nu ezită.
Ia să am eu o amendă și să uit să o plătesc.. atunci să vezi adevărata justiție!
Și atunci întrebarea apare singură: de ce aceeași lege, când ajunge la cei cu funcții înalte sau la dosare cu milioane, începe să vorbească încet, ca un profesor obosit?
De ce procedurile devin lungi, termenele elastice, iar calendarul juridic pare făcut din plastilină?

Și mai avem și epopeea achizițiilor din plandemie:
94 de milioane de doze de vaccin, izolete, măști, corturi, aparaturi cât să aprovizionăm un continent.
Toate achizițiile astea au umflat deficitul cât un balon de săpun.
Miniștrii și premierul care au aprobat aceste contracte sunt bine-mersi, fără vreo zi de explicații publice clare, fără concluzii ferme.
Dosarele există, dar se plimbă din sertar în sertar, din „în analiză” în „în verificare”.
Ei au imunitate?
Sau pot face ce vor și nu-i întreabă nimeni nimic?
Normal că lumea întreabă: de ce justiția noastră are două ritmuri?
Unul rapid, necruțător, pentru omul simplu.
Altul lent, relaxat, meditativ, pentru cei „importanți”.
Nu cerem nimic ieșit din comun.
Doar ca legea să apese la fel pentru toți.
Să nu existe „om simplu” și „om special”.
Să existe doar omul în fața legii.
Altfel, rămâne întrebarea amară:
dacă la unii se aplică totul, iar la alții aproape nimic, despre ce dreptate vorbim?

Concluzia finală:
România e plină de corupți și trădători de neam și țară!