ÎNTRE FRESCĂ ȘI PĂCAT
E o zi grea pentru sarcasm și ușoară pentru reflecție.
Inaugurarea picturii Catedralei Naționale nu e doar un eveniment religios. E un moment de bilanț, pentru felul în care privim simbolurile noastre.
Unii văd în ea o rană a bugetului, alții un gest de reparație spirituală. Dar, dincolo de orice, e oglinda în care ne privim toți: credincioși, sceptici, ironici sau împăcați.
Argumentul “puteam face spitale în loc” are, desigur, greutate. Dar el ratează esența: niciodată în România lipsa unui spital nu a avut ca explicație prezența unei biserici, ci nepăsarea cronică, furtul sistematic și lipsa de viziune politică.
Într-o țară în care se fură cu binecuvântare și se construiește cu blestem, Catedrala Neamului nu e vinovatul de serviciu. Ea e doar vizibilă, masivă și, pentru mulți, incomod de concretă.
Și totuși, simbolurile contează. Fie că ne place sau nu, poporul român are nevoie de semne care-l țin laolaltă, nu doar de rețele de canalizare și fonduri PNRR.
Poate că nu ne vom ruga toți în Catedrala Mântuirii, dar vom ști că există un loc în care am încercat să punem laolaltă megalomania și credința, orgoliul și speranța. Asta spune mult despre noi.
Catedrala nu umilește spitalele și nici școlile.
Le precedă în alt plan, acolo unde e vorba despre sens, nu despre funcție.
O țară nu se măsoară doar în kilometri de autostradă, ci și în încercările ei de a da formă invizibilului.
Știu, e greu să te închini cu sufletul bucăți, în șantier.
Dar, într-un fel, cred că și Dumnezeu are răbdare cu popoarele care se contrazic și, totuși, construiesc.
Poate că adevărata sfințire nu e în frescă, ci în felul în care reușim, fie și pentru o clipă, să ne oprim din ceartă și să privim în sus.
* * *
Mă doare să văd credincioși în frig, la porțile Catedralei, în timp ce politicieni care i-au tăiat fondurile sau au pus pe alții să strige „Spitale, nu catedrale!”, stau pioși, în fața Înalților Prelați și a mărturisirii.
Doamnele lor, de ce s-or fi îmbrăcat în doliu, ca la înmormântare?
E o zi de Sărbătoare!🤔
Catedrala e a ta, puiule! Și a ta cititorule!
Autor: Dana Macsim
Sursa: facebook.com
