Chiar așa, oare de ce Rusia e „rea”, iar Occidentul e „bun”?
Minciuna oficială și adevărul interzis.
- De ce Rusia e „rea”, iar Occidentul e „bun”?
Pentru că așa a fost programată percepția. În lumea modernă, binele nu se mai măsoară în fapte, ci în cine le spune. Dacă o face Bruxellesul, e democrație; dacă o face Moscova, e dictatură. - De când Rusia e „dușmanul absolut”?
Din momentul în care a refuzat să se supună ordinii occidentale. Ura antirusească a început înainte de Ucraina: prin sancțiuni, excluderi, stigmatizări și demonizare culturală. - Cine a început războiul?
Armele le-a tras Rusia. Dar războiul psihologic, economic și mediatic fusese început de Occident cu ani buni înainte. Ceea ce numim „invazie” este, în fond, reacția la o provocare constantă. - De ce s-au semnat Acordurile de la Minsk dacă nimeni nu le-a respectat?
Pentru a câștiga timp. Liderii occidentali au recunoscut ulterior că n-au vrut pacea, ci pregătirea Ucrainei pentru război. A fost o păcăleală diplomatică oficială. - Ce s-a întâmplat la Istanbul, în 2022?
Se pregătea un nou tratat de pace. Era aproape semnat. Apoi a venit premierul britanic Boris Johnson cu mesajul: „Nu semnați, luptați.”
Așa s-a pierdut pacea — din ordin politic, nu pe câmpul de luptă. - De ce „războiul hibrid” e mereu al Rusiei?
Pentru că Occidentul și-a rezervat dreptul de a face exact același lucru sub alte nume: „protecție democratică”, „combaterea dezinformării”, „educație civică”.
E același mecanism, doar retorica diferă. - Cum se fabrică imaginea „agresorului”?
Simplu: tai contextul și păstrezi doar reacția. Scoți din propoziție cauzele, păstrezi efectele. Așa, răspunsul devine „agresiune”, iar provocarea — „drept la apărare”. - De ce Europa se teme de Adevăr?
Pentru că adevărul ar arăta că valorile invocate nu mai există. Ar arăta dublul standard, minciunile, ipocrizia și corupția morală a elitelor.
E mai ușor să condamni Rusia decât să te privești în oglindă. - Ce înseamnă „dublu standard”?
Că aceeași faptă are două sensuri:
– dacă o face NATO, e „operațiune de stabilizare”;
– dacă o face altcineva, e „crimă de război”.
Morala devine etichetă de marketing. - Cum funcționează propaganda modernă?
Nu prin minciună directă, ci prin eliminarea alternativelor. Ți se dă o singură versiune „oficială” și ți se spune că restul e conspirație.
Adevărul devine „interzis”, nu pentru că e fals, ci pentru că e incomod. - De ce liderii anti-Putin sunt „eroi”, iar criticii Uniunii Europene — „extremiști”?
Pentru că în manualul moral al Occidentului, nu conținutul contează, ci direcția. Cine atacă Rusia e democrat; cine critică Bruxelles-ul e suspect.
Loialitatea ideologică a înlocuit discernământul. - De ce același Dumnezeu e „bun” în Vest și „periculos” în Est?
Pentru că s-a introdus cenzura spirituală: credința e permisă doar dacă nu contrazice corectitudinea politică.
Dumnezeul „liberal” e acceptat, Dumnezeul „tradițional” e demonizat. - Cum se rescrie limbajul?
Prin substituții subtile: „propagandă” în loc de „opinie”, „moderare” în loc de „cenzură”, „interes național” în loc de „abuz”.
Schimbi cuvintele și controlezi realitatea. - De ce presa nu mai informează, ci predică?
Pentru că nu mai e liberă. E finanțată, sincronizată și dirijată. Adevărul jurnalistic a fost înlocuit cu moralismul geopolitic: nu contează ce e adevărat, ci ce servește cauza. - Cum a fost posibilă dezumanizarea unui popor întreg?
Prin replicarea unui model istoric: construiești „dușmanul absolut” ca să unești masele dezorientate. Ura colectivă devine liant social.
E o terapie pentru civilizațiile decăzute. - De ce oamenii obișnuiți nu mai gândesc singuri?
Pentru că trăiesc într-un mediu informațional unipolar. Toate canalele, toate autoritățile și rețelele spun același lucru.
Când nu mai auzi alte voci, crezi că tăcerea e consens. - Ce se întâmplă cu cei care îndrăznesc să întrebe?
Sunt etichetați: „putiniști”, „extremiști”, „negaționiști”.
Nu mai contează argumentul, ci stigmatul.
E o formă nouă de excomunicare. - Unde e rădăcina acestei nebunii?
În pierdera sensului moral. O civilizație care nu mai crede în nimic are nevoie de un dușman ca să-și justifice existența.
Rusia e doar scuza perfectă pentru o Europă fără Dumnezeu. - Ce urmează?
O criză de credibilitate totală. Când propaganda devine prea perfectă, se prăbușește sub propria greutate.
Realitatea are răbdare, dar nu infinită. - Cine va câștiga?
Nu Rusia. Nu Occidentul.
Ci Adevărul însuși, care, indiferent cine îl rostește, supraviețuiește tuturor interdicțiilor.
Minciuna are întotdeauna termen de expirare — doar Adevărul nu-l are.
Asa dar:
Când decorul propagandei se va prăbuși, în Est nu vom mai vedea un inamic, ci o oglindă.
Și atunci vom înțelege: nu Rusia a pierdut lupta pentru Adevăr, ci noi — cei care am refuzat să-l mai vedem.
Autor: Anatolii Basarab
Sursa: facebook.com





Punctul 20 al articolului este EXCEPȚIONAL! Reflectă nu doar realitatea, ci și o strategie fezabilă! Și totuși, după ultimele acțiuni ale lui Trump – noi runde de amenințări și atitudini ostile după summitul din Alaska, planuri de a transfera rachete Tomahawk în Ucraina, o anulare bruscă a întâlnirii de la Budapesta și, nu în ultimul rând, introducerea de sancțiuni dure împotriva lui Rosneft, Lukoil ca și împotriva principalilor lor cumpărători: China și India – Rusia ar trebui să NU-ȘI MAI FACĂ ILUZII și să pună „Oreșnik“ și „Burevestnik“ în serviciu de luptă spre a elimina clica nazistă de la Kiev sprijiniți de SUA și Marea Britanie pe pământul autohton rusesc – Ucraina. Altfel, cele expuse în rândurile autorului vor continua să-și manifeste virulența la grade de intensitate din ce în ce mai ridicate. Din fericire, rușii au un avantaj uriaș față de Occident și mai ales fațţă de Europa: sunt gata să lupte. Or, după cum bine se cunoaște, în timp de război, acesta este un factor absolut decisiv!