🇷🇴 „Trădați, dar liniștiți”. Manualul românesc al vânzării naționale (1989–2025)
Motto
„În România, după 36 de ani, trădarea nu mai e un accident. E o tradiție”, Șirin Valentina Șirin.
Cei mai mari dușmani ai României n-au venit niciodată cu tancul. Au venit cu cravată, Constituție, și jurământul pe Biblie după care au vândut tot ce-au prins.
De 36 de ani, țara asta e o afacere de familie, trecută din mână în mână, de la tătuci la tehnocrați, cu poporul pe post de acționar minoritar și fraier.
1.” Revoluția ” din ’89 când trădarea a purtat tricolor
România a ieșit din comunism, dar comunismul n-a ieșit din politicieni. „Eroii Revoluției” au furat tot ce Ceaușescu n-a mai apucat: idealurile.
Am scăpat de „dictator” și ne-am ales cu un sistem care a reciclat Securitatea, cu tot cu carnet de partid.
A fost primul mare moment de „Resetare Națională” doar că s-a resetat poporul, nu mafia.
2. Anii ’90 privatizare la kilogram
România a intrat în capitalism prin fier vechi.
Uzine întregi s-au evaporat „strategic”, iar poporul a primit cupoane de privatizare în loc de locuri de muncă.
Industria a fost „salvată” de băieții deștepți care au vândut-o la preț de autoturism second-hand.
A fost epoca de aur a trădării economice toată lumea vorbea de reformă, dar se gândea la comision.
3. 2007 Europa, dar pe genunchi
Când am intrat în Uniunea Europeană, ni s-a spus că „vom trăi ca afară”.
Ce n-au precizat e că „afară” urma să fie și energia, și băncile, și companiile noastre.
Politicienii au descoperit un nou Dumnezeu: Bruxellesul.
De atunci, orice trădare are scuza perfectă: „așa ne cere Europa”.
E frumos să fii slugă cu normă întreagă, mai ales când ai diurne în euro.
4. Era Băsescu statul binomial
Trădarea cu epoleți și mandat prezidențial.
„Petrov” ne-a promis că scapă țara de corupție, dar a scăpat doar concurența.
A urmat Binomul SRI-DNA, o simfonie în care procurorii cântau ce le dicta serviciul.
România a devenit o republică a dosarelor, iar libertatea o notă de subsol.
Trădarea? Elegantă, legală, semnată cu stilou Montblanc.
5. Epoca Iohannis țara lucrului bine vândut
Domnul Președinte, sinonim cu tăcerea strategică, a condus România ca pe o firmă de consultanță: multe poze, zero livrări.
În 10 ani de „stabilitate”, s-au vândut gazele, pădurile, porturile și iluzia că cineva mai răspunde.
A fost trădarea fără urlete, fără scandal doar cu conferințe plictisite și semnături reci.
Țara s-a stins în tăcere, ca un bec uitat aprins într-un birou gol din Cotroceni.
6. Era Bolojan România, SA
Cei mai noi „patrioți reformatori” au venit cu Excel-ul în mână și intenția clară de a lista la bursă tot ce a mai rămas de vândut: energie, transport, apă, poate și aerul.
Sub pretextul „eficienței economice”, se pregătește cel mai mare tun post-decembrist: privatizarea statului însuși.
Austeritate pentru popor, dividende pentru băieții conectați.
Noua doctrină națională? „Stat minimal, profit maximal”.
România țara care se vinde singură
După 36 de ani, trădarea nu mai e un accident.
E o tradiție.
Un obicei de stat, transmis din generație în generație de președinți, premieri și parlamentari.
România nu mai are partide, are distribuitori autorizați ai intereselor străine.
Și totuși, la fiecare ciclu electoral, ne întoarcem la ei cu speranța că poate, de data asta, ne vor fura mai elegant.
„Trădați, dar liniștiți” sloganul perfect pentru o țară care și-a pierdut nervul, dar nu și simțul umorului.
Autor: Șirin Valentina Șirin
Sursa: facebook.com
