Frica și masoneria
Dupa cum am mai zis, sunt un pasionat al detaliilor. Am prins aeasta tehnica de la … masoni.
Un mason văzindu-ma citind o carte de istorie a imperiului Roman, într-un moment de neatenție l-a luat gura pe dinainte și zice ….e literatura superficială, daca vrei sa afli ce cauți, citește cărți care tratează evenimente și subiecte precise, de exemplu, Despre natura zeilor, de Cicero, sau Paris 1919 din culisele semnării tratatului de la Trianon.
Ce personaje din spatele cortinei, quasi-necunoscute au influențat situația.
Revenind la articolul de pe tapet, as vrea sa subliniez. Evreii au fost factorii decidenții și românii factori executanți. Nu-i prost cine zice, e prost cine face!
Cine zice, își manifestă o dorință sau face o propunere, cine face fara sa analizeze, da dovada de deficienta mintală.
Bun, asta se știe, e valabilă la mai toate popoarele. Așa sunt manipulate, exploatate și sacrificate masele.
Numai că masonii ăștia sunt zgârciți la vorbă. Greu sa afli ceva de ei. Nici nu mă mir, ținerea secretului e legământ a cărui rupere e pedepsita groaznic. D-asta am declinat invitația de a intra în club, ca sa nu am obligații.
Observ o punere la zidul lapidării a unor personaje evreiești cărora li se atribuie originea raului politic în deceniile Infernale „50 – „60.
Fratele lui tata, tinar locotenent in Securitate, participase la arestările multor „dușmani ai poporului”. Rar puteam să-i aud pe el și tata, vorbind de subiect și cînd ne vedeau pe noi copiii apropiindu-ne, schimbau subiectul.
Niciodată nu și-a renegat activitatea. Teroarea sociala antebelică și faptul că muriseră multi pe front din cauza aventurilor politice ale boierilor, constituiau o bază justificatoare a acțiunilor la care participa.
Antonescu, Maniu, Brătianu, samd erau considerați ogari setoși de sânge puși în slujba bancherilor, a burgheziei occidentale. Lucru care mi-a fost confirmat în ultimii ani in care am avut acces la informații ne-menționate nici măcar de așa zisi propagandiști comuniști.
Mi-am pus întrebarea, oare de ce „comuniștii” nu scriau despre rolul masonilor in instaurarea comunismului ?
Daca despre participarea evreilor mai găseai ceva, despre participarea masonilor, nu găseai nimic.
„Participarea” era un cuvînt misterios.
Ti-era frica sa și rostești cuvîntul mason. Propaganda comunistă bubuia in difuzoare că boierii au fost exterminati și că puterea este in mâinile clasei muncitoare. In anumite circumstanțe am întâlnit anumiți mahări din Partid, am ajuns in anumite birouri, am intilnit procurori , subsecretari de Stat, o specie tot timpul in afara luminilor rampei politice.
Am rămas cu gura căscată, acei indivizi nu semănau cu clasa muncitoare, nicidecum cu unchiul meu, erau decupați din figurile dușmanilor poporului. Birourile lor erau camere in care zgomotul din stradă nu se auzea, bibliotecile lor erau pline de volume aurite, erau alta rasă de oameni, cu alt limbaj.
Noi cei din popor arătam ca niște aschimodii pe lîngă ei. Trași la față că țapii la coaie.
Încercam să-i localizez din ce segment al clasei muncitoare proveneau, dar nu găseam nici unul…
Atunci am priceput că dușmanii poporului au intrat în Partid și ei manipulau mascarada.
Judecătorii din timpul Regelui, au rămas Judecătorii și sub comuniști, cu mici excepții sa dea bine in ziare.
Acești Judecători agenți ai occidentului, iudeo-masoni anticomuniști de sorginte burgheză, condamnau fara milă opozanții comunismului la moarte sau la închisoare cu duiumul.
Deveniseră mai comuniști ca Stalin.
Strategia era simplă, sacrificăm anticomuniștii ca sa ne păstrăm pozițiile in Stat.
Ăștia erau aia la care Ceaușescu se referea cu termenul „intelectualitatea” … Și eu ca prostul, credeam că intelectualii sunt profesorii, doctorii, inginerii… care sunt din popor, tovarăși de nădejde.
Aceasta societate secretă iezuito iudeo masonică a tăiat și spânzurat în anii infernali. Au aștepta pina in „89 și i-au tras lui Ceaușescu trapa de sub picioare.
Apoi au continuat activitatea lejer, nimic nu s-a schimbat în lojele lor. Puterea a rămas tot la ei fără întrerupere.
Înainte de comunism, in timpul comunismului și după, tot ei au fost și sunt și acum bine mersi.
Sunt proptiți de forțe oculte (Cavaleri de Malta, Vatican, Grand Orient, Ordre de solei ), de care pina și ofițerii cu rang înalt din SRI / SIE …Talpes , Dragomir sau istoricul Troncotă…se tem sa vorbească.
Rar care bate un apropo și instantaneu jurnalistului intervievator i se pune un nod în gît și schimba subiectul. In masonerie e o vorbă, daca ii ști numele înseamnă că nu a fost factorul originar de decizie.
Oare se va găsi vreunul care sa scrie vreo carte despre activitatea aceastor loji masonice, aceasta cloaca maxima a Regimului politic?
Că despre marionete trepăduși români, antonești, manii, deji, ceausesti sau evrei, bruckneri, tescovici, noimani s-au scris tone de literatură…déjà e saturata piața.
Numai că sa scri despre activitățile masonerie e teritoriu minat. Cînd l-am întrebat Totuși, aia care sunt cu un picior in groapa ar putea scrie ceva , la ce dracu sa le mai fie frică..!
Autor: Nicu Cohen
Sursa: IonCoja.ro
