Întâlnirea Putin-Trump din Alaska este una a disperării și a speranței(2)

Seismul politic mondial declanșat de apropiatul summit bilateral din Alaska, convocat la inițativa președintelui SUA, Donald Trump, cu invitarea exclusivă a lui Vladimir Putin, tinde să înflameze în asemenea măsură relațiile liderilor europeni cu Casa Albă, încât aceștia au recidivat din nou cu protestul lor colectiv și irelevant împotriva negocierilor la vârf din care sunt din nou excluși, precum în cazul negocierilor ruso-americane din Arabia Saudită.
Evident, instigați iarăși de Volodîmîr Zelensky, care nu concepe excluderea sa de la masa tratativelor globale, imaginându-și că Ucraina trebuie să se exprime în legătură cu pacea lumii, pentru care-și închipuie fantasmagoric că luptă, dar și sabotând intenționat orice aranjamente de pace dintre cei Doi Mari, dacă el nu este primit la negocieri. Atunci, la Riad, ca și acum în Alaska, celor doi președinți ai superputerilor nucleare li se amintește prostește și redundant de către liderii europeni, care s-au îngrămădit din nou precum oile în țarcul oierului în jurul lui Zelensky, că nu va fi nicio pace în Ucraina dacă nu participă și dictatorul de la Kiev, iar ei nu concep încheierea războiului dacă Ucraina trebuie să cedeze teritorii, deși realitatea din teren spune altceva, în fapt aceștia forțând continuarea ororii ucrainene pentru a-și reliefa ei înșiși importanța sprijinului necondiționat pe care-l acordă lui Zelensky din banii europeni și în favoarea concernelor de armament franco-germane, cu ceva participare a celor britanice.
Avertismentele apocaliptice despre schimbarea paradigmei geostrategice globale și vizând dreptul internațional în cazul în care Putin și Trump decid peste capul Ucrainei nu încetează să se reverse în presă, deși limitații analiști internaționali nu înțeleg că urgența summitului din Alaska nu este provocată de războiul ucrainean, aproape pierdut de Zelensky, ci de gradul ridicat de alertă nucleară a celor două mari superputeri, ce îl precede doar pe cel de război nuclear total, precum în Criza Rachetelor din Cuba, în 1962.
Paradoxal, ridicarea neinspirată a alertării nucleare în SUA și în Rusia a pornit acum de la unele declarații inflamatorii ale lui Medvedev, în urma cărora Trump a deplasat hazardat două submarine nucleare în largul coastelor Rusiei, spre deosebire de criza cubaneză, care a pornit de la o declarație exaltată și periculoasă a președintelui SUA de atunci, J.F.Kennedy, care preconiza un atac nuclear preventiv al Americii împotriva Uniunii Sovietice, declarație care l-a convins pe Hrușciov că trebuie să reechilibreze balanța strategică nucleară cu SUA prin amplasarea rachetelor nucleare sovietice cu rază medie de acțiune în Cuba.
Acum însă, balanța nucleară bilaterală este dezechilibrată în favoarea Rusiei, SUA investind timp de decenii în portavioane gigant anacronice, depășite copios de rachetele hipersonice neinterceptabile cu care s-a dotat Rusia în urma programului militar intensiv al lui Vladimir Putin, capitol deficitar pentru americani, care abia acum au început să testeze rachete hipersonice, cu rezultate nesatisfăcătoare.
Din acest motiv Donald Trump, o fiară politică ce deține instinctele ascuțite ale dezvoltatorilor imobiliari globali, inclusiv cel al pericolului, a organizat intempestiv întâlnirea cu Vladimir Putin în Alaska, pentru a detensiona urgent alertarea militară strategică a celor două superputeri, dar și pentru a discuta puncte mai fierbinți de pe agenda discuțiilor decât problema ucraineană, cum ar fi războiul economic cu China, alianța economico-militară a acestui colos asiatic cu Rusia, războiul din Orientul Mijlociu și prețul mondial al petrolului.
Amenințarea unui război nuclear global, pe care SUA l-ar pierde fără îndoială, deși nimeni n-ar supraviețui unei asemenea apocalipse nucleare din motivele arătate mai sus, este însă premisa axială a summit-ului din Alaska și datorită celor ce vor fi prezentate mai jos.

Ce are Putin la dispoziție dacă „apasă butonul” și de ce este înspăimântat Trump?
Rusia deține cel mai mare arsenal de focoase nucleare dintre toate puterile nucleare din lume, potrivit experților internaționali, citați de Panorama. Rusia deține o gamă vastă de arme nucleare, de la rachete intercontinentale balistice aflate la sol în silozuri/mașini sau pe submarine, rachete de croazieră cu rază lungă pe bombardiere strategice, până la cele tactice de la sol sau cele de pe rachetele antiaeriene.
Multe focoase sunt instalate pe rachete care provin din timpul Războiului Rece și aduc cu ele multe semne de întrebare atât privind numărul lor, cât și siguranța, deși oficialii de la Moscova spun că arsenalul a fost modernizat.
O comunitate de oameni de știință și analiști occidentali (Bulletin of the Atomic Scientists – BAS) au publicat, pe 7 martie, situația privind arsenalul nuclear rusesc la începutul anului 2024 (Russian nuclear weapons, 2024), în care armele nucleare ale Rusiei sunt defalcate pe mijloacele de lansare și vectorii purtători. Deocamdată, armele experimentale cum ar fi racheta și torpila, ambele cu propulsie nucleară, nu sunt incluse în statistici ca existent în dotarea forțelor armate ruse.
În prezent, Rusia deține un total de 5.580 de focoase nucleare. Dintre acestea 4.380 (78,5%) sunt operaționale în diferite faze, de la gata de luptă până cele stocate în depozite speciale pentru a fi trimise către platformele de lansare. Restul de 1.200 de focoase (21,5%) sunt retrase și urmează să fie dezansamblate, deocamdată fiind „în mare parte intacte”. Asupra acestora din urmă planează o mare incertitudine pentru că Rusia a devenit tot mai opacă și, din experiența războiului cu Ucraina, se știe că a păstrat și folosit tehnică de luptă complet învechită, inclusiv din al doilea război mondial.
Pentru lovituri strategice, Rusia a alocat aproape două treimi din totalul (4.380) de focoase operaționale. Astfel, 64,4% (2.822) sunt destinate armelor strategice ofensive, iar 35,6% (1.558) armelor nonstrategice și defensive. În ”rezervă” (depozitate pentru a fi folosite – nota autorului) se află peste 60% din toate focoase operaționale. Toate focoasele pentru armele tactice sunt în rezervă. Din cele strategice doar 39,4% (1.112) sunt depozitate (în rezervă), în timp ce restul de 60,6% (1.710) sunt desfășurate pe mijloacele de lansare. Alocarea focoaselor strategice pe mijloace de lansare, inclusiv a celor aflate în rezervă.
Cele mai multe focoase de arme strategice sunt alocate ICBM (rachete balistice intercontinentale lansate de la sol) – 44,1% (1.244). Pentru cele de pe submarine (SLBM) sunt prevăzute 35,1% (992), în timp ce restul de 20,8% (586) sunt pentru rachetele de croazieră lansate cu aviația.
Trupele de rachete strategice rusești au majoritatea focoaselor nucleare pe ICBM de tipurile RS-24 Yars și RS20V (Voevoda/Satan). Primele în număr de 816 (65,7%) sunt rachete oarecum moderne dispuse pe mijloace mobile și în silozuri, pe când ultimele în număr de 340 (27,3%), se apropie de sfârșitul duratei de viață. Restul de 7% (88) sunt reprezentate de focoase instalate pe rachete de tip Topol-M (78 focoase) și ele destul de vechi și doar 10 focoase pe sisteme noi Avangarde.
Rusia deține 12 submarine (5 x Delta IV; 7 x Borei-A) cu rachete balistice nucleare, echipate fiecare cu câte 16 rachete. Submarinele Delta IV au rachete RSM-24 (Sineva) cu câte patru focoase (MIRV), în timp ce pe Borei-A se află rachete RSM-5 (Bulava) cu câte șase MIRV.
Bombardierele rusești, care pot lansa rachete nucleare strategice, sunt de tipurile Tu-95MS („Bear-H”) și Tu-160 („Blackjack”), dar și cele mai noi avioane de vânătoare-bombardament Mig-35 și Suhoi-57, care pot transporta rachete nucleare hitersonice.

Noile arme cumplite ale Rusiei
Săptămâna trecută, Rusia a anunţat testarea cu succes a noii sale rachete balistice intercontinentale „Sarmat”, cunoscute în terminologia NATO sub denumirea de „Satan 2”. Racheta poate transporta până la 15 focoase nucleare şi o încărcătură termonucleară cu o putere de 10-20 de megatone, conform estimărilor, potrivit Digi24. Rachetele Satan2, sau Sarmat, înlocuiesc vechile rachete-gigant Satan1 și au 220 de tone și o rază de acțiune de 18.000 de Kilometri, conform Digi24.
TASS a raportat că submarinul va transporta torpilele Poseidon în curs de dezvoltare cu capacitate nucleară, care sunt proiectate pentru a fi lansate de la sute de mile distanță și pentru a se strecura pe lângă apărarea de coastă înaintând de-a lungul fundului mării, potrivit Digi24. Hipersubmarinele nucleare rușești din clasa Oscar 2, în număr de cel puțin 12 unități, ce pot transporta și lansa 72 de rachete nucleare hipersonice de diferite tipuri, de la Kalibr, la Zircon, depășesc semnificativ puterea celor mai avansate submarine nucleare americane și reprezintă de departe cea mai puternică componentă a triadei nucleare rusești. Designul submarinului Belgorod, cel mai mare submarine nuclear din lume, este o versiune modificată a submarinelor ruseşti cu rachete ghidate din clasa Oscar II, din care făcea parte și submarinul Kursk, pierdut în Marea Barents în urma uni tragic accident, și sunt făcute mai lungi pentru a putea transporta torpile cu armament nuclear şi echipamente pentru adunarea de informaţii. Belgorod are o lungime de peste 184 de metri, fiind cel mai lung submarin din ocean în prezent – mai lung chiar şi decât submarinele cu rachete balistice şi ghidate din clasa Ohio ale marinei americane, care au o lungime de 171 de metri. „Această „mega torpilă” nucleară este unică în istoria lumii”, a scris expertul american în submarine HI Sutton, pe blogul său, în martie. „Poseidon este o categorie complet nouă de arme. Va remodela planificarea navală atât în Rusia, cât și în Occident, ducând la noi cerințe și noi arme”, a scris Sutton, potrivit Digi24.

Întregul continent ar putea fi lovit cu noua rachetă
Orașul Dnipro a fost lovit, joi, de o nouă armă rusească, o rachetă balistică hipersonică botezată Oreșnik, potrivit spuselor președintelui Vladimir Putin. Deși nu se știu cu exactitate caracteristicile acestei rachete, există indicii că proiectul de dezvoltare a ei a provocat tensiuni cu Statele Unite de mai multă vreme, potrivit Hotnews.
În februarie 2019, site-ul Global Defense News relata că decizia SUA a fost determinată de existența proiectului Novator 9M729, o rachetă care putea fi lansată de pe aceeași platformă ca și racheta Iskander numai că, spre deosebire de aceasta, putea avea atât încărcătură convențională, cât și nucleară.
Site-ul menționa și informații publicate anterior de către Frankfurter Allgemeine Zeitung, după care rachetele noi ar fi fost amplasate în patru locații, situațe în zona Uralilor și a sudului Rusiei.
Sursa citată menționa că rachetele noi ale Rusiei ar putea lovi cu încărcături nucleare nordul și estul Europei, iar în cazul amplasării lor la granița de vest a Rusiei, întregul continent ar fi fost vulnerabil, cu excepția Portugaliei. La acel moment, oficialii ruși susțineau că 9M729 avea o rază de acțiune de numai 480 de kilometri. O variantă a aceste rachete este instalată și pe submarinele rusești,
Racheta balistică hipersonică Zircon și-a început prima misiune de luptă pe o navă de război de suprafață a Marinei Ruse în ianuarie 2023 și de atunci a fost folosit pentru a echipa submarinele de atac ale țării, fiind în același timp planificat pentru integrarea pe lansatoarele de rachete terestre.
Ministrul rus al apărării de la acea vreme, Serghei Șoigu, declarase că “o caracteristică unică a rachetelor hipersonice Zircon constă în capacitatea lor garantată de a ocoli orice sistem de apărare aeriană existent sau potențial”.
Programul de rachete a fost esențial pentru modernizarea capabilităților anti-navă rusești și se așteaptă să se bazeze foarte mult pe acestea pentru a compensa alte deficiențe ale marinei ruse, inclusiv flotele sale de distrugătoare și crucișătoare mult diminuate.
Dacă ar fi să luăm de bune informațiile rușilor, în afară de YJ-21 chinezesc, clasa de rachete ar fi de neegalat în ceea ce privește capacitățile sale și combină o rază de acțiune de 1.000 de kilometri cu o viteză de Mach 9, energia cinetică pură furnizată de impact fiind considerată suficientă pentru a dezactiva nave de război și mai mari.

Racheta Oreșnik a fost integrată pe MIG-35, iar Zircon pe Suhoi-57
Integrarea Zirconului pe Su-57, care combină o rază foarte mare de acțiune cu capabilități de stealth, ar putea crește semnificativ amenințarea la adresa navelor ostile.
Rușii vor ca flota Su-57 să crească la câteva sute de avioane de luptă până la sfârșitul anilor 2030. Asta deși după multe probleme și întârzieri în program, industria rusă a livrat până azi Forțelor Aerocosmice Ruse doar aproximativ 20 de avioane Su-57.
Până în prezent o serie de noi clase avansate de rachete au fost dezvoltate pentru Su-57, presa de stat raportând în octombrie 2023 că o nouă clasă de rachete de croazieră cu rază foarte lungă de acțiune bazată pe Kh-101/102, care echipează bombardierele strategice, a fost integrată pe avionul de luptă. Racheta a fost mai mică decât Kh-101/102 originală, dar a păstrat aceeași rază de acțiune, care este estimată la aproximativ 3.500 de kilometri.
Rușii spun că „acest lucru a oferit Su-57 de departe cea mai lungă rază de acțiune a oricărei clase de avioane de vânătoare din lume”.
Rămâne o posibilitate semnificativă ca o clasă compactă de rachete hipersonice lansate din aer dezvoltată pentru Su-57 să fie desfășurată pe scară mai largă în flota de vânătoare rusă, mai ales că Su-57 este în prezent desfășurat într-un singur regiment, potrivit DefenseRomânia.

Situația focoaselor tactice
Pentru lansarea armelor nucleare nestrategice/tactice, Rusia poate folosi submarine, nave de luptă, avioane și lansatoare terestre, inclusiv sisteme antiaeriene S-300 și S-400.
Marina rusă deține aproximativ jumătate (50,4% – 784 focoase) din armele de nucleare tactice, sub formă de rachete de croazieră, rachete antisubmarin, torpile, încărcături de adâncime și, posibil, chiar rachete antiaeriene.
Aviației ruse îi revine 21,4% (334) din focoasele nucleare nestrategice, platformele de lansare fiind bombardierele Tu-22M3 și aeronavele tactice de tipurile Su-24M, Su-34, Su-57 și MiG-31K(cel mai rapid avion de vânătoare-bombardament din lume, cu o viteză maximă de 3 Mach). De pe acestea pot fi lansate rachete de croazieră și balistice, precum și bombe cu încărcătură nucleară.
Armele nucleare sunt prezente și pe unele rachete antiaeriene, inclusiv pe S-300/400 care pot fi folosite și pentru atacuri la sol.
Exploziile aeriene nucleare la diferite altitudini, precum și cele în spațiul cosmic, fac parte din manualele de operații ale forțelor armate ruse. Pentru acest mod de utilizare se consideră că Rusia deține un total de 318 de focoase (250 pentru sistemele S-300/400 și 68 pentru pentru sistemul de apărare antirachetă A-135 din zona Moscovei), ceea ce reprezintă 20,4% din armele nestrategice.
Experții apreciază, însă că situația este foarte incertă privind numărul interceptorilor antiaerieni dotați cu muniție nucleară, deoarece nu se cunoaște precis câte focoase au existat, câte au fost retrase și distruse. În 1991 inventarul rusesc ar fi inclus între 2000 și 3000 de focoase, În 2007, oficiali ruși au declarat că 60% dintre acestea au fost distruse. O evaluare a Departamentului american de Stat din 2023 a sugerat că Rusia folosește focoase nucleare nestrategice pentru „sisteme antiaeriene” și „sisteme de rachete antibalistice”.
Rusia ar avea inclusiv 27 de focoase (1,7% din totalul de arme tactice/netrategice) pregătite (sau deja echipate) pentru rachete antinavă de tipurile SSC-1B Sepal (Redut) și SSC-5 Stooge (SS-N-26).
Pentru rachetele sol-sol cu rază scurtă de acțiune sunt estimate că există 95 de focoase nucleare (6,1%), fiind destinate sistemului Iskander (rachetele de tipurile SS-26 Stone, SSC-7 Southpaw, SSC-8 Screwdriver).
În decembrie, ministrul rus al Apărării, Serghei Șoigu, a declarat că armele și echipamentele moderne reprezintă acum 95% din triada nucleară a Rusiei – o creștere cu 3,7% față de anul precedent. Dar, potrivit analiștilor, aceste afirmații vin, probabil, ”cu o incertitudine semnificativă, deoarece nu este clar ce metodologie folosește Rusia pentru a face acele calculi, potrivit DefenseRomânia.
Statele Unite dispun de noi informații despre capacitățile militare rusești de a desfășura un sistem nuclear anti-satelit în spațiu, potrivit mai multor surse familiare cu situația, scrie CNN. Sistemul rusesc este în curs de dezvoltare și nu se află încă pe orbită, potrivit declarațiilor a trei oficiali americani familiarizați cu informațiile, relatează CNN, potrivitDigi24. Va urma.

Dan LibiuMateescu

Share on Facebook

Tweet

Follow us