„Eu nu vreau o țară ca afară!”
Am trăit „afară”. Ani de zile.
Am văzut ordinea lor. Curățenia.
Funcționalitatea.
Și da, sunt lucruri bune, pe care le putem învăța.
Dar am văzut și ce nu se spune.
Am văzut copii de 13 ani drogați, chiar lângă școală.
Am văzut sate fără biserici, dar cu „centre de reeducare”.
Am văzut oameni singuri, înconjurați de tot confortul – dar goi pe dinăuntru.
Am văzut cartiere întregi dominate de haos, frică și nesiguranță.
Am văzut cum majoritatea devine minoritate în propria țară.
Și mi-a fost dor.
Dor de mirosul de pâine caldă, nu de congelatele lor.
Dor de bunici, de vecini, de „Doamne-ajută” spus pe stradă.
Dor de România așa cum o știam: cu rădăcini, cu tradiție, cu rost.
Eu nu vreau o țară ca afară.
Vreau o țară curată, dar și cu suflet.
Vreau reguli, dar fără să ne pierdem umanitatea.
Vreau progres, dar fără să dărâmăm familia, credința și bunul-simț.
Nu vreau o Românie în care copiii cresc cu antidepresive în buzunar.
Nu vreau un sat românesc fără vaci, dar cu fast-food.
Nu vreau o lume în care identitatea e confuzie și valorile sunt opționale.
🔁 Da, să învățăm ce-i bun de „afară”.
Dar să nu vrem să fim ca ei.
Pentru că România poate fi altceva.
Mai mult decât o copie palidă.
Poate fi o țară cu rădăcini, cu ritm, cu sens.
Dacă nu ne pierdem mințile.
Dacă nu ne vindem sufletul pe un ambalaj frumos.
Autor: Alexandra Andreea
Sursa: facebook.com
asta vor si tradatorii care conduc Romania , o țara de drogati , fara tradiții , fara biserici fara Dumnezeu !