Home Pe adresa primarului! Moțiunea de cenzură împotriva Ursulei von der Leyen: o adevărată criză de...

Moțiunea de cenzură împotriva Ursulei von der Leyen: o adevărată criză de încredere în inima Europei

Pe adresa primarului!

iul. 14, 2025

0 174

AFP, France-Soir – Rezumat:
Pe 7 iulie 2025, o moțiune de cenzură împotriva Ursulei von der Leyen, președinta Comisiei Europene, a zguduit Parlamentul European. Condusă de Gheorghe Piperea și 76 de europarlamentari, această inițiativă, dezbătută în sesiune plenară și supusă la vot joia aceasta, reflectă o neîncredere publică explozivă.
Piperea denunță trei scandaluri: – nereguli în fondul de redresare de 650 de miliarde de euro – opacitatea mesajelor text schimbate cu directorul general al Pfizer – finanțarea dubioasă a ONG-urilor pentru Pactul Verde American.
„Transparența este esențială ”, insistă el, acuzând-o pe von der Leyen de „dispreț față de instituții”. Fosta ombudsman Emily O’Reilly compară Comisia cu o „mafie”. Cu toate acestea, și în mod surprinzător, această moțiune nu abordează elemente mai grave: acuzată de corupție și opacitate, von der Leyen face obiectul unei plângeri penale în Belgia (peste 1.000 de reclamanți, inclusiv Polonia și Ungaria) pentru gestionarea contractelor Pfizer de 35 de miliarde de euro, care sunt încă ascunse, și al unei anchete a EPPO. Procurorul Laura Kovesi este ea însăși criticată pentru obstrucționare.
Europarlamentarii sunt divizați:
– Friedrich Pürner (Germania) susține moțiunea, criticând inacțiunea în afacerea Pfizer: „Nu respectă justiția”.
– Fernand Kartheiser (Luxemburg) cere „transparență totală ” în ceea ce privește COVID. Petr Bystron (AfD) denunță o „castă de intangibili”.
– Marc Jongen (AfD) vorbește despre o „lipsă flagrantă de responsabilitate”.
– Valérie Hayer, o aliată fragilă, o îndeamnă pe von der Leyen să „ reia controlul ” asupra unei agende pro-europene, dezvăluind o fractură chiar și în rândul susținătorilor. Principalele grupuri (Verzii, PPE) se feresc, invocând programe încărcate.
În Franța, 71% dintre cetățeni consideră UE coruptă, 64% își doresc o „Europă a Națiunilor”, iar 41% susțin moțiunea (sondaj MIS Group).
În Germania, 70% dintre cetățenii din Europa de Est împărtășesc această neîncredere. Dacă moțiunea eșuează, europarlamentarii pro-nominalizare ar putea intensifica acțiunile în justiție, având în vedere că contractele Pfizer rămân secrete, iar o Comisie este percepută ca fiind intangibilă. Acest vot, un test crucial pentru democrația europeană, ar putea fie să restabilească încrederea, fie să adâncească o prăpastie ireparabilă dintre UE și cetățenii săi.

Articol
Pe 7 iulie 2025, la ora 17:00, Parlamentul European a deschis o dezbatere în plen pe marginea unei moțiuni de cenzură care o viza pe Ursula von der Leyen , președinta Comisiei Europene. Inițiată de eurodeputatul român Gheorghe Piperea și susținută de alți 76 de parlamentari, această moțiune, care va fi supusă la vot joia aceasta, reflectă nemulțumirea crescândă a cetățenilor europeni față de gestionarea lui von der Leyen.
Această mișcare, transmisă de France-Soir într-un interviu acordat publicației „Piperea”, vine într-un moment marcat de acuzații grave la adresa lui von der Leyen, inclusiv o anchetă penală în Belgia care implică peste 1.000 de reclamanți, inclusiv Polonia și Ungaria, și o anchetă a Oficiului European de Luptă Antifraudă (EPPO). Iată o analiză detaliată a problemelor, a motivelor, a răspunsurilor eurodeputaților și a implicațiilor pentru viitorul Uniunii Europene.

Neîncredere crescândă
Moțiunea de cenzură, prima de la căderea Comisiei Santer în 1999 pentru proastă gestionare, se bazează pe acuzații mult mai grave decât cele îndreptate împotriva Comisiei Santer. Fosta Ombudsman European, Emily O’Reilly, a descris Comisia von der Leyen ca fiind „asemănătoare mafiei”, întărind suspiciunile de corupție . În Franța, un sondaj MIS Group pentru France-Soir/Bonsens.org (6 iulie 2025) a constatat că 70% dintre francezi consideră că corupția este o problemă majoră în UE.

Motivele moțiunii de cenzură
Gheorghe Piperea, avocat și profesor român, a detaliat în discursul său trei principale nemulțumiri:
– Nereguli financiare : un raport al Curții de Conturi Europene evidențiază anomalii în utilizarea Facilității de redresare și reziliență în valoare de 650 de miliarde euro. Piperea declară: „Auditorii au ridicat suspiciuni de corupție. Transparența și respectarea statului de drept în gestionarea fondurilor publice sunt esențiale”.
Opacitatea contractului Pfizer : Curtea Europeană de Justiție a decis pe 14 mai că Comisia Europeană ar fi trebuit să răspundă solicitărilor de transparență din partea jurnaliștilor și a grupurilor de cetățeni precum BonSens.org, care doreau acces la mesajele text schimbate între von der Leyen și CEO-ul Pfizer, Albert Bourla, în timpul negocierilor contractului de achiziție a vaccinului COVID-19. Piperea a subliniat: „Este neobișnuit să se negocieze prin mesaje text pentru un contract de 35 de miliarde de euro. Lipsa de transparență este profund îngrijorătoare”.
– Finanțare discutabilă a ONG-urilor: Piperea denunță finanțarea de către Comisie a anumitor ONG-uri pentru a promova Pactul verde american, numind aceste tranzacții „corupte”. Adăugă: „Aceste acțiuni reflectă o lipsă de etică și transparență”.
Piperea critică, de asemenea, managementul general al lui von der Leyen, acuzându-l de „sperț față de instituții” și de încălcarea principiilor separării puterilor în stat. „Acest lucru oferă un exemplu negativ cetățenilor”, spune el, respingând acuzațiile de extremism: „Nu sunt extremist, sunt un avocat și profesor dedicat”. El consideră această moțiune un „semnal puternic” pentru restabilirea transparenței, chiar dacă va fi respinsă.

Răspunsurile deputaților europeni: polarizare marcată
„France-Soir” a contactat toți cei 720 de europarlamentari pentru a le colecta opiniile cu privire la moțiune, preocupările cetățenilor și problemele legate de transparență. Iată un rezumat al răspunsurilor primite, cu citate cheie care să ilustreze punctele lor de vedere:
Friedrich Pürner (neafiliat, Germania) susține moțiunea: „În Germania, cetățenii sunt îngrijorați de lipsa de transparență și de utilizarea abuzivă a fondurilor europene ”. El critică inacțiunea Comisiei în cazul Pfizer: „Nu respectă decizia instanței”. Pürner va vota în favoare, văzând o oportunitate de a „restabili controlul democratic ”.
Fernand Kartheiser (membru neafiliat, Luxemburg) a susținut propunerea, menționând încrederea limitată în von der Leyen la Luxemburg: „Oamenii își amintesc că a făcut să dispară mesajele text din Germania”. El va vota împotriva Comisiei pentru a cere „transparență deplină în dosarul COVID” și a opri interferențele în statele membre.
Petr Bystron (AfD/ESN, Germania) a denunțat o „castă de intangibili”: „Comisarii nealeși arată dispreț față de Parlament”. El a susținut moțiunea, spunând: „ Demisia sa este primul pas în recuperarea Europei de la birocrații corupți ”. El a criticat opacitatea contractelor de vaccinare și legăturile cu ONG-urile.
Marc Jongen (AfD/ESN, Germania) va vota în favoare: „Mandatul ei este marcat de o lipsă de transparență și de o ignorare a normelor democratice”. El numește discursul lui von der Leyen de luni, 7 iulie, o „ lipsă flagrantă de responsabilitate ” și explică faptul că „ acest vot nu este doar justificat, ci este necesar pentru a restabili responsabilitatea și a reafirma principiile suveranității naționale și legitimității democratice în cadrul Uniunii”.
Petar Volgin (ENS, Bulgaria), un europarlamentar suveranist, susține ferm moțiunea, subliniind o neîncredere profundă în Bulgaria: „ Conform sondajelor pe care le-am examinat, neîncrederea în instituțiile europene este chiar mai pronunțată în Bulgaria decât în sondajele franceze .”
El critică opacitatea deciziilor: „ În ciuda promisiunilor de transparență, mulți cred că deciziile se iau cu ușile închise, departe de ochii publicului”. Volgin va vota pentru aceasta, subliniind eșecurile lui von der Leyen: „Acțiunile ei în timpul pandemiei au fost mușamalizate, iar suspiciunile de corupție sunt justificate”.
Virginie Joron (Patrioți, Franța) a oferit un interviu, exprimându-și susținerea în comunicările sale, iar Lukas Siepper (neafiliat, Germania) și-a exprimat interesul pentru un interviu fără a răspunde direct.

Răspunsuri evazive:
Kira Marie Peter-Hansen (Verzii, Danemarca), Alice Teodorescu Måwe (PPE, Suedia) și Lara Wolters (PAS, Olanda) au trimis răspunsuri automate, invocând un program încărcat. Markéta Gregorová (Verzii, Republica Cehă) a refuzat din lipsă de timp, la fel ca și Hélène Fritzon (PSD, Suedia).

Sentiment popular: neîncredere larg răspândită
În Franța, un un sondaj „MIS Group” pentru „France soir.org” arată că 64% dintre cetățeni susțin o „Europă a Națiunilor” bazată pe suveranitate și acorduri comerciale, comparativ cu doar 14% pentru o Europă federală .
În plus, 71% consideră că corupția este o problemă majoră în UE, iar 46% o suspectează pe von der Leyen de abuz de putere sau de corupție.
Aceste rezultate explică sprijinul acordat moțiunii de cenzură de către 41% dintre francezi (13% se opun acesteia, iar 46% rămân indeciși), reflectând polarizarea și neîncrederea generalizată.
În Germania, europarlamentarul Petr Bystron a explicat în răspunsul său că cca 70% dintre cetățenii din estul țării împărtășesc această neîncredere, iar aproape 40% consideră eforturile anticorupție insuficiente. În Luxemburg, deși încrederea este puțin mai mare, Fernand Kartheiser observă că scandalurile din trecut ale lui von der Leyen, în special pe vremea când era ministru german, alimentează îndoielile.

Analiză și perspective
Moțiunea de cenzură, așa cum a subliniat Piperea, este un instrument democratic rar utilizat, ultimul precedent datând din 1999. Chiar dacă este respinsă, transmite un semnal puternic: „Este un mesaj de conștientizare”, spune el.
Totuși, moțiunea de cenzură a lui Pipera nu amintește că o procedură penală fără precedent și istorică este în desfășurare în Belgia împotriva Ursulei von der Leyen, Albert Bourla, Pfizer și a altora, acuzați de mii de reclamanți, inclusiv două state membre, Ungaria și Polonia (așa cum a dezvăluit France-Soir pe 17 martie 2024), de imixtiune în funcții publice, distrugere de documente publice, corupție și luare ilegală de dobânzi.
O altă plângere penală este de asemenea în curs de desfășurare împotriva șefei parchetului European (EPPO), Laura Kovesi, din România, pentru obstrucționarea justiției în acest caz, cu scopul de a o proteja pe Ursula von der Leyen. Totuși, acestea sunt elemente care ar fi putut fi reluate în mod util în contextul acestei moțiuni de cenzură și dezbătute de Parlamentul European.
În orice caz, astăzi conținutul exact al acestor mesaje text rămâne necunoscut, New York Times nepublicându-le niciodată, chiar dacă au făcut obiectul articolului său din 2022, ceea ce ne face să ne întrebăm ce bază factuală a avut „New York Times” pentru a-și scrie articolul…
Chiar au mesajele text?
Contactat de „France-Soir”, „NYT„ nu a fost disponibil pentru a răspunde la această întrebare.
Și mai grav este că cele trei contracte încheiate de UE cu „Pfizer” rămân necunoscute deputaților europeni și publicului, doar reclamanții din procesul penal belgian având acces la ele.
Și aici ne întrebăm de ce deputații europeni nu iau nicio măsură, de exemplu judiciară, pentru a afla despre ele și a le împărtăși cu cetățenii în numele dreptului la transparență. Acest lucru ridică mai multe întrebări.
Peter Volgin avertizează asupra probabilei ineficiențe a anchetei: „După cum se spune în Bulgaria, șefii instituțiilor europene sunt «conectați ca intestinele de porc» – toată lumea se protejează”.
El adaugă că „încrederea publică va continua să scadă fără o revizuire completă a structurilor UE ”.
Așadar, dacă moțiunea eșuează, își vor continua europarlamentarii favorabili, precum Piperea, Pürner, Kartheiser, Bystron sau Jongen, și ceilalți 71 care au susținut moțiunea de cenzură, eforturile prin acțiuni legale, așa cum au făcut cetățenii europeni înaintea lor?
Acest lucru pare de dorit, deoarece lupta pentru transparență nu este doar politică, ci trebuie să fie și judiciară, astfel încât cei implicați să poată răspunde pentru posibilele lor infracțiuni în fața instanțelor și să nu fie deasupra legii.
Parlamentul European, adesea criticat pentru pasivitatea sa față de Comisie, se află într-un moment de cotitură. Răspunsurile evazive ale grupurilor majore (Verzi, PPE) sugerează că Conferința Președinților ar putea bloca moțiunea, în detrimentul preocupărilor cetățenilor. După cum notează Pürner, „grupurile politice majore blochează dezbaterile din cauza cordonului sanitar”, ceea ce ar putea exacerba diviziunea dintre instituții și cetățeni.

Un test pentru democrația europeană
Această moțiune de cenzură depășește ideea Ursulei von der Leyen: pune sub semnul întrebării legitimitatea și transparența instituțiilor europene.
Reacțiile europarlamentarilor dezvăluie o diviziune ideologică între cei care, precum Bystron și Jongen, cer o ruptură cu un sistem perceput ca fiind corupt și cei care, prin tăcerea sau reacțiile lor impulsive, par să protejeze status quo-ul. Chiar și printre aliații săi apar fisuri: Valérie Hayer, într-un tweet, o provoacă pe von der Leyen, întrebând cine sunt adevărații ei susținători și exprimându-și așteptarea că „veți prelua controlul, astfel încât agenda politică pro-europeană pe care o împărtășim să vadă în sfârșit lumina zilei”.
Acest discurs, din ce în ce mai deconectat de aspirațiile exprimate de cetățeni, subliniază ruptura profundă dintre unii europarlamentari și concetățenii lor. Cetățenii, în Franța ca și în alte părți, cer în mod clar o mai mare suveranitate și responsabilitate.
Dar vor fi ei ascultați ?
Sau va triumfa din nou Conferința Președinților, servind interesele principalelor grupuri politice, cu riscul de a exacerba criza de încredere? Într-un context în care UE se confruntă cu provocări majore – criză economică, tensiuni geopolitice, neîncredere a cetățenilor – acest vot ar putea redefini relația dintre instituții și cetățeni sau, dimpotrivă, ar putea adânci și mai mult prăpastia[1].
Pe data de 10 iulie a.c., „Cotidianul” a publicat articolul „Ursula von der Leyen, salvată prin șantaj politic”
„Astăzi (10 iulie 2025 – n.r.), la Strasbourg, în plenara Parlamentului European, s-a votat moțiunea de cenzură contra Comisiei Europene. În mod cu totul democratic și politicos, doamna von der Leyen a lipsit de la vot. Previzibil, moțiunea nu a trecut, dar sunt niște concluzii de tras.
Până aseară, la ora 21, ora locală, era destul de clar că grupul socialiștilor (S&D) va vota „abținere”, ceea ce ar fi însemnat că nu o susțin pe față pe Ursula, dar nici nu votează pentru moțiune. Doar că decizia s-a schimbat peste noapte – S&D a votat majoritar contra moțiunii, motivul fiind promisiunea făcută de Ursula că nu va lua bani din Fondul Social European pentru a fi alocați cheltuielilor cu înarmarea.
Este o promisiune contrară proiectului de buget multianual al UE, care, la presiunea popularilor (EPP) și a progresiștilor (Renew), prevede deja această realocare.
Practic, ce s-a întâmplat: un comerț cu voturi în schimbul păstrării destinației acelui fond (ca și când ar fi vorba de banii de acasă ai Ursulei).
Până aseară, EPP dăduse ordin ca nimeni să nu lipsească de la vot și toată lumea să voteze cu Ursula. Realitatea: doar 553 de eurodeputați au fost prezenți, dintr-un total de 720. Cei mai mulți absenți au fost de la EPP, partidul Ursulei.
Această absență masivă (167 de eurodeputați) este un fel de moțiune de cenzură ascunsă într-o moțiune de cenzură oficială. Au fost în clădire peste 130 de eurodeputați care au lipsit în mod intenționat.
Foarte interesant: italienii din ECR, așteptați încă de luni să voteze cu Ursula și contra moțiunii, au lipsit în corpore de la vot, ceea ce înseamnă că decizia lor de luni a fost schimbată, probabil la presiunea publicului din Italia, care nu e deloc fan al Ursulei.
Alte câteva cifre sunt mai mult decât interesante. Au fost doar 360 de voturi pentru Ursula. Anul trecut, la investirea CE, Ursula a luat 370. Au fost 175 de voturi pentru moțiune.
Fiind vorba de 553 de eurodeputați prezenți, iar nu de 720, ponderea acestor voturi este mult mai mare decât mă așteptam. Dacă adăugăm aici cei 167 de absenți, dintre care cel puțin 130 au fost absenți în mod ostentativ, pentru a arăta un fel de opoziție voalată la Ursula, ne rezultă că, de fapt, scorul a fost aproape egal… De altfel, victoria Ursulei a fost o victorie tristă. Încă o «victorie» ca asta și va fi pierdută…
Voturile primite de la S&D sunt cumpărate, practic, cu promisiunea de a nu se atinge de Fondul Social European, 400 mld. euro. Popularii și Renew voiau o mare parte din acești bani ai săracilor pentru înarmare. Nu cred că va fi ușor deloc pentru Ursula să împace și capra, și varza. Popularii și Renew, împreună, sunt mult mai puternici decât S&D, mai ales că au în spate sponsori din industria militară.
Deci, Ursula își va încălca promisiunea fie față de PPE și Renew, fie față de S&D. În ambele cazuri, pierde. Oricum, interesant este că această promisiune făcută S&D ar fi fost imposibilă în lipsa moțiunii. Deci, moțiunea a fost un câștig pentru S&D. Cred că S&D are de ce să îmi mulțumească, deși, în ochii lor orbiți de propagandă, eu sunt un «extremist» și un «populist».
Dacă Ursula se va ține de cuvânt (ceea ce nici eu, nici S&D nu credem), va fi fost și o victorie de-ale mele, o victorie pentru noi, pentru că nu se vor mai tăia bani din fondurile de coeziune destinați României pentru a fi aruncați pe armament.
În fine, moțiunea a mai avut meritul de a fi făcut să pice niște măști ale unor așa-ziși suveraniști care negociază pe ascuns cu Ursula, ale unor așa-ziși verzi și stângiști care negociază cu Ursula, ale unor așa-ziși politicieni de dreapta care cică sunt pentru industrie și economie, dar votează cu Ursula, cea care a adus falimentul generalizat în UE, ale unor așa-ziși socialiști ne-populiști, dar care se hrănesc mereu din iluziile oamenilor săraci.
Iar în ce-i privește pe europarlamentarii români, cei care nu au semnat moțiunea, rar mi-a fost dat să văd asemenea slugărnicie… Dintre cei care au participat la vot, niciunul nu a ezitat să se pună la picioarele Ursulei, cu elogii.
Moțiunea a fost o șansă pentru toți europarlamentarii de a stoarce promisiuni și favoruri de la Ursula, care era la ananghie. Singurii care nu au profitat de această șansă pe care le-am pus-o pe tavă au fost eurodeputații „români” din partidul-cartel psdpnleusrudmr. Halal patrioți!
Fiți siguri că Ursula & Co vor fi fără milă și regrete atunci când vor sancționa România pentru că «inteligenții» din guvernul Bolojan nu au fost destul de austeri și progresiști și nu au redus suficient celebrul deficit bugetar, cu consecința că România va fi trimisă de agențiile de rating în junk” – a declarat europarlamentarul Gheorghe Piperea[2].