Juncker a provocat Brexit. Ursula ce va provoca?
Problema Europei este că Germania atunci când dobândește putere o exercită într-un mod brutal, grosolan. Din acest punct de vedere, nemții ar putea fi rușii Occidentului.
Marea miză care a existat odată pentru unitatea Europei și anume „Să avem o Germanie europeană, nicidecum o Europă germană” s-a tranșat demult, odată cu Merkelismul.
Brutalitatea Germaniei, secondată de Franța, a dus la Brexit.
Picătura care a umplut paharul si care a determinat drumul fără întoarcere al Marii Britanii a fost numirea lui Jean-Claude Juncker în funcția de președinte al Comisiei Europene și a lui Dacian Cioloș comisar european pentru Agricultură în cadrul Comisiei Juncker.
Președinții Comisiei Europene se puneau întotdeauna ca urmare a consensului dintre marile puteri europene, Franța, Germania și Marea Britanie. Nemții au presat cu omul lor, Juncker, ignorând opoziția Marii Britanii.
Juncker, un alcoolic senil, era total nepotrivit funcției, dar nu asta i-a deranjat pe englezi, au mai avut și ei asemenea politicieni, în frunte cu Winston Churchill care începea ziua cu un pahar de whisky.
Însă pe englezi i-a deranjat ideea în sine. N-ai cum să calci în picioare Regatul Unit. Din perspectiva Germaniei poate că Marea Britanie părea doar o Polonie mai mare, zurbagiul clasei, însă din punctul de vedere al Regatului Unit, încă o putere globală, lucrurile se vedeau cu totul altfel.
Ei consideră că au eliberat Europa de tirania nazistă și apoi au ridicat Germania din cenușă și au democratizat-o. Din punctul lor de vedere Germania nu este în poziția să ridice nasul la ei.
Când joacă naționalele de fotbal ale Angliei și Germaniei acesta este substratul campaniei de presă a tabloidelor britanice care fac aluzie la panzere și la al doilea război mondial. Când ziarele germane atacau Marea Britanie pe diferite teme, din perspectiva englezilor, aceste ziare și cu editorul lor, trustul de presă Axel Springer s-au înființat cu aprobarea autorității din zona de ocupație britanică a Germaniei.
Citeam romanul autobiografic al celebrului autor de romane de spionaj John Le Carre, care fusese el însuși spion la viața lui și acționa cu acoperirea diplomatică la ambasada britanică de la Bonn, capitala Germaniei de Vest.
Treaba lui John Le Carre ca diplomat în anii ‘60 era să ia prin rotație grupuri de parlamentari germani și să-i ducă să asiste în Parlamentul britanic, pentru a învăța democrația. Cam cum eram noi dădăciți în ale democrației în anii ‘90. Deci cam așa se văd englezii pe sine și pe germani și în ziua de azi.
Foarte pe scurt, așa a fost și cu Cioloș, denumit de tabloidele britanice „al doilea comisar al Franței” și care a manevrat ca Politică Agricolă Comună (CAP) să fie în continuare în interesul Franței și nu al Marii Britanii și României, care erau atunci în același grup de state care doreau schimbarea CAP.
Germania a uitat lecția Juncker & Brexit, considerând probabil fie că Marea Britanie era o excepție. fie că dacă au scăpat de britanici nu mai este nicio țară în UE în măsură să le stea în cale.
În primul rând numirea în sine în anul 2019 a unui cetățean german, Ursula Von Der Leyen în fruntea Comisiei Europene a fost destul de îndrăzneață. Până atunci se evitase numirea unui german ca să nu se dea impresia că UE ar fi devenit “Al IV-lea Reich”. Numirea a fost cu atât mai neinspirată cu cât a fost în 2019 primul președinte al CE de după Brexit din 2016. Senzația era că germanii abia au așteptat să scape de englezi ca să-și arate pe față apetitul pentru dominație în Europa.
Pe deasupra, Ursula Von Der Leyen mai avea și niște bagaje din trecut și anume suspiciuni grave de corupție de când era ministrul german al Apărării. Dar pentru Germania nu a contat. Simultan, Germania și-a mai pus omul, pe Max Weber și în fruntea PPE, cel mai mare grup din Parlamentul European.
După primul mandat, 2019-2024 Ursula Von Der Leyen era uzată, nu mai avea ce căuta în funcție. Responsabilă sau nu, măsurile din pandemie și “green deal” care a distrus economia și competitivitatea Europei o făceau incompatibilă pe Von Der Leyen cu un nou mandat, însă Germania a ales în mod sfidător să continue tot cu ea.
Nemții aveau destui “cenușii” la îndemână care să facă ce face Ursula. Nu trebuiau să sfideze Europa acordându-i încă un mandat Ursulei Von Der Leyen.
M-a dezgustat și m-a revoltat atitudinea deopotrivă arogantă și intolerantă a Ursulei Von Der Leyen în discursul ei de răspuns la moțiunea de cenzură inițiată de europarlamentarul AUR Gheorghe Piperea.
Moțiunea se referea la ascunderea de probe de către Ursula Von Der Leyen referitoare la Afacerea Pfizer, după ce Curtea Europeană de Justiție a UE a hotărât că decizia a încălcat principiile transparenței.
Moțiunea se mai referea și la abuzul Ursulei Von Der Leyen care a demarat programul de înarmare a Uniunii Europene ocolind Parlamentul European, după ce Parlamentul obținuse câștig de cauză în această chestiune la Curtea Europeană de Justiție.
Moțiunea lui Gheorghe Piperea este o procedură parlamentară democratică, prevăzută de Regulamentul Parlamentului European.
Aroganta Ursula Von Der Leyen în loc să răspundă chestiunilor importante din moțiune a preferat să fie agresivă și să aibă un discurs tipic nazist.
Da, nazist, fără exagerare, pentru că numai în nazism opoziția este dușmană. Von der Leyen a spus că inițiatorii moțiunii „sunt prieteni cu dușmanii noștri”, adică și ei sunt tot dușmani.
Dar dușmanii trebuie anihilați, nu pot fi lăsați să zburde. Von Der Leyen va anihila opoziția?
Totodată, Von Der Leyen a mai spus că inițiatorii moțiunii sunt „marionetele Rusiei”. Această tehnică de propagandă este specifică nazismului/fascismului și se numește guilt by association, adică vinovăție prin asociere.
Acesta a fost respectul lui Von Der Leyen nu față de opoziție sau față de Parlamentul European, ci față de cei 450 milioane de europeni față de care se cheamă ca ar fi trebuit să fie răspunzătoare.
Numirea lui Jean-Claude Juncker a provocat Brexit. Numirea pentru încă un mandat a Ursulei Von Der Leyen nu știu ce va provoca, nu pot anticipa, însă e de rău augur.
Mandatul ei nu se va termina cu bine pentru Europa, în 2029.
Autor: George Scarlat
Sursa; facebook.com
Vomă!