Mesaj cu bătaie lungă: Orban, la înmormîntarea celui mai controversat maghiar din România
Premierul Ungariei, Viktor Orban, a descins azi la Tg.Mureș, pentru a omagia fierbinte cel mai controversat și mai radical maghiar din România post-decembristă, Kincses Elod, a cărui înmormîntare are loc azi. Gestul lui Orban, care îl numește ”activist pentru drepturile omului” e cu bătaie lungă, dat fiind că radicalul Kincses a fost un militant pentru autonomia Ținutului Secuiesc, l-a apărat ca avocat pe Laszlo Tokes și a fost în permanent război cu liderii moderați ai UDMR, pe care i-a acuzat că sunt prea slabi în ce privește obținerea de drepturi sporite pentru etnicii maghiari.
„Una dintre marile lecții ale istoriei maghiare este că în cele mai întunecate ore, cînd nevoia este cea mai mare, există întotdeauna patrioți curajoși care, conducînd lupta, întorc soarta maghiarilor într-o direcție pozitivă.
Kincses Előd a fost un astfel de om. Viața și opera sa sunt atît o dovadă, cît și o învățătură. El dovedește că, atîta timp cît există maghiari gata să acționeze, există speranță. Și ne învață că nu trebuie să se mai întîmple niciodată ca Ungaria să lase Transilvania singură în ceasul ei de nevoie” – a declarat Viktor Orbán.
Cariera post-decembristă a lui Kincses Elod, a debutat furtunos în 1990, cînd a ajuns vice-preşedinte al FSN Mureş, dar a fost implicat în gravele incidente din martie și a fost nevoit să fugă din țară în Ungaria după ce împotriva sa au fost aduse cinci capete de acuzare, printre care şi aceea de instigare la omor.
A revenit în România abia în 1995, după ce acuzațiile fuseseră retrase și a intrat în UDMR Mureș, unde a ajuns președinte, cu misiunea declarată de ”apărare a identităţii şi a fiinţei minoritare” și ”lupta pentru drepturile lor”. Programul său electoral pentru alegerile din 2000 mai prevedea obligativitatea ca Uniunea să militeze pentru restituirea bunurilor bisericeşti, precum şi realizarea unei legături mai strînse între autoguvernarea naţională şi posibilităţile de autonomie ale consiliilor locale şi regionale.
În paralel, el aducea critici tot mai tăioase liderilor UDMR, cu Marko Belo în frunte, considerați a fi din tabăra moderaților maghiari, pentru că nu obținuseră suficient pentru etnicii maghiari cît timp se aflaseră la guvernare. De altfel, el l-a și contracandidat pe Marko Belo la congres, pentru șefia partidului.
Activitățile lui au determinat PUNR să depună la Parchetul General de pe lîngă Curtea Supremă de Justiţie, un denunţ penal, sub acuzația de iniţiere de acţiuni ”care pot pune în pericol ordinea constituţională şi caracterul naţional, suveran, independent al statului român, precum şi de manifestări publice defăimătoare la adresa ţării şi a naţiunii române”, incluzînd etichetarea poporului român ca „opresor majoritar”, care ”ar duce o politică criminală pentru lichidarea minorităţii maghiare” din România.
În 2000, Elod a fost suspendat din funcţia de lider al organizaţiei Mureş, Kincses Elod, de către Consiliul Operativ al UDMR, acuzat că a încălcat cu regularitate deciziile Consiliului Reprezentanţilor Unionali şi ale Consiliului Reprezentanţilor Teritoriali.
În același an, Elod a reclamat statul român la CEDO pentru că i-a fost respinsă candidatura pentru că avea dublă cetăţenie după contestația depusă de doi etnici maghiari(!).
În 2003, Elod a depus o plîngere penală împotriva ministrului român de Externe, Mircea Geoană, pentru că i-ar fi numit „revizionişti incorigibili” pe participanţii la Forumul maghiar de la Cluj.
Elod a fost în permanență avocatul lui Laszlo Tokes, dar s-a bătut îndîrjit și pentru grațierea lui Barabas Erno, condamnat în urma evenimentelor din martie 1990 de la Tîrgu-Mureş, pentru maltratarea lui Mihăilă Cofariu. Condamnat la zece ani de închisoare, Barabas nu a executat nici o zi, deoarece imediat după evenimente s-a refugiat în Ungaria, unde a primit azil politic. Grațierea cerută de Elod a fost respinsă atît de Emil Constantinescu, dar și de Traian Băsescu.
„Lui Ion Iliescu nu i-am cerut, pentru că era cu musca pe căciulă pentru evenimentele de la Tîrgu-Mureş”, declara presei Kincses.
În 20027, Kincses s-a preocupat și de revizuirea sentinţei din 1946 pentru scriitorul Wass Albert, criminal de război, condamnat pentru instigare în cazul execuţiilor de la Sucutard şi Mureşenii de Cîmpie.
Un alt reproș adus de avocat conducerii UDMR a fost că nu a reușit să impună obligativitatea limbii maghiare pentru românii din Ardeal și nici nu a militat suficient pentru autonomia unor regiuni.
„În perioada 1940-1944, cînd Ardealul de Nord a aparţinut Ungariei, în şcolile maghiare s-a predat limba română obligatoriu. Era vorba despre Ungaria Horthystă, despre care nu puteai să zici că era culmea democraţiei, dar s-a ştiut că este bine să poţi conversa cu cei cu care trăieşti împreună”, susținea Kincses.
Un lider de calibru al radicalilor maghiari din Transilvania, mereu în conflict cu moderații din conducerea UDMR, Elod Kincses, decedat la 84 de ani, beneficiază post-mortem de înalte onoruri de la Viktor Orban, cel care aduce tot mai des în spațiul public, într-o formă sau alta, harta Ungariei Mari.
Un elogiu care ar putea transmite indirect încurajarea radicalizării etnicilor maghiari, mai ales că de la o vreme UDMR, partidul cel mai mic din Parlament, a ajuns un fel broker de putere în regimul de la București.
Autor: Bogdan Tiberiu Iacob
Sursa: inpolitics.ro
