Ofertă de vacanță: „Dealul cu Melci – locul în care timpul s-a oprit și cochiliile vorbesc”!
În județul Alba, la marginea drumului dintre Vidra și Arieșeni, există o colină discretă, acoperită de iarbă și pietre rotunde, pe care turiștii o pot trece cu vederea. Dar dacă te oprești, dacă te apropii, dacă te uiți cu atenție la acele pietre, vei descoperi ceva cu totul neașteptat: mii de cochilii de melci pietrificate, îngropate în stâncă, ca și cum un ocean străvechi s-ar fi retras ieri de acolo, lăsându-și vietățile încremenite pentru eternitate.
Acesta este Dealul cu Melci, o comoară geologică unică în România și în Europa. Nu este un muzeu construit de om, ci o arhivă vie a trecutului planetei, o pagină deschisă dintr-o carte scrisă cu milioane de ani în urmă. Dealul face parte dintr-un fost fund de mare tropicală care acoperea cândva Munții Apuseni, în urmă cu peste 65 de milioane de ani, în perioada Cretacicului.
Și ce e uluitor nu este doar vechimea lor, ci starea perfectă în care s-au conservat. Cochiliile, de diverse forme și dimensiuni, sunt încrustate în piatră de calcar ca niște bijuterii dintr-o altă lume. Le poți vedea clar spiralele, marginile curbate, desenul lor natural. Unele sunt de dimensiunea unei unghii, altele cât un pumn de copil. Nu sunt fragile. Sunt grele, tari, pietrificate — dar parcă încă vii. Le atingi și parcă le simți povestea.
Legendele locale spun că aici a fost blestemul unei mări care s-a retras într-o singură zi, lăsând în urmă „melcii vrăjiți”, condamnați să nu mai se miște niciodată. Bătrânii satului povestesc că dacă pui o cochilie la ureche, nu auzi marea — auzi timpul. Ticăitul mut al unei lumi care a fost, dar nu mai este.
Cercetătorii susțin că în zona Dealului cu Melci există peste 35 de specii de moluște fosilizate, majoritatea dispărute de mult. Este o rezervație geologică protejată, deși nu există garduri, paznici sau tarabe de suveniruri. Tot ce vezi este natural. Nu există nicio intervenție umană care să altereze locul. Doar tu, dealul, iarba, piatra și cochiliile tăcute.
Ce este aproape imposibil de descris în cuvinte este senzația pe care o ai când te așezi în tăcere pe acea colină, cu soarele coborând peste pădurile Apusenilor. În jur e liniște, doar vântul care răscolește iarba în valuri lente. În fața ta, în piatră, melcii pietrificați stau nemișcați. Sunt martori ai unei lumi care nu mai există. Sunt istoria scrisă fără cerneală. Sunt dovada că timpul nu este doar o curgere, ci uneori o oprire. Un moment congelat pentru totdeauna.
Cei mai sensibili simt o apăsare. Nu de frică, ci de înțelepciune. Ca și cum ai fi intrat într-un sanctuar geologic, într-un loc sacru unde totul este adevărat, dar nimic nu mai poate fi schimbat. Un muzeu fără pereți, fără ghizi, dar cu lecții mai adânci decât orice manual.
Unii vizitatori aleg să ia câte o cochilie ca suvenir. Dar localnicii spun că nu e bine. Că cine pleacă cu o bucată de piatră din Dealul cu Melci nu mai visează. Își pierde somnul sau aude voci în somn. Că pietrele, chiar și moarte, nu vor să plece. Vor să stea acolo, să spună povestea locului, nu să fie uitate într-un sertar.
Dincolo de legende, Dealul cu Melci rămâne un loc care merită cunoscut nu doar pentru unicitatea lui, ci pentru lecția tăcută pe care o oferă fiecărui vizitator: aceea că timpul nu uită. Că ceea ce azi pare banal, mâine poate deveni etern. Că tot ce avem, într-un final, sunt urmele pe care le lăsăm.
Și la Dealul cu Melci, urmele sunt clare. Sunt spirale de piatră. Sunt povești încrustate în calcar. Sunt răspunsuri pe care poate nu le-am întrebat încă. Imaginea care urmează este generată cu ajutorul inteligenței artificiale și nu reflectă neapărat realitatea.
Autor: Nicolae Comandatu
Sursa: facebook.com
