Manifestul cetățeanului trecut de limită
(sau „Cum punem statul la punct fără să mai așteptăm permisiunea lui”)
Domnilor guvernanți,
Ați uitat cine suntem.
Și ați uitat, mai grav, cine sunteți voi.
Vă purtați ca niște zei neatinși de lege, de logică și de rușine.
Ați confiscat cuvântul „stat” și l-ați făcut sinonim cu „abuz”, „hoție” și „iresponsabilitate”.
Dar statul nu sunteți voi.
Statul suntem noi.
Și eu, cetățeanul, am venit să vă pun la punct.
Pentru că eu, dacă greșesc, plătesc.
Prin amenzi. Prin popriri. Prin executări.
La limită – prin pușcărie. Pentru o semnătură greșită. Pentru o datorie restantă.
Dar voi?
Voi, când greșiți, vă măriți salariile.
Când cheltuiți aiurea, ne cereți nouă „să strângem cureaua”.
Când împrumutați țara fără să ne consultați, ne trimiteți facturile.
Și credeți că nu vedem?
Cineva v-a mințit că poporul e prost.
Că nu înțelege ce faceți cu banii.
Că nu pricepe schemele de partid, firmele de casă, contractele cu dedicație, datoriile mascate, promisiunile mincinoase.
Dar v-ați înșelat.
În popor sunt sute de guvernatori mai buni ca Isărescu.
Sute de președinți care nu mint și mii de senatori care nu cer pensii speciale.
Dar ei n-au ajuns sus.
Pentru că sus urcă doar cine face compromisuri, cine minte frumos, cine fură ordonat.
Acolo sus, nu e merit. E cartel.
Și știți ce e mai revoltător?
Că într-o firmă privată, dacă directorul anunță că a tocat toți banii și că muncitorii trebuie să strângă cureaua, e dat afară imediat.
La stat însă, același comportament e o tradiție.
Au furat banii? Creștem TVA.
Au greșit bugetul? Mai punem o acciză.
Au ratat proiectele? Tăiem de la sănătate și educație.
Ați făcut o țară întreagă să plătească pentru incompetența voastră.
Dar hai să spunem clar:
Eu nu mai vreau să plătesc pentru voi.
Pentru gafele voastre. Pentru amantele voastre promovate. Pentru pile, rude, cumetrii, consilieri, sinecuri și contracte cu dedicație.
Un stat normal, când rămâne fără bani, se mobilizează.
Creează. Produce. Investiște. Inovează.
Numai în România, statul intră în sevraj și jefuiește poporul.
Asta nu mai e administrație.
E dictatură fiscală combinată cu iresponsabilitate penală.
Și tot voi vorbiți despre respect?
Despre „conștiința civică” și „responsabilitate fiscală”?
Nu ne cereți nouă ce voi nu ați arătat niciodată.
Poporul a fost mereu mai demn decât guvernanții lui.
Mai răbdător. Mai cinstit. Mai muncitor.
Dar și răbdarea are un capăt.
Noi am ajuns la capăt.
Și de aici începe altceva.
De aici începe procesul. Procesul tăcerii. Procesul trădării. Procesul prostiei transformate în datorie publică.
Pentru fiecare bătrân flămând.
Pentru fiecare copil mort cu zile.
Pentru fiecare mamă care pleacă din țară.
Pentru fiecare om onest care a fost umilit, hăituit, pus la colț și făcut vinovat pentru greșelile altora.
Plătiți voi.
Nu moral. Juridic. Penal. Public.
Pentru că statul nu mai e deasupra legii.
Și nu mai e scutit de rușine.
Și dacă voi nu vă dați jos, o va face istoria.
Cu scrâșnet. Cu durere. Cu memorie.
Semnat:
Poporul Trezit.
Cetățeanul lucid.
Omul de rând care nu mai tace.
Autor: Anatolii Basarab
Sursa: facebook.com
