Cutia Pandorei
Când eram copil, mama obişnuia să-mi citească poveşti. Îmi aduc aminte că într-o zi mi-a citit despre Pandora; femeia trimisă de zeii Olimpului la oameni, cu o cutie plină de nenorociri… drept pedeapsă că foloseau focul furat de Prometheus.
Bineînțeles că Epimetheus, fratele lui Prometheus, fără să bănuiască deloc capcana, a deschis cutia. Şi toate belelele s-au împrăştiat incontrolabil în lume: moarte, boală, foamete, război, etc.
Când oamenii s-au trezit să închidă cutia, pe fundul ei nu mai rămăsese decât speranța.
Mama a concluzionat, închizând cartea, că: de atunci se spune că în fața necazurilor oamenilor nu le rămâne decât speranța. Şi a plecat să facă ceva de mâncare. Eu m-am dus tăcut după ea… dar ceva nu-mi ieşea din minte. Într-un târziu am întrebat-o:
„Dar ce căuta speranța într-o cutie cu nenorociri?”.
Maică-mea săraca s-a uitat cu un aer confuz la mine şi a ridicat din umeri.
Întrebarea asta m-a chinuit foarte mult timp. Toată lumea consideră că speranța este un lucru minunat… dar legenda Pandorei o plasează într-o cutie cu nenorociri. Ciudat… nu-i aşa?
Ei bine, sensul mitului acesta aveam să-l înțeleg mult mai târziu… în contextul aşa-zisului mecanism democratic al votului.
Ați observat vreodată cu câtă speranță se îndreaptă oamenii la votare din 4 în 4 ani?
Toți au impresia că asta o să le aducă bunăstare şi – de ce nu? – chiar fericire în viața lor personală.
Din 4 în 4 ani îşi încredințează destinul în mâinile unor politicieni, cu speranța că lumea din jurul lor va deveni un fel de tărâm al făgăduinței. Şi aşteaptă… aşteaptă din nou… devin frustrați când acest lucru nu se întâmplă… înjură cu năduf… şi votează pentru alții politicieni… care le vor înşela deasemenea aşteptările.
Niciodată nu vine paradisul promis, dar oamenii continuă să spere… şi să voteze.
V-ați prins acum de ce speranța este o nenorocire?
Speranța vă paralizează mintea.
În loc să căutați voi înşivă soluții, aşteptați cu speranță ca politicienii pe care îi votați să vă rezolve problemele.
Şi, în ciuda faptului că aproape niciodată nu se rezolvă mai nimic… voi continuați să votați.
E o poveste fără sfârşit…
Numai când vă veți pierde speranțele şi veți deveni cu adevărat disperați veți înțelege că trebuie să vă luați destinul în propriile voastre mâini.
N-o să vă puteți legăna la nesfârşit în speranță…
Autor: Artin Side
Sursa: facebook.com
