Evoluția occidentului: de la „îi spargem pe ruși” s-a trecut apoi la „Ucraina poate câștiga”!
Inițial SUA au spus că nu-i interesează Rusia și așa, din neinteres în neinteres, au ajuns până în proximitatea granițelor fostului URSS. La fiecare extindere a NATO o băgau p-aia cu autodeterminarea, libertatea s.a.m.d. Uitaseră cum își rotunjeau gura în 1989 cu „not one inch”! Și ursul a tăcut.
Apoi au făcut mizeria din Ucraina. Lovitură de stat, cu Nuland împărțind merdenele, cu lunetiștii care trăgeau în proștii însuflețiți de pe Maidan. Și uite-așa au adus inclusiv Ucraina aproape de copaia lor. Ursul a mormăit și-a zis că-și ia jucăria(Crimeea) înapoi și să se spele americanii cu Ucraina pe cap.
Doar că americanii au descoperit o nouă jucărie: radicalii ucraineni pe care i-au pus să joace sportul de-a omorâtului de ruși din propria ogradă. Că cică așa e cu democrația: îl belești p-ăl mai slab. Când ursul a mârâit că nu-i în regulă, americanii i-au mângâiat pe ucrainenii cei răzgâiați pe creștet, spunându-le să-și bată joc de urs, că ursul e bătrân și prost.
Și uite-așa s-a ajuns la Operațiunea Specială, atunci când occidentalii întinseseră la maxim coarda. A fost, să-i spunem, o mișcare calculată din partea Occidentului: „rusul atacă și pierde” – ziceau ei.
Inițial occidentalii au făcut-o pe speriații, dar în același timp și-au mângâiat smardoiul antrenat pe șest, spunându-i să se bată că-l vor sparge pe urs.
Au fost multe momente: ăla cu Ghost of Kiev, cu baba care dădea jos dronele rusești cu borcanele de murături sau cu rușii care furau frigidere pentru chip-urile din ele. În timpul ăsta, dinspre SUA, teoreticienii războiului creionau noi granițe de împărțire a Rusiei. Ba în șapte, ba în cincisprezece țări, ba într-un milion de cătune.
Și uite-așa am tot ținut-o într-o continuă victorie a Ucrainei, până s-au trezit cu vreo 10 milioane de oameni activi mai puțini: ceva mai mult de-un milion morți și vreo opt milioane rămași ca vai de steaua lor, fără membre, dar cu tricouri mișto cu steagul SUA sau al Angliei. Și, din când în când, cu câte-o curvă ucraineancă pozând lasciv pentru ei. Mare consolare, ce să spun!
Acum suntem aproape de deznodământ: de la „îi spargem pe ruși” s-a trecut apoi la „Ucraina poate câștiga” pentru ca acum europenii să scoată de la naftalină zicerea cum că „Ucraina nu poate fi lăsată să aibă parte de o pace injustă”. Însuși Trump a trecut de la: „fac pace în 24 de ore și, dacă Putin nu vrea, înarmez Ucraina până-n dinți” la „Rusia trebuie să decidă mai repede încetarea războiului”, pentru ca acum să spună că „e posibil să se acorde Rusiei anumite facilități economice pentru a fi compensată ca să înceteze conflictul”.
Păi ce-ați făcut, măi, cocoșilor? Acum o luați pe arătură? Nu mai sunteți golani?
Cu alte cuvinte, voi acum bateți la ușa bârlogului și spuneți spășiți: „Tanti mama lu’ ursu’, dacă vă dăm ceva bomboane și bani, îl luați pă ursu’ dupe noi, că ne mușcă de ne-a luat toți dracii!”(sic!). Nu știu, mie cam așa îmi pare toată chestia asta.
Problema e că nu pot să mă pronunț; aștept mai întâi să văz ce zice limbricul ăla din Brașov care-i reporter „dă răzbel” la UM DIGI și, în perpendicular, stipendiat d-al lu’ Allen. Că știți, așa-i în sportul ăsta: mănânci rahat despre ciori vopsite și te poftește vreun primar să-l consiliezi în probleme de urbanism sau mai știu eu ce alte chestii care se leagă de problemă precum gogoneaua de drona rusească.
Autor: Dan Diaconu
Sursa: facebook.com/TrenduriEconomice
Ucraina NU există, deci n-are nici ce câștiga, nici ce pierde!