RAZBOIUL ADULTILOR IMPOTRIVA COPIILOR(2)
Anti-copii, anti-viitor
Mentalitatea anti-copii a coreenilor e manifestată în atitudini cu totul bizare. Mamele sunt disprețuite. În Coreea de Sud „people call moms parasites or bugs / oamenii numesc mamele paraziți sau gândaci”, scrie autorul articolului The End of Children / Sfârșitul copiilor. [Link: https://www.newyorker.com/…/03/03/the-population-implosion]
„Norma este să nu ai copii”, spunea un sociolog coreean. Alții spun „nicio problemă, putem merge și mai jos de 0,7” în indexul fertilității. În unele cafenele și restaurante accesul copiilor este interzis.
Afișe pe ferestre și uși anunță că restaurantele sunt „kids free zones / zone interzise copiilor”. „People hate kinds here / oamenii urăsc copiii” în aceste restaurante, spunea o altă persoană.
Vecinii se răstesc la vecinii de bloc care au copii care fac gălăgie. Unii afișează pe ușa vecinilor note de tipul „I can’t stand your childern anymore / nu vă mai sufăr copiii”.
Femeile Coreei preferă cariera în locul copiilor. Căsătoria și familia nu sunt idealuri pentru tinere. Jumătate din femeile tinere din Coreea nu sunt căsătorite și nici nu vor să se căsătorească.
Crescute în familii odinioară tradiționale, gândirea generației curente a fost deturnată de feminism.
Coreenii vor o societate „după chipul și asemănarea Occidentului”, ceea ce implică o mentalitate anti-familie, anti-viață, anti-copii.
Pe lângă asta, ideologia climei e răspândită la generația tânără, inclusiv în Coreea.
Sloganul și formula de definire a mișcării The BirthStrike Movement este „not having children is the most impactful decision that a person can make to reverse climate change / a nu avea copii este decizia cea mai eficientă posibilă pe care o poate face o persoană pentru a preveni schimbarea climei”.
La rândul lor, tinerii se plâng că sunt respinși de femeile tinere și s-au retras în lumea pornografiei. Ori își aduc neveste din Vietnam, neveste care sunt tratate cu dispreț de femeile coreene.
Războiul dintre bărbați și femei înseamnă și războiul împotriva copiilor, înstrăinare și singurătate.
Cauza principală a deceselor la tinerii coreeni este suicidul. Suicidul tinerilor este un simptom a suicidului Coreei.
Politica nu poate repara o civilizație ori cultură care marginalizează copiii.
Aproape jumătate din populația Coreei locuiește în Seul. Într-o generație sau două copiii vor fi vizibili, spun demografii, doar în Seul, zonele rurale fiind secate de copii.
Viitorul nu le surâde în mod special celor care în următoarea generație vor intra la pensie. Se anticipează că costurile lor medicale vor fi de 160 de miliarde de dolari. De unde acești bani?
Tinerii încep să devină revoltați, știind că din munca lor vor beneficia cei în vârstă și că, foarte probabil, ei nu vor primi pensii tocmai din cauza penuriei curente de copii.
Se aud voci răzlețe care propun ca cei care nu aduc pe lume copii să nu primească pensie.
Consecințele se vor produce repede și în cascadă, peste tot în lume. Mai puțini tineri de acum în 10 ani înseamnă mai puțini copii, care la rândul lor vor da naștere la și mai puține ființe umane capabile să aducă pe lume copii. Se pare, deci, că direcția Coreei e unisens.
În articolul din The New Yorker, autorul redă o conversație cu un sociolog finlandez care își propune să facă un sondaj printre finlandezi cu întrebarea „have you ever held a baby in your arms / ați tinut vreodată un bebeluș în brațe?”
Răspunsul tentativ pe care sociologul îl anticipează este „I think in Finland it’s a sizable portion that hasn’t / cred că în Finlanda o proporție mare de finlandezi vor răspunde „nu”.
România nu stă la fel de rău demografic ca și Coreea. Dimpotrivă, stăm mai bine ca majoritatea țărilor europene, cu un index de aproape 1,8. Am fost și noi la 1,6 dar, spre deosebire de Coreea, începem de câțiva ani să ne revenim.
Pentru a ajunge unde am fost în 1990, însă, ne va lua cel puțin 100 de ani. Pentru asta e nevoie nu doar de politici pro-nataliste, dar mai ales de o cultură pro-familie și pro-copii. Doar valorile creștine ne-o pot da.
ARTICOLUL 16 DIN DECLARATIA UNIVERSALA A DREPTURILOR OMULUI
Articolul 16 din Declaratia Universala a Drepturilor Omului afirma: „Cu incepere de la implinirea virstei legale, barbatul si femeia, fara nici o restrictie in ce priveste rasa, nationalitatea sau religia, au dreptul de a se casatori si de a intemeia o familie. … Familia constituie elementul natural si fundamental al societatii si are dreptul la ocrotire din partea societatii si a statului„. Familia romana isi cere drepturile. Aceste drepturi le pledam, le-am pledat din 2006 incoace, si vom continua sa le pledam. Sunt cele mai pretioase dintre drepturi dar si cele mai abuzate azi. Pretuiti-le!
Prima parte aici:
Alianta Familiilor din Romania
Sursa: www.alianta-familiilor.ro
