Valetul demonic si stapanul angelic
Farmecul pe care il degaja PSD-ul in calitate de partid matahalos si derutat ca orice pachiderm nimerit in civilizatie nu vine doar din sentimentul cretacic pe care il trezeste trecutul lui de dinozaur. Desi trebuie sa fiti de acord ca marea sa atractie se datoreaza defilarii pe scena politica in calitate de muzeu Antipa(tic) ambulant, nu doar in asta sta magnetismul pe care il cultiva.
PSD este, de fapt, un teren captivant, unde arheologia politica ce trebaluieste la restabilirea scheletului initial se calca pe bombeuri cu alte ramuri ale stiintei. Cele mai harnice au fost in ultima vreme cele judiciare, care descopera permanent ceva demn de dat publicitatii. Nu doar amanunte neserioase despre termopanele lui Adrian Nastase, ci si detalii mai consistente si mai recente despre trecutul de spagar cronic al lui Serban Mihailescu, pe care si presa straina il cunoaste sub porecla Micky Spaga.
Tocmai cazurile celor doi exprima foarte bine ciudateniile acestei dihanii contradictorii care este PSD. De cand au inceput sa-l caute la termopane – si sunt vreo doi ani de-atunci – fostul premier s-a facut tot mai mic, ca si cand ar fi tinut cu tot dinadinsul sa se conformeze versurilor pe care i le dedica contracandidatul Traian Basescu in campania? electorala. „Adriene, nici nu stii/ Cat de mic incepi sa fii!” ii cobea pe atunci actualul presedinte la finalul speechurilor sale, inainte sa hahaie in fel acela deloc prezidentiabil.
Trebuie c-a fost un efort al naibii pentru Ady sa se chirceasca de la nivelul arogantei pe care a afisat-o in fiecare ora a mandatului de premier la cotele joase pe care i le-a rezervat infrangerea, mai scazute decat ale unui parau la vreme de seceta.
Ingenuncherea lui Adrian Nastase n-a fost doar o simpla punere a rotulei in tarana. A insemnat si ghemuirea pentru un nou start. Mai ales ca procurorii DNA n-au fost in stare sa treaca? cu ancheta de pervazul termopanelor, premierul minune al PSD a prins iar curaj. Vocea mladioasa si infinit de ironica n-a mai regasit-o, dar nici n-avea nevoie de ea pentru planurile pe care le mijotea.
A inceput prin a-si face blog si a-si vindeca in realitatea virtuala frustrarile din viata reala. S-o fi gandit ca asta e si cel mai aseptic mod de a interactiona cu populatia, pe care o intalnise doar in statistici pe vremea cand guverna. S-a explicat si a primit o avalansa de reactii. Continua si astazi sa schimbe mesaje cu internautii. Daca nu cumva chiar s-a decis sa restabileasca legaturi normale cu lumea, simuleaza al dracului de bine regretul de a fi fost un infumurat pus pe capatuiala.
De pe internet a alunecat pe nesimtite in cotidian. Apare pe la emisiuni, emite pareri si si-a amintit ca este un maestru al discursului. Si-a vandut din pretioasele-i tablouri si inca nu e clar daca chiar se plictisise de ele sau doar a aflat ca vanzarea din casa e semn de stramtoreala si asta da foarte bine la compasiunea bizonului. A trecut si pe la emisiunile de imbalsamare din trustul lui Voiculescu. Parfumat si scrobit, si-a croit o aura de inger si se viseaza deja in fotoliul incomod din fruntea PSD-ului.
In vreme ce fostul sau sef urca discret spre culmile gloriei, omul de casa obedient si descurcaret Micky Spaga coboara celalalt versant. Nici nu mai stie de cate ori a fost pana acum sa dea cu subsemnatu’. Ba armele de vanatoare ale lu’ sefu’, ba afise electorale, ba un trecut dubios de politie politica. Ba, mai nou, niste matrapazlacuri cu fondurile pentru tiparirea si securizarea noilor pasapoarte. Daca n-ar avea permanent grimasa aia de lacheu suferind, ai zice ca i-a ajuns si lui sa mai incaseze in contul multiplilor sai sefi.
Vezi, de-aia nu te plictisesti contempland PSD-ul si prestatiile membrilor sai. Desi surpriza ar putea sa sfarseasca pana la urma in scenariul vodevilurilor clasice. In care valetul demonic il da la final in gat pe stapanul angelic.
Vifor Rotar
