Tăierea Capului Sfântului Ioan Botezătorul
Sărbătoarea religioasă de astăzi nu este doar o punctare sterilă și efemeră a unei zile din calendarul liturgic ortodox. Este o invitație la meditația profundă asupra sensului morții și despre abisurile insondabile ale răutății umane.
Este unul din acele evenimente descrise în Biblie conform scrierilor lui Flavius Josephus, celebrul istoric iudeu, care înfiorează dar și elevează spiritul în perceperea universului Răului Absolut. Căci ce altceva ar putea să inspire sacrificarea fără sens a primului sfânt din istoria religiei creștine, Botezătorul lui Iisus, pe care Mântuitorul l-a imitat și l-a recunoscut ca dascăl într-ale prozelitismului și în ale suferinței?
Caravaggio, unul dintre cei mai mari pictori din istorie, a pictat două astfel de tablouri ce ilustrează tăierea capului lui Ioan Botezătorul, unul aflat la Malta, în capitala La Valetta, o altă versiune aflată la Prado, în Madrid.
Versiunea malteză este considerată capodopera caravaggiană, una dintre cele mai importante picturi din toate timpurile. Salomeea, fiica Irodiadei, cea care i-a solicitat capul Botezătorului lui Irod Antipa este și aici figurată ca personaj central, ea fiind controversată în întreaga istorie a religiei.
Povestea desfrâului, de la Dalila la Târfa Babilonului și Salomeea
O putem configura ca descendentă nefastă a Dalilei, o altă figură feminină diabolică a Vechiului Testament, sau chiar a Târfei Babilonului, Ispititoarea de profeți, descrisă în Apocalipsa Sfântului Ioan Evanghelistul. Cert este că dănțuitoarea Salomeea a fascinat de-a lungul timpului, întruchipând deșertăciunea carnală și suferințele induse de aceasta. Autoarea morală a decapitării Botezătorului este subiect de controversă filosofică la Nietzsche și la marele său predecesor Hegel, aceștia situându-se pe poziții contradictorii ireconciliabile în privința acesteia.
Revenind la Ioan, trebuie remarcat că nu a fost primul revoltat ce l-a precedat și l-a anunțat pe Iisus ca Mântuitor, ci, conform lui Iosephus, a existat un altul care și-a asumat rol de profet al poporului lui Israel, respins de Sinhedriu, și anume Simon.
Cel care a condus revolta iudeilor din anul 6 î.e.n., înecată în sânge de romani. Botezătorul rămâne însă primul martir prechristic asumat de Noul Testament, un spirit neînduplecat, gata de sacrificiul suprem pentru prezervarea învățăturilor Torei despre desfrâu și păcatul de moarte acestuia.
Filmul Ritei Hayworth din 1953, dar și operele lui Oscar Wilde-piesa eponimă și cea muzicală a Richard Strauss, picturile lui Caravaggio, Tițian și Moreau, ilustrează magistral acest eveniment cu o încărcătură simbolică și istorică determinantă în povestea creștinismului nostru.
Libiu Mateescu
