Sa fim, oare, atât de nevolnici și de nepriceputi?
Iată câteva cifre sugestive pentru mentalitatea administrativă ce animă societatea românească. Mai întâi,un Guvern gonflat,format din 27 de ministere,cu peste 200 secretari de stat.
Fiecare cu cate 8-10 consilieri personali… Basca agenții și autorități naționale cu zecile!
Alte țări au alte grile de guvernantă.
SUA gestionează statul cu doar 15 ministere, la fel ca Germania.
Franta dispune de un guvern compus din 19 ministere.
Imensa China, cu o populație ce trece de 1,2 miliarde, are un guvern alcătuit doar din 21 de ministere.
Sectorul bugetar al României este deservit de aproape 1,3 milioane de lucrători, la fel ca Germania, țară ce are o populație de patru ori mai mare.
In plus, salariul mediu în sectorul public de la noi, fara a fi conditionat de indicatori de performanta, trece usor de 7.000 lei/lună, în timp ce acesta, în mediul privat, abia dacă atinge o cota de 5800 lei/luna.
Suntem imbatabili și la „pensii speciale”,pentru care se toacă anual de la buget mai bine de 3,2 mld.de euro…Pentru Educație, insa, ,,se aloca abia jumătate din cât prevede legea,respectiv nici 3% din PIB…Ne „mândrim”, ca țară, cu un efectiv de cca. 2.000 de generali, activi și în rezervă, în timp ce SUA, cu o armată de peste o sută de ori mai mare, are abia 200 de generali activi…
La cel mai înalt for științific și cultural, respectiv la efectivele de academicieni, România este tot în frunte, având o Academie ce reunește 316 membri, în timp ce Academia Franceză găzduiește doar 40 de olimpieni ai științei și artei…
Suedia are o academie și mai restrânsă, din numai 18 membri, unul și unul…
Si alti indicatori de morfologie administrativă românească sunt în dezacord flagrant cu bunele practici întâlnite prin alte parti,fapt care favorizează risipirea masivă a resurselor.
Prin urmare,deficitele structurale domină copios viața noastră publică. Ca și ponoasele, desigur! Cu toate aceste „pete albe”, apetitul pentru reforme al decidentilor politici din România, în acest moment, este extrem de palid și e nevoie de „forcepsul” european pentru a nu se evapora cu totul…
Sa fim, oare, atât de nevolnici și de nepriceputi?
Toma Pirau
