MARTIE, preziceri vechi, pe zile (IV)

MARTIE, preziceri vechi, pe zile (IV)

0 870
25 martie ZIUA CUCULUI (singura pasare care canta la date fixe: echinoctiul de primavara si soltitiul de vara) Dintre toate pasarile care infrunta rigorile iernii specifice climatului nostru temperat continental sau care poposesc aici numai pentru varat, cucul ocupa in traditiile populare un loc cu totul priveligiat.
Nu exista in ornitologia romaneasca o alta pasare careia poporul sa-I fi dedicat atatea legende, povesti, cantece si proverbe. Cucul nu este o pasare cantatoare si nici nu incanta prin coloritul penelor sale. Ca infatisare este un uliu in miniatura.
Fiind o pasare mica, aportul ei la distrugerea daunatorilor este neglijabil. Isi depune ouale prin cuiburile altor pasari, iar puii sai, mai robusti, isi rastoarna fratii vitregi peste marginile cuibului pentru a profita de un surplus de hrana si a se dezvolta mai rapid.
Cucul nu-si face cuib, nu-si cloceste ouale si nu-si hraneste puii. Fiind simbolul primaverii, al timpului frumos si al dragostei patimase, poporul ii iarta totul.
In povestiri de o rara frumusete, cucul apare antropomorfizat: argat, sluga, talhar, haiduc, parinte, sot, amant etc. Aceasta pasare ar fi putin cunoscuta in folclorul romanesc daca prin comportamentul sau, inceputul si sfirsitul cantatului la date fixe, nu ar marca succesiunea a doua importante fenomene astronomice: echinoctiul de primavara si soltitiul de vara.
“Si cucul, cum a sosit si I s-a dezlegat limba, indata incepe a canta, si canta necontenit de la Bunavestire (25 martie, sarbatoare aflata in imediata apropiere a echinoctiului de primavara) pana la Sanzaiene sau pana la Sanpertru (sarbatori din preajma solstitiului)”.
Conform traditiei, la Sanziene cucul se ineaca cu orz si, nemaiputind canta se preface in uliu pana in primavara viitoare.
Cucul este o sursa de inspiratie melancolica in cantecele de dor si jale, iar in creatiile a caror tema este despartirea a doi frati sau a doi soti amplifica sentimentul de instrainare si singuratate. Cucul prevesteste prin cantecul sau nu numai venirea primaverii, ci si norocul omului pe acel an. Primul cantec al cucului era intimpinat prin cuvinte care implorau avutia, sanatatea, fericirea, norocul.
La auzul primului cantec al cucului toti doreau sa fie veseli, curat imbracati, bine hraniti si cu bani in buzunar.
Supremul simbol al cucului este scurgerea neintrerupta a timpului si repetarea anuala a scenariului din ciclul vietii: nasterea ( primul cantat) si moartea (ultimul cantat). De aceea, el are tainice legaturi cu viata omului.
Locul unde se aude prima data cantecul (in spate, in fata, in stanga, in dreapta) sau unde este asezat (pe o ramura uscata, pe o movila, pe o gramada de gunoi), repetabilitatea cantecului etc. reprezinta semne bune sau rele pentru om: noroc, sanatate, boala, moarte, casatorie.
BLAGOVESTENIA
Buna Vestire sau Blagovestenia este ziua cand Biserica crestina praznuieste vestea adusa Feciorei Maria de Arhanghelul Gavril ca-si va naste Fiul, Isus Hristos fara inaintasi. Sarbatoarea, situata in imediata apropiere a echinoctiului de primavara, cand sosesc randunelele si incepe cucul a canta este numita in Calendarul popular si Ziua cucului.
La Blagovestenie se efectuau multe acte de purificare a spatiului, de alungarea serpilor de pe langa casa, a insectelor si omizilor din livezi: afumarea cu tamaie si carpe arse a cladirilor, curtilor, oameniilor si vitelor (Transilvania, Banat); producerea zgomotelor de care sa se sperie fortele malefice prin tragerea unui clopotel legat de picior (Transilvania) sau lovirea fiarelor (Banat); aprinderea focurilor in gradini si livezi; scoaterea din lazi a straielor si tesaturilor la aerisit.
Fertilitatea in noul an era invocata prin stropitul radacinii prunilor cu tuica si amenintarea cu securea a pomilor fructiferi ca vor fi taiati daca nu rodesc (Banat, Transilvania). In alte zone ziua de Blagovestenie era insa considerata neprielnica pentru rodul pasarilor, animalelor si plantelor: nu se puneau clostile si se credea ca din ouale ouate in aceasta zi nu ies pui; vacile nu se “goneau”; nu se semana porumbul (Moldova, Bucovina).
Blagovestenia era un timp favorabil pentru aflarea norocului si rodului pomilor fructiferi, pentru previziuni meteorologice. Femeile strangeau apa provenita din neaua topita pentru a fi folosita in practicile de medicina si cosmetica populara. Importanta sarbatorii este subliniata de sacrificiul pestelui care se mananca, indiferent daca ziua de 25 martie este de post sau de dulce.
26 martie STELELE CIOBANULUI sau GAINUSA
Unul si acelasi grup de stele din constelatia Taurului este numit de agricultori Gainusa iar de pastori Stelele Ciobanului. Cand Stelele Ciobanului ajung la toaca (locul pe cer al Soarelui de unde se bate seara toaca la biserica), pastorii apreciau ca oile s-au saturat de pascut si, ca urmare, le aduceau la stana pentru muls (Neamt).
27 martie – BARZA
Barza, pasare migratoare care soseste odata cu primavara, este purtatoarea multor semne si simboluri privind: “Daca berzele pleaca din vreme, se spune ca iarna va fi grea si lunga; daca pleaca tarziu, oamenii zic ca iarna va fi scurta si calduroasa” ;
Belsugul:Daca un om vede barza, zic ca raman singuri, mai cu seama fetele si baietii raman necasatoriti” ; “Daca cineva vede o barza dimineata sau seara pana nu mananca, se zice ca-l spurca: si daca a spurcat pe cineva dintr-o familie, se zice ca e semn de moarte” ;
Incendiul:Daca se aprinde undeva o casa, vesteste oamenii prin tocanitul cu ciocul lor”. Daca barza nu ar lipsi din peisajul rural pe timpul iernii, acesta ar fi fost lipsita si de valoare calendaristiaca si meteorologica.
Este o pasare asteptata cu nerabdare si primita ca un oaspete drag.
Se spune ca, drept rasplata pentru ingaduinta oamenilor care ii permit sa-si construiasca cuibul pe case sau in apropierea caselor, barza aduce un suprem sacrificiu prin omorarea unui pui.
28 martie
SULITA PE CER (jumatatea de ora) Unitatea populara de masurat timpul diurn, egala cu o jumatate de ora, cu care se apreciaza urcusul si coborasul Soarelui pe bolta cerului este numita sulita. Ziua de vara are 18 sulite lungime: noua de la rasarit pana la amiaza si noua de la amiaza pana la apus.
29 martie
VITA DE VIE, tufa dadatoare de putere Se spune ca un imparat umbland prin imparatie si vazand cate pricini pornesc de la vinul tulburator de minte, a hotarat sa scoata din pamant si sa starpeasca copacelul blestemat al vitei de vie.
“…Imparatul si altii inca, i-au luat locul in scaun. Odata, un crai din tara aceea a pornit la vanatoare de salbaticiuni prin codru. Si-mpusca, si-mpusca, pana da de un urs. S-a luat dupa el si l-a gonit, pana a ajuns la un schit unde traia un calugar batran-batran, de cand Tata Noe. Cum aude galagia, iese din chilie si vede ursul si pe cei ce-l fugareau. Se dezbraca de haina calugareasca, isi sufleca minecile, iese inaintea namilei, il prinde de urechi , ca incepuse sa tremure ca un miel. S-a minunat imparatul si l-a intrebat, de unde are atata putere in trup? Acesta i-a spus ca are un butuc de vie, o tufa datatoare de putere care face struguri la vreme de toamna. Prisosul il strange si il pune in pod, de are tot anul. Cand a venit la vale, imparatul a dat porunca tare: “De astazi inainte tufa de vie sa aiba slobozenie sa creasca peste tot cuprinsul imparatiei, impartasindu-se oricine din darurile ei, ca sa fie voinic sa poata de-a apuca si tine ursul de ureche”.  
30 martie LEGENDA BRANDUSII (floarea celor vii si floarea celor morti) Se spune ca brandusa de primavara si brandusa de toamna au fost doua surori frumoase alungate din casa in frig de mama lor vitrega: pe una intr-o primavara timpurie iar pe alta intr-o toamna tarzie.
Vazandu-le necajite, Dumnezeu le-a prefacut in flori. De atunci ele se tot cautau, fara sa se poata intilni vreodata.
Una, floarea celor vii, infloreste primavara, alta, floarea celor morti, infloreste toamna.
Se zice ca cine va aduna branduse de primavara, le va unii in cununa cu cele de toamna ca ele sa-si spuna tot dorul si le va da pe apa, face o fapta buna pentru care Dumnezeu ii va ierta multe pacate.
31 martie
PRANZUL MARE (reper solar pentru ora 11) Pranzul mare este un reper solar pentru aprecierea timpului diurn, sinonim cu sub amiaza care indica, pe timp de vara, aproximativ ora 11.
Ziua fiind foarte lunga dupa aceasta perioada, evident omul delimiteaza astfel perioada de mijloc a zilei prin Pranz, urmat evident si de Pranzul mic.
Preluare de Iza M.

COMENTARII

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.