Ce-ar fi ca toți ziariștii români sa-i „scandăm” lui Victor Orban, de cum trece granița: Sa trăiti să infloriți, „În română să vorbiţi!”

Primul număr al Foii Româneşti – singurul ziar romanesc din Ungaria – a apărut la Gyula – sau Jula, cum îi zic localnicii români – pe 15 ianuarie 1951, sub patronajul Uniunii Culturale a Românilor din Ungaria, care încă de atunci transmitea un mesaj de mobilizare arătând că odată cu înfiinţarea publicaţiei „începe o epocă nouă în viaţa românilor din Ungaria”, ziarul militând,firesc, pentru „unitate, înţelegere, frăţie între unguri, slovaci şi români”. 
Sediul redacţiei era în… cancelaria Liceului românesc din Gyula, iar primii jurnalişti au fost, fireşte, profesorii.
Eva Iova-Şimon, un intelectual roman din Ungaria de cea mai buna calitate – perfecata vorbitoare a celor doua limbi si la fel de cunoscatoare a celor doua culturi; din pacate… a fost ultimul redactor şef al saptamanalului „Foaia Românească”. Guvernul l-a sugrumat !!

La înfiinţare, dupa insistenta Acad.Prof. Iorgu Iordan, – care avea autoritate si ca ministru al Culturii in Guvrnul Groza, dar si ca viitor ambasador roman la Moscova – ,,in 1951, a aparut Foaia Romaneasca, singura publicaţie românească din Ungaria. „
Nouă ne place să spunem că s-a născut dintr-o necesitate a comunităţii noastre, pentru că românii rămaşi aici după Trianon nu au avut o revistă a lor. Dar, cel mai probabil, a fost şi un imbold din partea statului român”, explica redactorul şef de-atunci ,, Eva Iova-Şimon. Născută în Micherechi, cel mai românesc sat din Ungaria, Eva era profesoară de română şi maghiară, dar fiind pasionată de presă, s-a reprofilat, iar după ce a lucrat câţiva ani la postul de radio românesc din Szeged, din 2000 conducea Foaia Românească.   
Pentru toţi românii de-aici si de dincolo: De la înfiinţare, rolul Foii a fost mai mult decât cel strict gazetăresc, şi anume să promoveze prietenia romano-maghiara, limba, cultura şi civilizaţia românească din tzara  „mama”, dar si din Patria lor, Ungaria,  pe care o iubesc si o respecta ca orice bun cetatean maghiar. Cu excepţia câtorva luni din anul 1956, când în Ungaria a avut loc violenta Revoluţie împotriva dictaturii bolşevice -, cand au cazut victime impotriva comunismului si eroi unguri de etnie romana!

Se știe, periodicul a fost tipărit fără întrerupere, iniţial lunar, apoi bilunar, pentru ca din 1973 să devină săptămânal.  Cand inca mai aparea, Foaia Romaneasca era ziarul cu 12 pagini şi un preţ de 100 forinţi si  aparea în fiecare vineri într-un tiraj „economic” de numai 800-1000  de exemplare. „Cei mai mulţi cititori îi avem aici, în judeţele Bichiş (n.r.- Békáscsaba) şi în Bihorul unguresc (n.r. – Hajdu Bihar), dar avem destui abonaţi şi la Budapesta şi în jurul Seghedinului (n.r. – Szeged)”, explica mai demult Eva. 
Sediul redacţiei se afla în centrul Julei, pe malul Crişului, în aceeaşi clădire în care funcţionează şi Uniunea Culturală a Românilor din Ungaria. Din cele 800-1000  de exemplare cate se tipăreau săptămânal, aproape 500 ajungeau la abonaţi, restul fiind împărţite gratuit, pentru a  pastra si promova limba română, care vitregita , se află pe cale de dispariţie în Ungaria. „Asta e principala problemă a românilor din Ungaria: pierderea limbii române”, spune Eva.

Sa traiti sa infloriti, „În română să vorbiţi!”.
…Dar agonia comunitatii de romani e pe sfarsite! Dispare !! Multe informatii se pot obtine si de la colegii de breasla „Bihoreanul” Oradea ! Daca UZP poate face ceva international (si poate!!) acum era si va fi  momentul ultim! 
Poate ar fi foarte bine ca UZP – cu serioasa autoritate profesionala si morala pe care o are – sa se adreseze direct, prin presa romaneasca Premierului Orban, cel care se  spune, nu prea agreeaza limba romana; sa-l informeze public, dar si sa-i bata obrazul despre aceasta tragedie culturala petrecuta sub ochii Dumisale! 
Trebuie sa stie ca  nu dispare doar o revista, dar,mai grav: dispare complet in Umngaria o comunitate… importanta candva ! 
Pana de curand dl. Orban era aproape lunar in Transilvania, iar la 
„Universitatea” de la Tusnad petrece cu familia cate o saptamana!! Nu cred ca i-ar conveni sa declansam, o campanie de presa in haita, sa-l insoțim de cand trece granița (pe care o ignora !!) …cu gandul bolnavicios al refacerii unei fantoșe pe ruinele istoriei: Ungaria Mare ! 

Pentru ce si cat „scandal” permanent pe aceasta tema anacronica  face presa de limba maghiara din Romania si din Ungaria impotriva Statului Roman !! În replica, ar trebuie devoalat public de UZP politica antiromaneasca a lui Orban, cand „una scandam si alta mancam„...
Este momentul sa le reamintim si noi de Trianon, unde si ei s-au angajat , prin reciprocitate, sa respecte pe cei circa 400.000 de romani de-atunci ,traitori in Ungaria postbelica! Intr-un secol, iată, i-au asimilat aproape complet !!
Dintre cei 32.000 de locuitori din Gyula, aproximativ 3.500-4000 erau si poate mai sunt etnici români, dar limba română se aude tot mai rar, scria ziarul Bihoreanul Oradea. Totuşi, Eva şi colegii ei inca nu se dadeau bătuţi şi încearcau să scrie articole cât mai interesante: „Ne chinuim să nu pierdem interesul cititorilor tineri, pentru că numai aşa vor păstra şi ei limba română curată”. De altfel, scopul supravieţuirii limbii era „declarat” inca de la intrarea în redacţie , unde un afiş  reamintea un citat din fostul preşedinte al Republicii Moldova, Mihai Ghimpu: „Să trăiţi, să înfloriţi, în română să vorbiţi!”.

Majoritatea articolelor publicate de Foaia Românească erau despre convietzuire, relatări de la evenimente culturale şi religioase ale comunitatii tot mai mult asimilata fortzat!. Frecvent, însă, ziarul avea  opinii, portrete, reportaje decente, nu cum sunt cele ale ziarelor maghiare din Transilvania, de-a dreptul antiromanesti !!  In mod regulat îşi anunţa cititorii cu privire la feluritele evenimente din judeţele româneşti vecine. „Există un interes mare faţă de evenimentele culturale din România. Noi, românii din Ungaria, tot timpul am aşteptat, dupa intrarea in U.E., să cadă graniţele comunismului. Adevărul este că in parte au căzut, de când a apărut internetul, şi comunicăm uşor cu România”, spunea Eva.
Fără excepţie, Foaia Românească anunţa de fiecare dată Târgurile folclorice si ale meşterilor populari din judetele Oradea, Arad, Satu Mare etc, spectacolele de teatru din Oradea şi Arad, ori sărbători ale oraşelor şi comunelor apropiate de granitza. Cum mulţi români din Ungaria încă au rude în România, profită de aceste evenimente pentru a le revedea. 
Practic insa nu mai ezista…tocmai ziarul unde gaseau informatii in limba lor materna! Pai se poate, d.nule Orban Viktor? De parcă declinul global al presei tipărite n-ar fi suficient, Foaia Romaneasca – publicaţie finanţată  din fonduri locale – găsea tot mai puţin ajutor, atât în Ungaria, cât şi, din pacate, în România. Iar acum nu mai gaseste de loc… 

Prof. Deak Andrei, D.D.Rujan

Share on Facebook

Tweet

Follow us