Unirea de la 1 Decembrie 1918 (I)
In toamna anului 1918, criza politica din monarhia austro-ungara a atins punctul culminant. In timp ce lupta revolutionara submina din interior Imperiul habsburgic, situatia militar-strategica a Puterilor Centrale pe toate fronturile se apropia de dezastru. La 15 septembrie 1918, armatele Antantei au rupt frontul din Macedonia, obligand Bulgaria sa ceara armistitiu, ceea ce a constituit o mare lovitura si pentru Austro-Ungaria. Ocuparea Bulgariei de catre armatele Antantei a adus la restabilirea legaturii Romaniei cu trupele aliate de la Salonic. A fost anulata pacea impusa Romaniei la Bucuresti de Puterile Centrale; Romania s-a pregatit sa decreteze cea de-a doua mobilizare. In Serbia, generalul Franchet d’Esperey isi deplasa trupele in directia Ungariei, ceea ce deschidea armatelor Antantei drumul spre sud-estul Austro-Ungariei. In timp ce deznodamantul razboiului se intrevedea, in tarile beligerante s-a manifestat cu putere criza revolutionara. Pe fondul dezvoltarii social-politice interne, al contradictiilor si conflictelor provocate de razboiul imperialist, care se desfasura de peste patru ani, cu tot cortegiul sau de mizerii si suferinte, si sub impulsul dat de Marea Revolutie Socialista, care a dus la prabusirea imperiului tarist si la instaurarea primului stat socialist din lume, oamenii muncii din lumea capitalista, in frunte cu clasa muncitoare, si-au intensificat lupta impotriva exploatatorilor si asupritorilor din propria tara, impotriva imperialistilor, pentru instaurarea pacii, pentru dobandirea de drepturi si libertati democratice, pentru transformarea revolutionara a societati. Incepand cu toamna anului 1918, tarile capitaliste au fost zguduite de puternice cataclisme sociale: rascoale, revolutii burghezo-democratice si revolutii proletare. Redand tabloul situatiei revolutionare din toamna anului 1918 din Europa, gazeta ,,Socialismul”, organul central al Partidului socialist din Romania scria: ,,Sub imboldul foametei, a mizeriei, a anilor nesfarsiti de razboi si pildei Rusiei, muncitorimea mondiala a inceput sa se agite si miscarea revolutionara a pus stapanire pe Bulgaria, a descompus Austro-Ungaria intr-un numar de state nationale si a transformat intr-un ocean furtunos marea imparatie a Germaniei… Tronurile se rostogolesc, privilegiile se duc si contagiunea revolutionara se intinde amenintand existenta regimului capitalist de pretutindeni.”
In lunile septembrie-octombrie 1918 ale razboiului mondial lupta maselor populare in monarhia Austro-Ungara a luat o extindere nemaicunoscuta pana atunci. Muncitorii din Austria, Ungaria, Cehia, Transilvania, Bucovina, Croatia, Voivodina, Slovacia, Galitia, etc. au declansat mari batalii de clasa, concretizate prin numeroase greve si demonstratii impotriva razboiului, pentru incheierea imediata a pacii, pentru paine, republica, libertati si drepturi democratice. Masele largi de tarani de toate nationalitatile din imperiu si-au intensificat lupta pentru lichidarea relatiilor semifeudale, incercand in mod spontan sa intre in posesiunea pamanturilor moseriesti. S-au semnalat pe tot cuprinsul monarhiei Austro-Ungariei incercari de rafuiala ale taranilor cu exploatatorii, pe calea incendierii conacelor mosieresti si a distrugerii averilor lor.
Pregatirea Marii Adunari Nationale
In cursul lunilor octombrie-noiembrie 1918, in Transilvania revolutia burghezo-democratica se desfasura cu repeziciune. Programul revendicarilor cu caracter social pentru care militau fortele sociale progresiste, in deosebi miscarile muncitoresti si taranesti se impletea strans cu cel al emanciparii nationale, pentru unirea Transilvaniei cu Romania. Acest act istoric nu putea fi opera maselor largi populare, a intregului popor roman. Ideea convocarii unei Adunari Nationale Constituante care sa constituie expresia vointei unanime de Unire a Transilvaniei cu Romania a venit din partea socialistilor. Pregatirea Marii Adunari Nationale Constituante de la Alba-Iulia s-a facut intr-un timp relativ scurt. Ea a constituit momentul de apogeu al luptei nationale a romanilor, a fost un eveniment revolutionar in cursul caruia s-au ridicat marile probleme care stateau in fata poporului roman: desavarsirea statului national unitar roman, infaptuirea reformei agrare democratice, asigurarea egalitatii in drepturi pentru nationalitatile conlocuitoare, lupta pentru cucerirea unui regim politic democratic.
Marea Adunare Nationala de la Alba Iulia
Marea Adunare Nationala, simbol al afirmarii hotaratoare a poporului de a-si hotari singur soarta, a fost convocata pentru ziua de 1 Decembrie 1918. Militantii romani pentru unirea Transilvaniei cu Romania avea o larga conceptie democratica despre unire, care o concepeau nu prin inlocuirea unui jug cu altul, ci prin asigurarea conditiilor prielnice de dezvoltare a romanilor, cat si a nationalitatilor conlocuitoare. Acest deziderat il vedeau realizandu-se nu prin forta, ci in mod profund democratic, prin afirmarea deschisa a vointei intregului popor. Consiliul national roman din Orastie popularizand, prin ziarul cu titlul semnificativ ,,Libertatea” , convocarea Marii Adunari Nationale de la Alba-Iulia, adauga:,, Aceasta adunare este chemata sa hotarasca asupra sortii neamului romanesc si sa exprime vointa nestramutata a natiunii romane, care pretinde sus si tare. Anuntand programul Adunarii Nationale Constituante a natiunii unite din Transilvania, Comitetul organizatoric adreseaza urmatorul apel: ,,Frati romani, locul cel mai istoric al neamului va asteapta cu bratele deschise, veniti deci sa-l atingeti cu pasul vostru, ca sa simtiti fiorul ce l-a miscat odata pe marele voievod cu numele de arhangheli, pe martirii Horea, Closca si Crisan, pe craiul muntilor, Avram Iancu, si pe toti cei care au inceput si lucrat la realizarea Visului de veacuri pe care noi cei de azi il vedem ca pe rasaritul cel mai stralucit al celei mai senine zile a neamului romanesc”.
