Fermierii din Bod acuză – Fabrica de Zahăr Bod, care nu plăteşte cu anii!
Dorel Secară, consilierul Ministrului Agriculturii, i-a invitat pe fermierii braşoveni la o discuţie bazată pe problemele cu care se confruntă aceştia din urmă şi pe soluţiile pe care le propun.
Discuţiile s-au întins pe durata întregii zile, mai ales că la întâlnire au fost prezenţi atât cultivatori de diverse plante, cât şi crescători de animale, fiecare cu probleme specifice.
Între primele chestiuni discutate s-a numărat vânzarea terenurilor către cetăţenii străini, în contextul în care aceştia beneficiază, ulterior, de subvenţii de la stat.
Procedurile de cupărare a pământului pot dura şi 14 ani
„De exemplu, vânzarea terenurilor nu se va putea face, mai ales către străini, atât de uşor. Încercăm să gândim o soluţie ca să limităm vânzarea aceasta haotică. Nu putem opri comerţul intracomunitar, e clar, dar putem veni cu nişte chestiuni. În Franţa, ca străin, dacă vrei să cumperi teren, procedurile durează 14 ani, aşa că oamenii renunţă”, a explicat consilierul Ministrului Agriculturii, Dorel Secară.
Chiar cea mai mare fermă din România, de peste 55.000 de hectare, aflată în Insula Mare a Brăilei, care produce lucernă, primeşte subvenţii şi trimite producţia în Orientul Mijlociu, în ţara de origine a patronului.
Culturi de subzistenţă
Discuţii aprinse au stârnit cultivatorii de sfeclă de zahăr, unii neplătiţi de mai mulţi ani de fabrica de zahăr de la Bod, care se confruntă cu dificultăţi financiare. „Știţi cum e? Când producem sfeclă şi ducem zahăr pe piaţă, suntem de interes. Când cerem ceva, nu suntem de interes şi nu se poate, pentru că suntem societate privată”, s-a plâns unul dintre cultivatorii de sfeclă.
„Fabrica de zahăr a fost prost administrată, ceea ce, evident, nu este vine ministerului sau a guvernului. Din păcate, cultivatorii sunt acţionari ai acestei fabrici, neplătiţi, unii din 2019, alţii din 2018 sau chiar din 2017 şi aceasta poate duce la faliment. Mai mult, există presiuni de la fabricile din Roman şi Lugoj să semnăm contract cu ei.
Problema e că, la atâtea sute de kilometri, transportul costă aproximativ 15 euro pe tonă, astfel că preţul acesta se adaugă la preţul de achiziţie a sfeclei. Aceasta ar fi până dă fabrica de la Bod faliment, după care vom primi bani mai puţini, deoarece nu poate nimeni să meargă în pierdere. Aşa se va ajunge să nu mai existe sfeclă de zahăr în zonă”, a explicat un alt cultivator.
„M-am uitat să văd câţi cultivatori de sfeclă au suprafeţe mai mari de 50 de hectare. Sunt doar 10. Am zis că e procentul prea mic şi hai să vedem câţi sunt care cultivă de la 30 de hectare în sus. Sunt 26. De la 26 de cultivatori care aduc 70% din cantitatea totală de sfeclă, până la 400 de cultivatori care sunt membri ai asociaţiei, restul sunt cei de subzistenţă. Dacă separăm cele două categorii şi scăpăm, ca birocraţie, de cei 375, lucrurile vor fi mult mai simple”, a explicat un alt cultivator.
Discuţiile s-au întins pe durata mai multor ore iar fermierii braşoveni au venit chiar şi cu soluţii pentru unele din problemele cu care se confruntă agricultura din România.
I.R.
