„Io, Aristotel Cancescu!”
Conferinta de presa tinuta ieri de PNL Braov a adus de departe cu un cenaclu literar in toata regula. In locul plicticoaselor subiecte politice marunte despre marile afaceri locale sau uriasele orgolii si ambitii de rezonanta nationala, audientei le-a fost servita o oda. Nici mai mult – dar nici mai putin – decat o tirada prelunga, incropita pe modelul odelor antice, scornite de poetii contemporani cu Aristotel.
Din motive de economie butaforica, in rolul de mecena, poet, muza si audienta, un singur personaj-mamut. Vreme de o buna jumatate de ora, Aristotel Cancescu, presedintele Consiliului Judetean, s-a ridicat singur in slavi. La inaltimi pe care in modesta istorie nationala si le-au ingaduit doar domnitorii, prin pana caligrafilor de la cancelariile domnesti. Care incepeau fiecare fraza asternuta pe vreun hrisov cu „IO, cutare voievod”.
Dupa pilda inaintasilor, starostele CJ n-a crutat nici un inceput de fraza fara sa se pomeneasca in stilul cronicarilor. Am aflat astfel ca „Io, Aristotel Cancescu” se afla in spatele tuturor realizarilor judetului. Care nici n-ar fi stat astazi bine in granitele sale daca nu era el – adica „io” – sa-l aseze pe harta Romaniei.
Cu modestie supraponderala, Intaistatatorul din spatele prosperitatii judetului, s-a cadelnitat vreme de jumatate de ceas, de-i usturau ochii pe ziaristii veniti la cenaclu. Printre halcile de oda in metru antic, stivuite de-a valma la temelia monumentului de vorbe a lui „Io, Aristotel Cancescu”, s-au strecurat aproape fara voia lor si niste fragmente zdrentuite de adevar.
Zugravindu-se pe sine drept aparatorul patrimoniului judetean, ultima „Reduta”- ma-ntelegeti, in calea pohtei de inavutire a pesedistilor pe care i-a prins la putere de-a lungul mandatului sau XXL, presedintele Cancescu produce si o mostra densa de veracitate. La foamea de posesie de care sufereau colegii d-lui Constantin Nita pe vremea cand guvernau pe fata la Bucuresti si mai mult subteran la Brasov, era nevoie de cineva inzestrat cu mari talente ca sa le tina piept flamanzilor si sa prezerve camarile judetului de invazie.
Conferinta-cenaclu mi-a lasat un gust amar si un sentiment de frustrare si nedreptate. Dupa ce ca ani de zile a negociat abil cu PSD-ul de pe aceleasi pozitii de forta, era sa inzestreze vistieria judetului cu bijuteria Castelului Bran si le da permanent peste degete pedistilor de cate ori ii prinde cu mana pe zidurile lui istorice, carcotasii au tupeul sa-l acuze acum de tot soiul de matrapazlacuri.
Istoria e uneori al dracului de nedreapta.
Io, Vifor Rotar
?
