Un cosmar numit Posta Romana
In mod normal, primirea unei recomandate ori a unui colet ar trebui sa fie o chestiune de rutina, iar recuperarea inscrisurilor ori pachetelor ar trebui sa ne rapeasca tot atata timp si griji cat cumpartul unui ziar. Dar ti-ai gasit! Avand in vedere ca suntem cu nervii intinsi la maximum, Posta Romana insista sa ni-i puna pe moate, asa, de divertisment!
Antecedentele in oficiile postale ma fac sa trec prin adevarate crize inainte de a insfaca recipisa si de a pleca la Oficiul Postal dupa corespondenta.
Imi proiectez cu groaza in minte cum vor curge apele pe mine, cum voi batai din picior nerabdatoare, cum voi sta cu pumnii stransi si cu inima bubuind de emotie ca prin schimbul de tura si mi se inchide ghiseul in nas. Trag injuraturi, ma oftic, ii zic de dulce si aluia care mi-a trimis vreo factura, ori vreo nevinovata instiintare si plec la Posta.
Cel mai tare ma streseaza “Oficiul postal 5” de pe strada Oltet. Aproape de fiecare data cand merg acolo regret ca n-am la mine Shogunul, ca l-as citi din scoarta in scoarta pana imi vine randul. Si asta nu fiindca ar fi un kilometru de coada, nu, dar daca ai bafta sa ai 6 persoane in fata, la Ghiseul de eliberari, ai dat de Dracu! Dureaza 45 de minute pana iei o amarata de hartie si risti sa faci infarct langa gemulet cand vezi ca te-ai dus la 12 si ceva, te-a apucat 12,55 si functionara posteaza un afis cu „inchis de la 13 la 13,30 pentru schimb de tura”! Ca sa nu fie niciun echivoc se si striga, „aveti grija, inchidem la 1”. Eu am avut bafta era fara trei minute cand mi-a venit randul, dar ma gandeam cu groaza ca as fi putut zabovi 4 minute la chioscul de ziare.
Situatia nu este singulara. Nici la alte oficii nu stau cainii cu covrigi in coada. Cel mai enervant este ca sunt cate 4-5 ghisee din care deschise doua, iar pentru anumite servicii este destinat unul singur! Credeam ca directorii de import sunt mai preocupati de cetateni, dar se vede treaba ca in afara de propriul salariu chiar nu le pasa de nimic!
?
Bianca Sorescu
