Dacă Cioloș, și cu cetățenie străină a putut fi premier, iar părinții lui Johannis au renunțat la cetățenia română, orice e posibil in România!

Slovacia a dovedit Europei şi lumii întregi că, deşi este un stat mic ca teritoriu şi populaţie, posedă o splendidă calitate, specifică numai statelor puternic consolidate ca democraţii reale, anume aceea a unei impresionante demnităţi naţionale. Prin această calitate a demonstrat că este un stat mare. Principiul care a generat o asemenea atitudine politică şi naţională a Slovaciei  este unul vechi decând lumea şi la îndemână oricărei ţări care doreşte cu adevărat să-şi apere interesele naţionale fundamentale. A fost şi este un principiu axat pe patriotism, demnitate naţională şi apărarea cu fermitate a intereselor supreme de stat.

Prin demersurile legale realizate de a lungul timpului, Slovacia a făcut faţă cu succes intenţiei Ungariei de a acorda cetăţenia ungară etnicilor minoritari maghiari de pe teritoriul naţional slovac prin adoptarea de către parlamentul ungar a unei legi în acest sens (mai 2010).
Reacţia Slovaciei a fost una la fel de fermă, neezitantă şi perfect legală prin adoptarea unei contralegi care prevede că , desi nu se interzice dubla cetăţenie,totusi, etnicii maghiari care deţin si cetăţenia ungară nu pot ocupa funcţii publice în Slovacia. Atitudinea statului slovac, în acest caz, a fost una clara si logică fiind arhicunoscut faptul, probat nu de puţine ori de-a lungul istoriei, că loialitatea nu poate fi împărţită, ea poate fi doar una şi faţă de o singură ţară,un sigur drapel national si o singura constitutie pe care juri sa le respecti si sa le  aperi si daca e nevoie chiar cu pretul vietii !

Cu atât mai mult cu cât politica Ungariei faţă de Slovacia (ca si fata de Romania,Ucraina,Serbia) este una revanşardă, de revizuire a tratatelor de pace de după Primul Război Mondial, care au consființit crearea statului cehoslovac şi respingerea definitiva a granitelor iluzoriei Ungarii Mari! Semnificativă în această situaţie a fost solidarizarea cu Slovacia a lui Vaclav Klaus, preşedintele Cehiei. Totodată, în baza aceluiaşi principiu al primordialităţii interesului naţional, autorităţile slovace au implementat regionalizarea in interesul economiei si dezvoltarii propriei tari , respingând organizarea administrativ-teritorială pe criterii etnice.Totodata s-a  evitat astfel apariţia acelei „mici Ungarii” pe teritoriul său, atât de mult dorite de Budapesta şi subordonate total intereselor acesteia, nu numai în cazul de faţă dar şi în cel al României, Ucrainei, Serbiei, etc.
Caci peste tot unde există o minoritate maghiară…acolo se creeaza,cu sprijin unguresc si un focar de instabilitate a convietuirii inter-etnice,de confruntare si revizonisnm xenofob!! De asemenea, Slovacia, consecvenţă în planul contracarării acţiunilor neorevizioniste, extremiste, revanşarde şi de amestec în problemele sale interne, (iniţiate pe fata de Ungaria), a interzis desfăşurarea pe teritoriul său, la Komarno, în ziua de 27 iunie 2012, a şedinţei unei comisii a Parlamentului Ungariei, ca si participarea presedintelui maghiar la inaugurarea provocatoare in Slovacia, a unei statui „cu cantec”.
Se mai impune totuşi o menţiune foarte importantă şi anume că aceste măsuri aplicate de Slovacia nu au fost criticate de ţările membre ale Uniunii Europene, acestea  nefiind considerate nelegale, sau antidemocrate, nici antieuropene, sau antimaghiare! Toate situaţiile din Slovacia, prezentate mai sus, s-au petrecut copie la indigo şi în România! Insă, în timp ce Slovacia a rezolvat, ferm, logic, fără ezitare această situaţie, România, datorită atitudinii de espectativă şi ezitante a autorităţilor statului, a fost umilită şi sfidată de Ungaria! Autorităţile române nu au considerat până acum necesar să găsească şi să aplice soluţii similare la aceaşi problemă; dar cu siguranţă că nici nu au fost interesate, dacă este să ţinem cont numai şi de faptul că modelul slovac era aproape şi la îndemână!
Sa speram ca acum, cand primarul municipiului Sf.Gheorghe, lider marcant al UDMR, a amenintat Romania chiar cu un posibil „Kosovo” daca nu se acorda autonomia „deplina” a zonei denumite Tinutul Secuiesc! O asemenea obraznicie si o asemenea ofensa amenintatoare la adresa poporului roman, va ramane de neiertat. (ddr)