4 martie 1977 – cutremur
Cei trecuti de 40 de ani isi mai amintesc cum a fost zgaltait Brasovul in acea seara de 4 martie 1977, cand pe micul ecran rula un film bulgaresc. O senzatie neplacuta intr-un huruit lugubru venit dintr-un haos de neinteles, clatinand tot ce era deasupra pamantului, constructii sau bucati de natura, trantind in fluviul panicii animale si oameni.
Brasovenii s-au agitat putin, au iesit in fata blocurilor,care cum s-a nimerit sa fie imbracat, au asteptat sa vada ce mai vine si si-au povestit, cu totii deodata, starea.
Au scapat usor, muntii i-a ferit.
Dar axa Iasi – Bucuresti a fost clatinata rau, localitatile aflate pe ea suferind pierderi materiale si amare disparitii umane, Capitala fiind crunt lovita de intamplare.
Seara bucuresteana arata ca dupa bombardament, cu cladiri in ruina, cu lumina intrerupta, cu oameni forfotind fara tinta si masini lumanandu-i in trecere fantomatica.
Dupa care au inceput interventiile, cu armata scoasa din cazarmi, cu spitalele pline pana si prin curtile lor de raniti si cu viitura oamenilor retragandu-se sa-si linga ranile, acolo unde acestea nu erau iremediabil prea mari.
Se stie ca atunci au murit sub daramaturi oameni de seama, nu-i mai amintesc. Se stie ca au cazut cladiri-simbol, nu le mai amintesc. Se stie ca a existat solidaritate, pe care o subliniez.
Insusi seful statului de atunci, mult hulitul Nicolae Ceausescu, a lasat balta vizita dintr-o tara iesita tocmai atunci in calea sa in cadrul unui turneu african. Si de pe aeroport s-a dus printre ruine, ca sa vada ce-i de facut.
A fost cel mai uman moment din viata sa, el existand in acele zile cu alta voce si cu alta privire, imblanzite, omenesti si aproape de concetateni.
Au existat si alte orase lovite de cutremur si puse, in parte, la pamant. In unele din ele au fost voit daramate si multe din cladirile partial afectate de cutremur, azi aratandu-se acuzator spre sefii de atunci. Dar cine se pricepe cat de cat la constructii stie ca refacerea si restaurarea lor ar fi costat mult mai mult decat construirea unora noi. Si s-au nascut legende in defavoarea celor intreprinse postcutremur.
Insa uite ca din arghezianul „bube, mucegaiuri si noroi” s-au iscat noi frumuseti, cu limitele acceptabile.
Din pacate, valorile umane au ramas duse pentru veci, lasand goluri temeinice si irecuperabile, pe scara mai mare sau mai mica, asa cum ii sta bine vietii.
Sa ne aminim azi de toate acestea.
Dan Bota
