29 mai, drona de la Galați și căderea Constantinopolului cu ipocrizia digitală
Trebuia să citiți acest text vineri, chiar pe 29 mai, când s-au împlinit 573 de ani de la căderea Constantinopolului. Istoria recentă a avut însă alte planuri: drona prăbușită la Galați ne-a reamintit brutal că trăim vremuri în care securitatea de la graniță bate, momentan, analizele istorice.
Așa că am amânat postarea pentru astăzi.
Până la urmă, contextul rămâne neschimbat, iar ironiile timpului nostru sunt la fel de valabile.
Data pe care mulți o uită, dar o „apară” cu ură
Este fascinant și profund ironic să observi dinamica din social media românească.
Dacă întrebi o mare parte dintre utilizatorii de Facebook ce s-a întâmplat pe 29 mai 1453(accesul în cetate, se spune, că s-a făcut prin Kerkoporta, poarta uitată deschisă, sau prin trădare lăsată deschisă; genovezii se spune că au trădat pentru a intra în voia turcilor – n.r.) vei fi întâmpinat, cel mai probabil, de o liniște totală.
Mulți nu au habar de această dată de cotitură, în care super-tunurile otomane și geniul tactic al tânărului sultan Mahomed al II-lea au străpuns zidurile lui Teodosie, punând capăt Imperiului Bizantin și împingând omenirea spre Epoca Modernă.
Însă, în mod paradoxal, aceeași oameni care nu știu când a căzut Constantinopolul devin brusc cei mai vocali și radicali „apărători ai creștinătății” atunci când apare în feed o știre despre transformarea catedralei Ayasofya (Hagia Sophia) în moschee.
Ironia digitală, nu știi anul, nu cunoști contextul, nu ai deschis o carte de istorie din clasa a VIII-a, dar pe Facebook te transformi instantaneu într-un cruciat antiotoman și un nostalgic al Bizanțului.
Între „Buni Creștini” și realități istorice
Căderea Constantinopolului din 29 mai 1453 a fost un cataclism geopolitic care a reconfigurat lumea: a forțat Europa să descopere rute maritime noi (ducând la descoperirea Americii) și a adus învățații greci în Italia, aprinzând scânteia Renașterii.
A fost un moment de importanță universală, nu doar o simplă dispută religioasă.
Astăzi, în Turcia, această zi este marcată cu fast drept İstanbul’un Fethi (Cucerirea Istanbulului).
Imaginea de mai jos, arată exact această continuitate simbolică: președintele turc Recep Tayyip Erdogan și oficialii săi conducând o rugăciune în interiorul fostei catedrale bizantine, sub imensele medalioane caligrafice otomane și schelele de restaurare.
Pentru Ankara, este o demonstrație de suveranitate și o asumare totală a moștenirii lui Mahomed Cuceritorul. Pentru noi, ar trebui să fie un exercițiu de realism istoric.
Mai puțină gâlceavă pe Facebook, mai multă vigilență în realitate
Este foarte ușor să fii „bun creștin” și apărător al Bizanțului din spatele unui ecran, dând scroll între o cafea și un meme, revoltat de ceea ce se întâmplă la Istanbul.
Adevărul este că istoria nu se apără cu statusuri agresive și patriotism de tastatură, ci cu educație, cultură și o înțelegere profundă a geopoliticii trecute și prezente.
Iar dacă drona de ieri de la Galați ne-a învățat ceva, este că în timp ce noi ne războim retoric pe internet pe seama unor evenimente de acum jumătate de mileniu, amenințările reale ale prezentului bat la ușa noastră din carne și oase.
Mai puțină ipocrizie, mai multă istorie asumată.
Autor: Sunay Omer
Sursa: facebook.com
