La priveghi – s-a dus și… PETROCHIMIA !

,,La Pitești, OMV Petrom urmează să demoleze ceea ce-a fost Arpechim. La inaugurare era cel mai modern combinat petrochimic nu doar al României, ci al lumii. Cu toate că, în conformitate cu contractul de privatizare, OMV trebuia să păstreze două rafinării în România, acest lucru nu s-a întâmplat.

Demolarea Arpechim este un caz școală pentru modul în care s-au produs daune ireparabile României. Construcția acestui combinat a fost una gândită integrat pe vremea comunismului.
Nu greșim atunci când spunem că această unitate era o perlă a industriei petrochimice autohtone. Partea de rafinărie producea combustibilii pe care-i cunoașteți, în timp ce partea de petrochimie producea o grămadă de compuși pentru industrie. Prin anii 90 era o bătălie pe granulele produse acolo, materia primă din care se fabrica folia agricolă.
E vorba de acei polimeri care apăreau în teza de doctorat a Elenei Ceaușescu. De asemenea tot Arpechimul producea aproximativ 80% din bitumul necesar asfaltării șoselelor țării. Ghiciți de unde se cumpără bitumul acum!
Însă, dincolo de produsele comercializate direct, Arpechim producea materia primă pentru Oltchim, celălalt colos al industriei autohtone, combinat care s-a dovedit a fi, până în deceniul unu al secolului XXI, coloana vertebrală a Județului Vâlcea. ?

Închiderea Arpechim a fost o operațiune acceptată cu suspect de mult prea multă ușurință în anul 2011 de către Guvernul boc, marioneta de rahat a regimului băsescu. Cu Arpechim pusă pe butuci, Oltchim a rămas fără etilenă și propilenă, materiile prime utilizate pentru producția de PVC și polioli, adică produse responsabile cu peste 60% din cifra de afaceri a combinatului vâlcean. Așa a fost condus spre faliment Oltchim-ul și, printr-o operațiune specifică, au fost anulate aproape zece procente din PIB-ul României.
Județul Vâlcea este acum unul total dezechilibrat din punctul de vedere al economiei, în ultima decadă producându-se, de altfel, cea mai mare migrație de populație din România: forța de muncă activă a județului a migrat treptat spre Sibiu, locul în care „frații europeni” au decis că trebuie să se oprească investițiile Occidentale.
Nici județul Argeș nu stă grozav decât pe hârtie. Dacă studiind participarea la PIB și la exporturile României am putea trage concluzia că acolo avem de-a face cu o economie solidă, în realitate putem constata că județul e monoindustrial, dependent într-o proporție colosală de Dacia și, în cazul unui accident, riscă să se transforme într-un deșert. Chiar dacă Dacia a fost o privatizare de succes – probabil singura din România – situația actuală a industriei auto în general și a companiei Renault în special ar trebui să ne dea de gândit. O prăbușire a Dacia ar genera un dezastru economic în Argeș și o nouă migrație de populație, de data aceasta dinspre Pitești spre București, cu consecințe nefaste la ambele capete ale segmentului inițial al A1. Dar vom lăsa deoparte această analiză pentru a reveni la industria petrochimică.

La ora actuală România, altă dată exportator net nu doar de produse, dar și de tehnologii petrochimice, este ștearsă de pe harta mondială a producătorilor, fiind dependentă de aprovizionarea din import. Aproape 10% din PIB a fost aruncat la gunoi, iar pagubele produse sunt incalculabile. În timp ce OMV șterge de pe fața pământului Arpechim, valorificând fierul vechi și metalele rare existente acolo (inoxul l-au cărat de mult timp), întrebarea care rămâne este una singură și logică: oare când și cu ce eforturi ar mai putea România să mai aibă o industrie petrochimică precum cea pe care a avut-o?

La ora actuală nici nu vă puteți imagina ce distrugeri ireversibile au fost produse economiei autohtone. România e importator net de combustibili finiți. Despre produsele petrochimice nu mai are sens să discutăm. Exportăm petrolul pe care încă-l mai avem pentru a importa benzină și motorină. Știți care e ironia amară? OMV a justificat închiderea Arpechimului deoarece „nu are deschidere la mare și lucrează cu țiței din import”. Mi se pare foarte corect.
Rafinăria OMV de la Viena o avea deschidere la ocean? Iar de lucrat cu ce lucrează? Cu țiței din producția internă a Austriei care n-are habar cum arată petrolul? Urmărind „drumul petrolului românesc” te-apucă disperarea. Mai țineți minte cum a fost posibil ca o „peștele mic” OMV să înghită balena Petron fără să plătească, în realitate, niciun ban? Poate îl întrebați pe băsescu, tartorele care a fost la originea privatizării Petrom(vezi PSAL 1 și PSAL 2) și s-a aflat la butoane inclusiv la momentul loviturii de grație reprezentate de închiderea Arpechim.
De întrebat, el și gașca sa, ar trebui întrebați în fața plutonului de execuție.

În final nu vă voi mai spune decât atât: cu mici excepții, absolut toate obiectivele economice ridicate de Ceaușescu cu banii împrumutați de la FMI au fost lichidate. În anii de după Revoluție s-a pus în practică un plan odios de pedepsire a României pentru că a îndrăznit să-și clameze independența pentru prima dată în istorie.
Ce s-a ales după acel discurs fulminant al lui Ceaușescu din 12 aprilie 1989? Opt luni mai târziu Ceaușescu era omorât ca un câine, iar acum, după treizeci de ani, toate obiectivele sale economice – care lucrau integrat – au fost dezafectate.
România a fost aruncată de către o mână de trădători pe o spirală a datoriilor. Rețineți: planul încă nu e terminat.

Ceea ce se dorește este inclusiv spargerea țării. Moldova și Republica Moldova se doresc a fi integrate într-o construcție geopolitică nouă care va rupe și-o mare parte din Ucraina, așa-zisul Ardeal de Nord e ca și dat Ungariei, iar mințile înfierbântate au mai gândit două republici aflate sub protectorat german: Transilvania și Banat (care-ar urma să tragă și-o halcă din Banatul sârbesc). Să vă mai spun și că Plăvanul se pregătește să aibă un al treilea mandat ca președinte al Republicii Transilvania?

Iată cum nu învățăm noi nimic din istorie și ne lăsăm duși de vânturile otrăvite ale exteriorului. Am avut atâtea momente mărețe cărora le-am dat cu piciorul. I-am ponegrit pe cei care-au vrut să ne înalțe și i-am ridicat în slăvi pe toți trădătorii. Oare când ne vom trezi? Sau, mai bine spus, ne vom trezi și noi vreodată?

Dan DIACONU
Sursa: Justitiarul.ro

Share on Facebook

Tweet

Follow us