15 Noiembrie – inceputul POSTULUI MARE SPOLOCANIA sau functie de zona:...

15 Noiembrie – inceputul POSTULUI MARE SPOLOCANIA sau functie de zona: Priveghi, Hodaitie, Opait, Alimori

0 85

15 Noiembrie – inceputul POSTULUI MARE
SPOLOCANIA sau functie de zona: Priveghi, Hodaitie, Opait, Alimori
Ce se spune in popor despre aceasta zi de 15 noiembrie :
• Ziua de 15 Noiembrie, prima zi a Postului Craciunului este marcata de numeroase ritualuri de purificare, dintre care, cel mai important este Spolocania .
• La intrarea in post, dupa masa toate oalele se pun cu gura in jos, pentru ca sa fie feriti de orice paguba toti ai casei.
• Dupa lasatul secului, toate oasele si resturile de mancare se se aduna si se pun intr-o fata de masa, iar a doua zi se arunca afara spre rasarit, zicandu-se:” Pasarile cerului! Eu va dau voua hrana din masa mea, cu care sa fiti indestulate si de la holdele mele oprite” pentru ca astfel vrabiile sa nu mai strice ogoarele.
Inceputul Postului Craciunului prin pomenirea Sf.Cuvios Paisie de la Neamt, a Sf Mc. si Martir Gurie, Samona si Aviv. In aceasta luna, ziua a cincisprezecea, pomenirea Sfantului cuvios staret Paisie de la Neamt , deoarece era “tacut si cu blandete in purtari ca unul ce zabovea adesea asupra paginilor din Vietile Sfintilor”.
Voievodul Constantin Moruzi, vrand sa ajute obstea sfantului Paisie in lucrarea ei duhovniceasca si gospodareasca, i-a acordat manastirea Neamtu, pe care a trecut-o in soborul acestuia.

Pomenirea Sfintilor Mucenici si marturisitori: Gurie, Samona si Aviv.
Dintre acesti Sfinti Mucenici, Samona si Gurie “s-au nevoit” in zilele imparatului Diocletian si a guvernatorului Antonie. “Gurie se tragea din satul Sargochitia, iar Samona din Ganad. Fiind parati ca sfatuiesc pe oameni sa nu jertfeasca la idoli, indata i-au spanzurat si pe unul si pe altul de cate o mana, ingreuindu-le picioarele cu pietre, si au stat spanzurati de la al treilea ceas, pana la al saselea.
Apoi coborandu-i, i-au bagat antr-o temnita intunecoasa, cu picioarele stranse an butuci, si au zacut patru luni, chinuiti de foame si de sete, in legaturi.
Apoi scotandu-i iarasi, au spanzurat pe Sfantul Samona de un picior si, deznodandu-i-se genunchiul l-au spanzurat cu capul in jos, de la al doilea ceas, pana la al cincilea. Iar pe Sfantul Gurie, lasandu-l mai mult mort decat viu, l-au scos a doua zi de i-au taiat capul.
Iar Aviv, diacon fiind cu randuiala, a fost parat in zilele amparatului Liciniu ca invata in orase si in sate cuvantul Domnului. De aceea, tinandu-l spanzurat si batandu-l, l-au adus iarasi la cercetare si, neanduplecandu-se dupa voia tiranului, a fost dat focului si asa asi savarsi mucenicia sa.”

Pomenirea Preacuviosului Parintelui nostru Chintian, episcopul Seleuciei.
Pomenirea binecredinciosilor imparati Iustin si Teodora.
Pomenirea Sfintilor Mucenici Elpidie, Marcel, Eustohie si cei ampreuna cu dansii. Timpul impacarilor.
Postul Mare incepe la o saptamana dupa Lasatul de Sec la carne, ramane o saptamana care ii pregateste pe oameni pentru Postul Mare Acum e timpul impacarilor. Neamurile si vecinii isi fac vizite si isi cer iertare unul de la celalat, pentru ca e inutil sa postesti daca pastrezi dusmanii. Cu aceasta ocazie se scot la iveala tot felul de greseli de peste an, un fel de „demascari publice”: cutare fata e lenesa si murdara, cutare fecior e betiv si mincinos….

Obiceiul poarta, de la o zona la alte, nume diferite, precum Priveghi, Hodaitie, Opait, Alimori.
Prima saptamana din Post se bucura de mare tinere.
Lunea mai poarta si numele de Lunea Curata, si cum incepe tesutul panzei din care se vor coase camasile de Paste. Tot in Lunea Curata se fac Spolocania, darea cainilor in tabarca si acrirea borsului.
Spolocania este un fel de spalare rituala a gurii, pe care o fac femeile, cu bors sau direct cu rachiu.
Darea cainilor in tabarca este un obicei de o cruzime fara seaman: animalele sunt supuse unor chinuri cumplite – sunt aruncate in aer cu niste catapulte rudimentare, sunt tarate si batute. Se crede ca in aceasta zi cainele este identificat cu lupul, sau ca obiceiul este legat de fertilitatea campurilor.
Acrirea borsului este considerata o treaba foarte serioasa, caci fara acesta romanului i-ar fi foarte greu sa tina post.
Femeile cu feciori ciobani fac o turta pentru Sfanta Maria, care trebuie sa-i apere, si nici in ruptul capului nu ar coase, pentru a-si feri baietii de lupi.
A doua zi de Post, marti, se spala vasele in care s-a gatit de frupt. Se numeste chiar Martea Vaselor iar femeile pastreaza carpa cu care le-au spalat, pentru ca este buna in descantece de deochi. In aceasta zi este bine sa fie puse ouale la clocit, iar puii care ies din aceste oua sunt cautati pentru farmece. Tot acum, femeile aduc apa de nea din paduri si stropesc cu ea casa, pentru a o pazi, pe intreg anul, de purici si gandaci.

Trebuie spus de la inceput ca Lasatul sau Lasata Secului pastreaza urmele multor practici pagine, acestea, datorita Pastelui, trebuind sa fie mutate de la datele lor initiale inaintea intrarii in Postul Mare; multe dintre aceste practici sint specifice unui stravechi inceput de an agrar, de obicei oamenii comunitatilor arhaice echivalind Lasata Secului cu un… revelion in aer liber! Astfel, spre seara, se intilneau mai multe familii inrudite la casa uneia dintre ele, mincarea fiind pregatita cu o zi inainte; fiind inca Saptamina alba, mincarurile obisnuite erau brinza cu smintina, lapte dulce cu tocmagi sau cu taitei or placinte numite „invirtite”. Obiceiul cerea imperios ca toti participantii sa manince si sa bea pe saturate, pentru a nu le mai fi dor de aceste bunatati in postul care urma. In timpul acestor mese, orice copil care stranuta primea in dar de la parinti un ban, un miel, un minz sau chiar un vitel. Un alt obicei specific acestei mese era acela conform caruia fiecare mesean trebuia neaparat sa-si ceara iertare de la toti ceilalti meseni, obiceiul acesta absolvind oarecum pe acestia de greselile pe care le comisesera pe parcursul cislegilor, ei putind intra cu sufletul curat in Postul Mare; de la acest obicei, seara de Lasata Secului se mai numea si „seara de iertaciune” sau „iertare”! Spre finalul petrecerii rituale, toti participantii mincau fie o vrabie, fie un ou de gaina fiert sau copt, vrabia si oul, usoare amindoua, simbolizind un post scurt, mic si usor; de altfel, atunci cind mincau oul spuneau: „Ousor, ousor, / Sa-mi para postul usor!” Indeobste, petrecerea se termina putin dupa miezul noptii, cind se auzea primul cintat al cocosilor.
Pe linga aceste petreceri, cei tineri organizau jocuri, la Lasata Secului fiecare trebuind sa joace pina nu va mai putea sta pe picioare, tocmai pentru a putea rabda fara joc cele sapte saptamini de post care urmau. Muzica era tocmita de feciori, fetele raspunzind de mincare, si unii si altii facind rost de bautura. Jocul din aceasta seara era acompaniat de numeroase strigaturi si chiuituri privitoare mai ales la fetele batrine si la feciorii tomnateci; iata doua care ironizeaza aceste fete: „Lucra mama ce-i lucra / Si-mi porneste ursita, / Ca sa ma pot marita! / Ca-s batrina ca si tine / Si rid oamenii de mine!” si „Deseara se lasa sec, / Ma duc maica sa ma-nec! / Draga mamii nu te duce, / Ca mai sint zile de dulce!” Fetele vizate rabdau si taceau, in vreme ce flacaii ironizati in strigaturi de genul: „Astazi ii lasat de sec, / Ma duc maica sa ma-nec, / Unde-o fi riul mai lat / C-am ramas neinsurat!” nu ezitau sa raspunda in acelasi mod; adica cam asa: „Insuram-as, insura, / nu stiu pe cine-as lua! / cea frumoasa nu-i de mine, / Cu cea hida mi-e rusine! / Cea frumoasa ma munceste, / Cea hida ma saraceste!”.
Oarecum in acelasi context avea loc si obiceiul numit „strigarea peste sat”, acesta presupunind adresarea de catre doi sau mai multi flacai, asezati pe doua dealuri sau doi copaci, in fata intregului sat, a diferite ironii si batjocuri privitoare in special la cei sau cele care calcau morala traditionala a satului; era un soi de tribunal traditional, cei care isi auzeau numele rostit de cei doi flacai venindu-le sa intre in pamint de rusine. Flacaii care strigau inchipuiau spiritele stramosilor, pe care le-am tot invocat in ultimul timp, aceste spirite avind un important rol, printre altele, si in stimularea perpetuarii neamului si in reglementarea comportamentului in cadrul colectivitatilor.
Dintre multele alte practici si credinte specifice Lasatei Secului mai amintesc numai doua: prima se refera la fetele batrine amintite mai adineauri; acestea, daca reuseau sa tina in aceasta zi post negru, se spune ca imediat dupa Pasti se vor marita. A doua practica le priveste pe vrajitoare, acestea straduindu-se sa taie nuiele de alun in aceasta zi, crezindu-se ca numai aceste nuiele vor fi bune in vrajile de dragoste pe care vrajitoarele le faceau adeseori.
In final, pentru ca urmeaza o saptamina mai deosebita, voi prezenta pe scurt citeva obiceiuri mai interesante din zilele de luni si marti. Asadar, prima zi a Postului Mare se numea „lunea curata”, practicile specifice acestei zile fiind spolocania, inacrirea borsului si jujeul; spolocania sau spalarea presupunea curatirea gurii, gitului si matelor cu bors holtei, adica bors fara legume; in timp, borsul a fost inlocuit cu rachiu, spolocania degenerind intr-o adevarata betie. Jujeul se refera la gonirea ciinilor pentru a se face, se crede, mult malai vara. Ziua de marti era cunoscuta sub numele de „martea vaselor”, existind obiceiul acum de a se spala toate vasele in care s-au pregatit mincaruri de dulce, aceste vase fiind duse apoi in pod, de unde erau coborite tocmai la Pasti!

Iza M.

COMENTARII

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.