15 Noiembrie 1987, ziua in care soapta a devenit urlet
In preajma datei de 15 noiembrie, in fiecare an se creeaza la Brasov oarece tumult. Manifestarile, culturale sau civice, rememorarile, dezbaterile si fosgaiala politica se tin lant o zi inainte si una dupa data ce marcheaza, cu fiecare an, o perioada tot mai mare de timp de la gestul sublim in nebunia lui flamanda, savarsit de lucratorii de la Steagu’ Rosu de atunci.
Anul acesta, evenimentele din sangerosul noiembrie 1987 au fost mai prezente ca oricand in constiinta civica a brasovenilor si a celorlalti romani. Luptatorii ce fac parte astazi din Asociatia 15 Noiembrie, constituita in 1990, odata cu intoarcerea acasa a muncitorilor rebeli deportati in alte orase ale patriei prin decizia lui Ceausescu cunosc oarecum gloria notorietatii. Au fost invitati le celebrarea a doua decenii de la revolta de la Autocamioane Brasov, din 15 noiembrie 1987 de Consiliul Judetean si de cel Local, pentru a intra in posesia unor medalii si diplome. Despre fapta lor de curaj la muchia inconstientei vorbesc placute comemorative, dezvelita cu pompa civica de mai marii judetului si ai orasului.
Toate aceste acte de gratitudine vin dupa ani de ignorare, de-a lungul carora societatea a fost impiedicata de miopie sa vada in revolta brasovenilor evenimentul care anunta dureros dar decisiv revolutia din 1989 si semnalul ca regimul comunist poate fi dezghiocat din gaoacea din care parea ca se instalase pentru eternitate.
Presedintele Traian Basescu este primul sef de stat roman care da curs invitatiei de a participa la celebrarea lui Noiembrie 1987, fiind asteptat sa ia parte astazi la manifestatiile dedicate memoriei revoltatilor din urma cu 20 de ani.
Comemorarea din acest an este, cu siguranta, cea mai vizibila dintre toate cele dedicate pana acum evenimentului definit drept inceputul sfarsitului pentru dictatura comunista. In ciuda aerului de notorietate de care incep sa se bucure acum, novembristii mai au de strabatut drum lung pana se poata sustine ca societatea le arata interesul si recunostinta pe care si le-au meritat cu varf si? indesat in urma cu 20 de ani. Cand, abandonandu-si halele de la Steagu’, marsaluiau de-a lungul Caii Bucuresti, scandand lozinci pe care nimeni n-avea curaj atunci sa le pronunte atunci decat in soapta.
Vifor Rotar
