1296 – CÂND ISTORIA A FOST ȘTEARSĂ CU BURETELE
Istoria oficială îți spune povești cu regi, cronici și bătălii. Dar ceea ce nu-ți spune este mai important: golurile, incongruențele și liniștea suspectă din anumite epoci.
📜 ANUL 1296 ar fi trebuit să fie doar încă un an medieval, cu oastea scoțiană a lui William Wallace și războaiele bizantine. Dar ce știm noi cu adevărat?
Cronici disparate, contradictorii, uneori copiate la sute de ani distanță. Restul? Lacune istorice uriașe.
⚒️ AU ȘTERS TOT
Marile puteri ale vremii – fie ele regate, fie instituții religioase – au șters și rescris.
Cutremure, ciume, incendii, arhive „dispărute”. S-a numit „voia Domnului”, dar putea fi la fel de bine voia unor mâini foarte pământești, care n-au suportat adevărul.
⚡ TEHNOLOGIE ȘI CATACLISME
Miturile vorbesc despre „foc din cer” și „pământuri care s-au scufundat”. Arheologia ne arată construcții inexplicabile pentru epoca lor. Istoria oficială ridică din umeri și le ascunde sub eticheta comodă de „mister”.
Dar poate că nu era mister, ci tehnologie uitată, interzisă, ștearsă.
🩸 DECIMAREA POPULAȚIILOR
Din când în când, istoria vine cu „peste neagră”, „războaie fără număr” și „foamete inexplicabilă”.
Ce se întâmplă după?
Populația scade dramatic, urmele culturale dispar, arhivele sunt „pierdute”. Din nou, reset.
🔒 ISTORIA, PRINSĂ ÎN MÂNA CELOR CARE SCRIU
„Au șters tot” nu e doar o metaforă.
Este practica permanentă a puterii:
# ars arhive,
# rescris cronici,
# eliminat eretici,
# inventat genealogii.
Ce nu le convenea, era ars.
Ce le era util, devenea „adevăr istoric”.
Istoria nu e o cronologie liniară, e o operă de montaj.
Din 1296 până azi, „ei” – fie că le spunem regi, imperii, biserici, partide sau corporații – fac același lucru: șterg, rescriu, resetează.
Ceea ce ni se predă ca „trecut” e, de fapt, o variantă oficializată a minciunii.
Restul e ascuns sub ruine, în arhive închise sau, poate, în biblioteci private ale celor care au interes să nu știm.
Autor: Șirin Valentina Șirin
Sursa: facebook.com
