1 Septembrie: Începutul anului bisericesc
Calendarul creștin ortodox menționează că la 1 septembrie este ”Începutul anului bisericesc”, spre deosebire de cel civil.
Ziua de 1 septembrie reprezintă pentru întreaga Biserica Ortodoxă un moment cu adevărat special: Începutul Noului An Bisericesc. Spre deosebire de anul civil, care începe în ziua de 1 ianuarie, Biserica are un timp liturgic special, care începe odată cu cea dintâi zi de toamnă din punct de vedere calendaristic.
Potrivit rânduielii liturgice, în această zi, în Bisericile noastre, ierarhii, preoții și credincioșii deopotrivă înalță lui Dumnezeu rugăciuni în cadrul unei rânduieli speciale care poartă numele de slujba de „Te Deum”.
Într-un articol semnat de prof. conf. dr. Lucian Farcașiu din ziarul Lumina (31 august, 2014), sunt precizate
Cu ceva timp în urmă, prof. conf. dr. Lucian Farcașiu sublinia existența a trei mari motive pentru care 1 septembrie este socotită ziua de început a anului bisericesc.
”1 septembrie, ca început al anului bisericesc, a fost împrumutată de la evrei, care începeau atunci anul civil, numit şi Indictionul, aşa cum apare menţionat şi în Sinaxarul din Minei, în ziua de 1 septembrie. Cultul creştin, având un caracter mixt, iudeo-creştin, şi-a însuşit în rânduiala sa cadrele exterioare ale Legii Vechi, despre care Însuşi Mântuitorul Hristos zicea: „N-am venit să stric, ci să împlinesc“ (Matei 5, 17), adică să desăvârşească Legea dată prin Moise poporului ales. După cum aflăm din textul Sinaxarului din Minei, Indictionul era cunoscut şi la romani, care începeau noul an de la această dată (Mineiul pe Septembrie, p. 22).
Un al doilea motiv pentru care ziua de 1 septembrie a fost aşezată ca zi a începutului de an bisericesc este tradiţia potrivit căreia, în această zi, Mântuitorul Iisus Hristos Şi-a început activitatea Sa publică, intrând în sinagogă şi citind cuvintele prorocului Isaia, care profeţeau despre Persoana Sa dumnezeiască: „Duhul Domnului este peste Mine, pentru că M-a uns ca să binevestesc săracilor; M-a trimis să vindec pe cei zdrobiţi cu inima; să propovăduiesc robilor dezrobirea şi celor orbi vederea; să slobozesc pe cei apăsaţi. Şi să vestesc anul plăcut Domnului“ (Isaia 61, 1-2 şi Luca 4, 18-19).
În fine, al treilea motiv ”este tradiţia moştenită din Legea Veche, potrivit căreia în această zi a lunii septembrie a început creaţia lumii”.
Dupî începutul anului bisericesc sunt celebrate două sărbători importante:
* la 8 septembrie, Nașterea Maicii Domnului și
* la 14 septembrie – Înălțarea Sfintei Cruci.
Prăznuirea acestor sărbători nu este deloc întâmplătoare, întrucât Maica Domnului a fost pricinuitoarea mântuirii noastre, născându-L pe Mântuitorul Hristos, iar Sfânta Cruce este semnul biruinţei noastre asupra morţii celei veşnice, prin Patima Domnului îndurată pe ea, pentru mântuirea noastră.
Cele două praznice, aşezate la începutul anului bisericesc, arată tocmai începutul şi finalitatea lucrării de mântuire a omului şi a lumii, pe care a realizat-o Mântuitorul Iisus Hristos, fiind punctele de sprijin pentru începutul bun al anului bisericesc, de la 1 septembrie.
