Home Editorial 🌍 LUMEA ÎN PRAGUL CENTRALIZĂRII ABSOLUTE!

🌍 LUMEA ÎN PRAGUL CENTRALIZĂRII ABSOLUTE!

Editorial

nov. 23, 2025

1 90

Nu vine comunismul planetar : vine ceva mai subtil și mai periculos
Există perioade în istorie în care lumea nu se schimbă treptat, ci sare pe o altă axă de rotație.
Pentru cine privește atent, este clar că trăim o astfel de perioadă.
Tensiunile dintre puteri, discursurile globale despre „resurse comune”, politicile climatice, războaiele periferice și accelerarea tehnologiei nu sunt fenomene izolate, ci simptome ale aceleiași transformări profunde: centralizarea puterii la nivel planetar.
Unii îi spun „comunism global”. Alții „guvernanță mondială”.
Eu i-aș spune, fără ezitare: tehnocrație supranațională.
Nu sună la fel de spectaculos ca teoriile apocaliptice, dar este infinit mai realist și, paradoxal, mai periculos.
🔥 1. Lumea post-Război Rece nu a devenit mai sigură. Doar mai previzibilă pentru câțiva.
După 1990 ni s-a spus că intrăm într-o eră a păcii.
În realitate, am intrat într-o epocă a intervențiilor „umanitare” și a expansiunii globale a puterii militare occidentale:
# Serbia,
# Afganistan,
# Irak,
# Libia,
# Siria,
# plus noile ambiții din Africa și Indo-Pacific.
NATO, o alianță construită pentru apărare, a devenit un actor global ofensiv.
Întrebarea nu mai este „de cine ne apărăm?”, ci „unde intervenim data viitoare?”.
Iar expansiunea NATO spre Est, până la granițele Rusiei, a resetat arhitectura de securitate a Eurasiei și a pus în mișcare spirala actuală.
🌐 2. Bătălia pentru resurse: pivotul conflictului global
Sub toate declarațiile despre democrație, libertate, valori, multipolarism sau securitate colectivă se află întotdeauna același motor: resursele.
Rusia, cu 140 de milioane de oameni, controlează un teritoriu și o bogăție naturală care face invidioase întregi continente.
China, cu un miliard și jumătate de oameni, vrea acces la aceleași resurse.
Occidentul, cu economii dependente de energie și metale rare, vrea să securizeze accesul.
Iar Africa, bogată în minerale, rareori decide singură ce se întâmplă cu ele.
Aici nu există morală. Există doar interes.
Iar interesul, la scară globală, se traduce inevitabil prin putere centralizată.
🏛 3. „Resurse pentru toți” narațiunea morală prin care se justifică centralizarea
În ultimele două decenii se construiește tot mai clar o retorică aparent benignă:
„Planeta e un bun comun. Resursele trebuie gestionate global.
Problemele sunt globale. Soluțiile trebuie să fie globale.”
O afirmație frumoasă.
Și exact prin astfel de fraze se construiesc structurile supranaționale.
De aici până la:
# guvernanță globală a carbonului,
# politici alimentare planetare,
# reglementarea inteligenței artificiale la nivel mondial,
# control transnațional asupra materiilor prime,
…drumul este incredibil de scurt.
Nu comunism.
Nu capitalism.
Ci un hiper-centralism tehnocratic, legitimat moral ca soluție pentru salvarea planetei.
🧬 4. Tehnocrația globală: adevăratul proiect
Cei care se tem de „comunism global” se uită în direcția greșită.
Pericolul nu vine din ideologia egalitaristă, ci din exact opusul ei: o elită mică, transnațională, tehnologică și financiară, cu o putere pe care niciun imperiu nu a avut-o vreodată.
Această nouă structură nu are steag, nu are armată, nu are granițe.
Dar controlează:
# datele a miliarde de oameni,
# infrastructura digitală,
# sistemul financiar global,
# standardele tehnologice,
# inteligența artificială, și tot mai mult
# ecologia și securitatea energetică.
Nu este o conspirație.
Este direcția naturală a unui sistem globalizat care funcționează pe logica „eficienței”.
⚠️ 5. Cine centralizează puterea… sfârșește prin a o abuza
Istoria este necruțătoare.
De la Roma la Bizanț, de la marile imperii coloniale la URSS, de la corporațiile din epoca industrială la statele moderne, aceeași lege se repetă:
„Puterea concentrată într-un singur punct devine în timp autoritară, indiferent cine o deține.”
De aceea, ideea unui „guvern mondial” fie el tehnocratic, ecologic sau digital este un drum pavat cu intenții nobile și finaluri opresive.
Nu pentru că oamenii sunt răi.
Ci pentru că puterea nu se poate autocontrola.
🧭 6. În realitate, lupta nu e pentru ideologie, ci pentru arhitectura lumii
Trei supermodele se confruntă astăzi:
🇺🇸 Modelul occidental
Hegemonie militară și tehnologică, plus dominația financiară.
🇨🇳 Modelul chinez
Multipolarism economic și integrare globală prin infrastructură și tehnologie.
🇷🇺 Modelul rusesc
Suveranitate dură și sfere de influență tradiționale.
Iar peste ele plutește al patrulea model : tacit, dar omniprezent:
🧬 Modelul corporatist-transnațional
Fără armată, fără steag, dar cu puterea de a dicta regulile lumii digitale și economice.
Acesta este adevăratul concurent la „guvernarea planetară”.
🌟 Concluzie: nu vine comunismul global, ci un sistem mai sofisticat
Ne apropiem nu de o nouă versiune de marxism, ci de centralizarea globală a deciziilor esențiale sub masca:
# protecției planetei,
# echității globale,
# guvernanței digitale,
# securității cibernetice,
# prevenirii conflictelor,
# regulilor comune pentru tehnologie.
Scopul va fi prezentat ca fiind nobil.
Rezultatul dacă nu există mecanisme democratice puternice va semăna cu orice alt imperiu din istorie:
control din vârf în jos.
Nu frica trebuie să fie reacția, ci luciditatea.
O lume care se centralizează trebuie înțeleasă, nu mitizată.
Doar așa poate fi influențată.