Armele americane – 𝗠𝟭 𝗔𝗯𝗿𝗮𝗺𝘀 ș𝗶 𝗰𝗹𝗮𝘀𝗶𝗰𝗮 𝘁𝘂𝗿𝗯𝗶𝗻ă 𝗛𝗼𝗻𝗲𝘆𝘄𝗲𝗹𝗹.
𝗟𝗲𝗰ț𝗶𝗮 𝗨𝗸𝗿𝗮𝗶𝗻𝗲𝗮𝗻ă: 𝟮𝟳 𝗱𝗶𝗻 𝟯𝟭 𝗽𝗶𝗲𝗿𝗱𝘂𝘁𝗲!
Când Statele Unite au anunțat în anul 2023 că vor trimite tancuri M1A1 Abrams în Ucraina, decizia a avut o greutate simbolică enormă.
Căci Abrams nu este doar un tanc. Este o instituție.
Decenii, a reprezentat dominația tehnologică occidentală, 62 tone ce îmbină blindajul, propulsia și precizia.
A devenit sinonim cu superioritatea pe câmpul de luptă.
A zdrobit diviziile blindate irakiene în 1991
Dar Ucraina nu este Irak, iar 2024 nu este 1991.
Pe câmpurile și tranșeele Estului Abrams a întâlnit un câmp de luptă transformat de drone, mine și artilerie necruțătoare.
Nu a fost prăbușirea unei legende ci apusul unei ere.
Construit pentru un alt război, M1 s-a născut în perioada Războiului Rece, la final, fiind proiectat pentru conflicte mecanizate de mare intensitate pe câmpiile Europei.
Misiunea sa era clară: înfrângerea formațiunilor blindate sovietice în război de manevră la scară largă.
Designul său reflecta această misiune: tun M256 cu țeavă lisă de 120 mm, bllindaj compozit de tip Chobham, turbină cu gaz AGT de 1500 cai putere, sisteme avansate pentru ochire termică, echipaj de patru, cu muniție compartimentată.
Accent pe supraviețuire frontală și putere de foc.
Cel mai gros blindaj protejează arcul frontal iar panourile de deflexie a exploziei protejează echipajul în cazul detonării muniției.
Turbina oferă o accelerație impresionantă pentru un vehicul de peste 60 tone.
Însă această excelentă realizare inginerească se baza pe oarecare presupuneri: Superioritate aeriană și protecție cu infanterie și apărare antiaeriană, plus un lanț logistic solid.
Ucraina a pus sub semnul întrebării fiecare dintre aceste presupuneri.
Cerul și nu solul a devenit câmpul de bătălie, nu înțesat de avioane de luptă, ci de drone, mii. Drone FPV ieftine, încărcate cu explozibili, ce patrulau liniile frontului căutându-și victima.
Muniția rătăcea deasupra tranșeelor iar Dronele de recunoaștere ofereau supraveghere constantă, trimițând coordonate direct artileriei.
Tancurile n-au fost gândite pentru vulnerabilitate verticală.
Blindajul Abrams e formidabil frontal.
Însă, ca majoritatea tancurilor, partea superioară a turelei și compartimentul motor au protecție redusă.
Dronele le exploatează vulnerabilitatea, lovind din unghiuri greu de anticipat.
În contrast cu rachetele antitanc tradiționale, dronele își pot ajusta traiectoria pot aștepta momentul loviturii.
Ascunderea e temporară, mișcarea este vizibilă.
Semnătura termică îți trădează poziția în teren.
Turbina cu gaz AGT1500 a fost revoluționară la momentul introducerii sale.
Oferea un raport putere-greutate ridicat, accelerație lină, capacitate multi-combustibil. Dar turbinele funcționează la temperaturi foarte ridicate. Într-un război saturat de senzori termici, această căldură devine un far.
Semnătura infraroșu e dificil de mascat, mai ales în operațiuni prelungite.
Consumul ridicat de combustibil amplifică problema.
Iar turbinele consumă semnificativ mai mult decât motoarele diesel.
Într-un conflict unde liniile de aprovizionare sunt constant atacate logistica aferentă devine vulnerabilitate strategică. Mentenanța, la rândul ei
Tancul putea lupta, dar susținerea lui era dificilă.
Există și o realitate dură: asimetria costurilor.
Un Abrams valorează milioane, o dronă FPV explozivă câteva mii.
Deși tancul include sisteme avansate în protecția echipajului, supraviețuirea echipajului nu înseamnă neapărat supraviețuirea platformei.
În medii statice, dominate de mine și artilerie, mobilitatea e limitată. Odată oprite, devin ținte. Viteza, puterea de penetrare fiind anihilate.
Este tancul depășit?
Nu încă.
Dar supraviețuirea acestuia ține din ce în ce mai mult de integrare: Sisteme active de protecție, război electronic, apărare anti drone, rețele de senzori integrate.
Tancul nu mai este regele câmpului de luptă.
Este o piesă într-un sistem mai larg. Abrams a fost proiectat pentru o lume a tancurilor și avioanelor. Am intrat într-o lume a dronelor și algoritmilor.
Nu este nicidecum un eșec al ingineriei. Este doar o schimbare de paradigmă. Însă într-o Europă având o nouă doctrină a cercurilor concentrice blindatele nu mai joacă un rol așa de important decât pentru țările aflate la margine de imperiu.
România a comandat un lot de 54 de M1 Abrams ce se va livra în 2026 urmând să operaționalizeze alte 216 bucăți, un batalion complet până in 2028.
Nu știu nici dacă ne trebuiau atâtea, nu știu nici dacă ne folosesc, nici dacă varianta cu turbină e cea câștigătoare, nici dacă dealul e gata parafat.
Îmi pare insă că ne grăbim să cheltuim din banii copiilor pe sisteme inadecvate, incomplete, care vor ajunge la noi deja caduce. Ukraina, pe lângă logistica și susținerea financiară a lumii libere, a rezistat prin adaptabilitate și ingeniozitate …
Am pretenții că suntem cel puțin la fel de inventivi ca ei, sper și la fel de motivați dar sper și că nu va fi nevoie s-o dovedim.
Ce putem dovedi acum este înțelepciune în cheltuirea banilor publici, căci dacă sumele alocate reprezintă doar cumpărarea de favoruri și poze de pus în ramă de la mai marii planetei, împărțind banii după un algoritm anume, suntem condamnați a ne bântui pe veci sărăcia!
Autor: Doru Petrescu
Sursa: facebook.com
