𝗠𝗘𝗥𝗖𝗢𝗦𝗨𝗥: 𝗖𝘂𝗺 𝗘𝘂𝗿𝗼𝗽𝗮 îș𝗶 𝗽𝗿𝗲𝗴ă𝘁𝗲ș𝘁𝗲 𝘀𝗶𝗻𝗴𝘂𝗿ă 𝗳𝗼𝗮𝗺𝗲𝘁𝗲𝗮
𝗣𝗲𝗻𝘁𝗿𝘂 𝗰𝗲𝗶 𝗰𝗮𝗿𝗲 î𝗻𝗰ă 𝗻𝘂 î𝗻𝘁̦𝗲𝗹𝗲𝗴: 𝗻𝘂 𝗲 𝗱𝗲𝘀𝗽𝗿𝗲 𝗽𝗿𝗼𝗱𝘂𝘀𝗲 𝗶𝗲𝗳𝘁𝗶𝗻𝗲. 𝗘 𝗱𝗲𝘀𝗽𝗿𝗲 𝗰𝘂𝗺 𝗘𝘂𝗿𝗼𝗽𝗮 î𝘀̦𝗶 𝘁𝗮𝗶𝗲 𝘀𝗶𝗻𝗴𝘂𝗿𝗮̆ 𝗰𝗿𝗮𝗰𝗮 𝗽𝗲 𝗰𝗮𝗿𝗲 𝘀𝘁𝗮̆.
Să vorbim clar, fără eufemisme diplomatice.
𝗥𝗘𝗔𝗟𝗜𝗧𝗔𝗧𝗘𝗔 𝗖𝗥𝗨𝗗𝗔̆
În America de Sud se folosesc pesticide interzise în UE de zeci de ani. Glifosat în cantități industriale. Substanțe cancerigene pulverizate peste soia și porumbul pe care îl veți pune pe masă. Dar asta e doar vârful icebergului.
𝗔𝗱𝗲𝘃𝗮̆𝗿𝗮𝘁𝗮 𝗽𝗿𝗼𝗯𝗹𝗲𝗺𝗮̆ 𝗲 𝗺𝘂𝗹𝘁 𝗺𝗮𝗶 𝗴𝗿𝗮𝘃𝗮̆: 𝗗𝗜𝗦𝗧𝗥𝗨𝗚𝗘𝗥𝗘𝗔 𝗦𝗜𝗦𝗧𝗘𝗠𝗔𝗧𝗜𝗖𝗔̆ 𝗔 𝗔𝗚𝗥𝗜𝗖𝗨𝗟𝗧𝗨𝗥𝗜𝗜 𝗘𝗨𝗥𝗢𝗣𝗘𝗡𝗘.
𝗔𝗠 𝗠𝗔𝗜 𝗩𝗔̆𝗭𝗨𝗧 𝗙𝗜𝗟𝗠𝗨𝗟 𝗔̆𝗦𝗧𝗔
Vă amintiți industria textilă? Siderurgia? Producția de electronice?
Toate „relocate” pentru că „costurile sunt mai mici aiurea”.
Acum fabricile noastre sunt muzee, iar specialiștii au dispărut sau au murit.
Nu mai știm să producem aproape nimic.
𝗔𝗰𝘂𝗺 𝘃𝗶𝗻𝗲 𝗿𝗮̂𝗻𝗱𝘂𝗹 𝗮𝗹𝗶𝗺𝗲𝗻𝘁𝗲𝗹𝗼𝗿. 𝗗𝗔, 𝗘𝗫𝗔𝗖𝗧 – 𝗔𝗟 𝗛𝗥𝗔𝗡𝗘𝗜 𝗩𝗢𝗔𝗦𝗧𝗥𝗘.
𝗦𝗖𝗘𝗡𝗔𝗥𝗜𝗨𝗟 𝗗𝗘𝗭𝗔𝗦𝗧𝗥𝗨𝗟𝗨𝗜
𝗙𝗔𝗭𝗔 𝟭 (𝟮-𝟯 𝗮𝗻𝗶): Fermele europene încep să se închidă.
Nu pot concura cu prețurile sud-americane. Fermierii dau faliment. Terenurile sunt abandonate sau vândute la prețuri derizorii.
𝗙𝗔𝗭𝗔 𝟮 (𝟱-𝟳 𝗮𝗻𝗶): Producția europeană scade dramatic.
Dependența de importuri crește exponențial.
Cunoștințele agricole se pierd – generații întregi de fermieri dispar fără să transmită meseria.
𝗙𝗔𝗭𝗔 𝟯 (𝟭𝟬+ 𝗮𝗻𝗶): Europa importă 70-80% din alimente.
Producția este controlată de 4-5 corporații gigantice din America de Sud – nu micii fermieri, ci conglomerate conduse de familii oligarhice cu conexiuni politice până în vârful piramidei globale.
𝗖𝗘 𝗨𝗥𝗠𝗘𝗔̆𝗭𝗔̆ 𝗔𝗣𝗢𝗜?
𝗖𝗼𝗻𝘁𝗿𝗼𝗹𝘂𝗹 𝘁𝗼𝘁𝗮𝗹. Când întreaga producție alimentară este în mâinile câtorva actori, prețurile devin… negociabile.
Adică dictate.
O secetă „neașteptată”? Prețurile explodează.
O „problemă logistică”? Rafturile se golesc.
O „decizie strategică”? Exporturile se opresc.
𝗡𝘂 𝗲𝘅𝗶𝘀𝘁𝗮̆ 𝗰𝗿𝗶𝘇𝗲 𝗮𝗹𝗶𝗺𝗲𝗻𝘁𝗮𝗿𝗲 – 𝗲𝗹𝗲 𝘀𝗲 𝗳𝗮𝗯𝗿𝗶𝗰𝗮̆.
Întrebați-i pe șrilankezi ce au pățit când au rămas fără îngrășăminte.
Întrebați-i pe libanezi ce înseamnă dependența totală de import.
𝗖𝗜𝗙𝗥𝗘𝗟𝗘 𝗖𝗥𝗨𝗗𝗘
→ În Argentina, 3 familii controlează 40% din producția de cereale
→ În Brazilia, defrișările ilegale au ajuns la 13.000 km² anual (echivalentul Munteniei)
→ Pesticidele interzise în UE se folosesc în America de Sud în cantități de 5-10 ori mai mari
→ România pierde în medie 50.000 hectare agricole ANUAL prin abandon și urbanizare
𝗘𝗨𝗥𝗢𝗣𝗔𝗥𝗟𝗔𝗠𝗘𝗡𝗧𝗔𝗥𝗜𝗜 𝗡𝗢𝗦̦𝗧𝗥𝗜?
𝗔𝗨 𝗩𝗢𝗧𝗔𝗧 𝗣𝗥𝗢 𝗠𝗘𝗥𝗖𝗢𝗦𝗨𝗥. Da, ați citit bine.
Au votat să distrugă singura industrie pe care România mai o are funcțională.
Au votat să transforme Europa într-un importator dependent.
Au votat împotriva securității alimentare a propriilor copii.
Măcar dacă se abțineau.
Dar NU – au ridicat mâna senini, probabil calculând deja următoarea campanie electorală finanțată din „surse diverse”.
𝗖𝗢𝗡𝗖𝗟𝗨𝗭𝗜𝗔 𝗗𝗨𝗥𝗘𝗥𝗢𝗔𝗦𝗔̆
𝗣𝗲 𝘁𝗲𝗿𝗺𝗲𝗻 𝘀𝗰𝘂𝗿𝘁: prețuri mai mici la raft. Oamenii vor crede că e un câștig.
𝗣𝗲 𝘁𝗲𝗿𝗺𝗲𝗻 𝗺𝗲𝗱𝗶𝘂: fermele europene dispar. Dependența crește. Cunoștințele se pierd definitiv.
𝗣𝗲 𝘁𝗲𝗿𝗺𝗲𝗻 𝗹𝘂𝗻𝗴: foamete controlată, prețuri dictate de câteva corporații, securitate alimentară zero.
Și când veți vrea să vă întoarceți la agricultură?
𝗡𝘂 𝘃𝗲𝘁̦𝗶 𝗺𝗮𝗶 𝗽𝘂𝘁𝗲𝗮.
Fermierii vor fi morți, pământul degradat, cunoștințele pierdute.
Agricultura nu e ca programarea – nu o înveți din tutoriale YouTube.
𝗠𝗘𝗥𝗖𝗢𝗦𝗨𝗥 𝗻𝘂 𝗲 𝘂𝗻 𝗮𝗰𝗼𝗿𝗱 𝗰𝗼𝗺𝗲𝗿𝗰𝗶𝗮𝗹.
𝗘 𝗼 𝘀𝗲𝗻𝘁𝗶𝗻𝘁̦𝗮̆ 𝗹𝗮 𝗺𝗼𝗮𝗿𝘁𝗲 𝗽𝗲𝗻𝘁𝗿𝘂 𝗮𝗴𝗿𝗶𝗰𝘂𝗹𝘁𝘂𝗿𝗮 𝗲𝘂𝗿𝗼𝗽𝗲𝗮𝗻𝗮̆.
Dar, desigur, politicienii noștri știu mai bine. La fel cum au știut și când au distrus industria. Și la fel cum vor ști și când vor explica copiilor noștri de ce depind de mila unor corporații sud-americane pentru pâinea de pe masă.
𝗡𝗼𝘁𝗮 𝗳𝗶𝗻𝗮𝗹𝗮̆:
Când va veni criza – și va veni – nu spuneți că nu v-a avertizat nimeni.
Informația a fost aici.
Doar că prețul de la raft „arăta bine” pentru ei ți rău pentru buzunarul nostru.
𝘋𝘪𝘴𝘵𝘳𝘪𝘣𝘶𝘪𝘦 𝘥𝘢𝘤𝘢̆ 𝘷𝘳𝘦𝘪 𝘤𝘢 𝘮𝘢̆𝘤𝘢𝘳 𝘤𝘢̂𝘵̦𝘪𝘷𝘢 𝘴𝘢̆ 𝘪̂𝘯𝘵̦𝘦𝘭𝘦𝘢𝘨𝘢̆ 𝘤𝘦 𝘶𝘳𝘮𝘦𝘢𝘻𝘢̆. 𝘚𝘢𝘶 𝘪𝘨𝘯𝘰𝘳𝘢̆ 𝘴̦𝘪 𝘤𝘰𝘯𝘵𝘪𝘯𝘶𝘢̆ 𝘴𝘢̆ 𝘵𝘦 𝘶𝘪𝘵̦𝘪 𝘭𝘢 𝘳𝘦𝘢𝘭𝘪𝘵𝘺 𝘴𝘩𝘰𝘸-𝘶𝘳𝘪. 𝘖𝘳𝘪𝘤𝘶𝘮, 𝘳𝘦𝘻𝘶𝘭𝘵𝘢𝘵𝘶𝘭 𝘷𝘢 𝘧𝘪 𝘢𝘤𝘦𝘭𝘢𝘴̦𝘪.
Saursa: INTERNET
Dacă România pierde anual din cauza abandonului și a urbanizării 50.000 de hectare ei bine trebuie să ne apucăm să cultivăm ceva să încurajăm producția locală adică eventual să facem troc și în felul ăsta prin troc nu mai plătim TVA și impozite pentru hrăpăreți și îmbuibați.