𝐑𝐨𝐦â𝐧𝐢𝐚 𝐧𝐮 𝐬𝐞 𝐩𝐢𝐞𝐫𝐝𝐞 𝐜â𝐭 𝐭𝐢𝐦𝐩 𝐜𝐨𝐩ii𝐢 𝐞𝐢 𝐧𝐮 𝐬𝐞 𝐩𝐫𝐞𝐝𝐚𝐮!
Am privit videoul* de mai jos şi noii colegi. Toti tineri.
Multi dintre colegii mei, repatriați demult.
Crescuți „afarã” si-au lãsat acolo pãrinții şi s-au întors in România deşi le e necunoscutã aproape.
Le admir hãrnicia, pragmatismul dar si sufletul.
Vãd atâția copii români buni in jurul meu şi nu mã pot abține sa îi susțin, sã le arãt caile deja bãtute ca sã nu mai piarda timp ci sã creascã mai repede şi mai departe.
Nu sunt ai mei, dar sunt neamul meu extins. Românesc.
Cumva suntem una.
La campionatele de robotică din 2026, podiumul a fost 100% românesc: Focșani, Brăila, București.
Copii de 15-17 ani care bat echipe din SUA, Coreea, Germania.
Nu e un concurs.
E o declarație: viitorul României are chipul lor.
Pentru ei ar trebui sã luptăm ca România să rămână o casă, nu o adresă de tranzit.
Ne-au luat mulți la 1 leu de-a lungul anilor.
Poate cã o şi meritam…
Corporații care golesc creierele sau furã creiere, politici care tratează școala ca cheltuială, bani europeni care nu ajung în atelierele din provincie, ci doar sunt spalați ca acte in România si ca bonus ne mai pun şi bețe în roate.
Dar toate astea nu pot lua mintea unui copil care refuză să fie mediocru.
𝐋𝐞𝐠𝐚̆𝐦𝐚̂𝐧𝐭𝐮𝐥 𝐢̂𝐧𝐭𝐫𝐞 𝐠𝐞𝐧𝐞𝐫𝐚𝐭̦𝐢
O casa nu se ține doar cu ziduri, ci si cu jurământ.
Noi, 30-60 de ani, ar trebui sã jurăm să nu lăsăm casa care este neamul şi țara asta să se dărâme.
Iar… Ei jură că nu o părăsesc.
Noi ar trebui dăm ateliere, timp, uși deschise.
Ei dau mândria de a rămâne.
Dacă rupem pactul, pierdem amândoi.
𝐑𝐞𝐭̦𝐞𝐭𝐚 𝐢̂𝐧 𝟓 𝐩𝐚𝐬̦𝐢
* Mâini murdare de la 14 ani: Performanța începe în atelier, nu în PowerPoint.
* Profesori care nu s-au resemnat: Un profesor care vine sâmbătă gratuit face cât 10 fonduri europene.
* Competiție, nu milă: Vor adversari tari, nu subvenții. Așa au devenit cei mai buni.
* Comunitate care pune umărul: Primar, om de afaceri, părinte. Când orașul mai mic se mobilizează, bate capitala.
* Obiectiv: să rămânem aici: Patriotismul azi înseamnă să construiești acasă.
𝐑𝐨𝐦𝐚̂𝐧𝐢𝐚 𝐢̂𝐧 𝟐𝟎𝟒𝟔
Dacă păstrăm 10% din generația asta şi nu mai dãm bani hotilor cu legea in mânã, ci investim in societatea noastra independentã de ãştia, nu mai suntem “piață emergentă”. Suntem furnizori de ingineri, drone, automatizări, software embedded. Orașele mici devin hub-uri tehnice pentru că talentul nu mai fuge automat la 18 ani.
𝐂𝐞 𝐟𝐚𝐜 𝐚𝐝𝐮𝐥𝐭̦𝐢
Nu mai votați pe “merge și așa”. Cereți ateliere, nu garduri.
Deschideți firmele pentru practică.
Deduceți taxe investind corect în ceva ce nu pot atinge hoții şi pupezele din „administrație”.
Protejați profesorii buni.
Spuneți-le: „Rămâi și arată-mi cum se poate”.
𝟑 𝐨𝐚𝐦𝐞𝐧𝐢 𝐩𝐨𝐫𝐧𝐢𝐭̦𝐢 𝐝𝐞 𝐣𝐨𝐬
* Prof. Mircea Dumitru – filosof din Oltenia, a rămas 30+ ani în academia românească.
* Dr. Ing. Dan Zaharia – inginer din Buzău, ține ateliere gratuite de robotică în licee din provincie.
* Prof. Maria Andronache – profă din Galați, a dus echipe la olimpiade internaționale și-a ținut elevii în țară.
𝐂𝐢𝐧𝐞 𝐩𝐮𝐧𝐞 𝐛𝐞𝐭̦𝐞 𝐢̂𝐧 𝐫𝐨𝐚𝐭𝐞
# Multinaționalele care fac brain drain sistematic,
# birocrația europeană care finanțează rapoarte nu echipamente şi furä fondurile destinate pe hârtie României,
# lobby-ul importului care preferă roboți din China în loc de cei făcuți în liceele noastre.
E economie simplă: o țară săracă e o piață bună.
Viitorul nu e la Bruxelles.
E la Focșani, la 2 noaptea, cu un adolescent care calibrează un senzor.
𝐉𝐮𝐫𝐚̆𝐦𝐚̂𝐧𝐭𝐮𝐥 𝐞 𝐝𝐚𝐭. 𝐂𝐢𝐧𝐞 𝐢̂𝐥 𝐭̦𝐢𝐧𝐞?
Autor: Lacrima Andra Andra
Sursa: facebook.com
NOTA
* Videou este aici: Finala România vs România
