404 Error - page not found
We're sorry, but the page you are looking for doesn't exist.
You can go to the homepage

OUR LATEST POSTS

0 6

Astăzi, 27 martie 2024, se împlinesc 106 de ani de la Unirea Basarabiei cu România. Din 2017, această zi a devenit, în urma deciziei Parlamentului de la București, sărbătoare națională.
Termenul de Basarabia a desemnat mult timp o fâșie de teritoriu de la nordul Mării Negre. Acest termen a fost reinventat în anul 1812, când Rusia a cotropit Moldova dintre Prut și Nistru. Până în momentul cotropirii rusești, niciodată Moldova nu fusese divizată de Prut, ci era împărțită între Țara de Sus și Țara de Jos.
Mai mult de un secol, românii dintre Prut și Nistru au fost supuși unui proces dur de deznaționalizare.
Opresiunea rusească a atins apogeul la sfârșitul secolului al XIX-lea și la începutul secolului XX. Şcolile şi Biserica Ortodoxă s-au numărat printre instrumentele folosite de administrația rusească pentru a-i deznaționaliza pe români.
Înfrângerea Rusiei în Primul Război Mondial şi prăbuşirea ţarismului au creat premisele unei renaşteri naţionale a românilor din Basarabia. În aprilie 1917, a fost creat Partidul Naţional Moldovenesc, iar în octombrie a fost proclamată autonomia Basarabiei, care avea Sfatul Ţării drept organ legislativ.
Iniţial, liderii românilor basarabeni au proclamat o Republică Democrată Federativă Moldovenească, în cadrul Rusiei. Apoi, sub influența unor cărturari ardeleni refugiați la Chişinău, precum Onisifor Ghibu, lucrurile au evoluat, iar Sfatul Țării a proclamat independența Basarabiei.
Au urmat represaliile bolșevicilor, care au început să jefuiască şi să ucidă în Basarabia. În aceste condiţii, Sfatul Ţării a cerut ajutorul Armatei Regale Române, care a trecut Prutul pentru a proteja vieţile şi avutul locuitorilor Basarabiei. Liderii românilor basarabeni erau ameninţaţi direct de către bolşevici.
Prin urmare, la 27 martie 1918, a fost convocat Sfatul Ţării, care s-a întrunit în sala mare a Parlamentului de la Chişinău. În sală au fost prezenţi preşedintele Consiliului de Miniştri al Republicii Moldoveneşti, Daniel Ciugureanu, toţi membrii guvernului şi primul ministru român, Alexandru Marghiloman, trimisul special al Regelui Ferdinand.
Actul unirii Basarabiei cu România a fost citit în fața Sfatului Ţării de secretarul acestuia, Ion Buzdugan:

Republica Moldovenească (Basarabia), în hotarele ei dintre Prut, Nistru, Marea Neagră şi vechile graniţe cu Austria,
ruptă de Rusia acum o sută şi mai bine de ani din trupul vechii Moldove,
în puterea dreptului istoric şi al dreptului de neam, pe baza principiului ca noroadele singure să-şi hotărască soarta lor de azi înainte şi pentru totdeauna
se unește cu mama sa, România”,

se arată în declaraţie.
După dezbateri aprinse, s-a trecut la votare. Reprezentanţii minorităţilor naţionale, 30 la sută din totalul de 150 de deputaţi, au cerut, în general, vot secret, iar apoi s-au abţinut ori au votat împotrivă.
Rezultatul votului pentru unirea Basarabiei cu România a fost concludent: 86 voturi pentru, 3 împotrivă, 36 de abţineri, 13 deputaţi absenţi.
Astfel, pe 27 martie 1918, Sfatul Ţării a votat unirea Basarabiei cu România, Basarabia fiind prima dintre provinciile istorice care s-a unit cu România. Au urmat celelalte provincii românești – Ardealul, Crișana, Banatul, Maramureșul și Bucovina – spre sfârșitul anului 1918, fiind creată România Mare.
Efectele Unirii au fost anulate la 28 iunie 1940, când Rusia a anexat din nou Basarabia, în baza pactului secret Ribbentrop-Molotov.

Autor: Ana Marchitan
Sursa: infoprut.ro

Actul Unirii Basarabiei cu Romania

0 2

Ieri după-amiază a avut loc descălecarea conducerii PNL la Brașov, la hotelul Aro Palace, în frunte cu Nicolae Ciucă și Lucian Bode, pentru lansarea în forță a fostului primar George Scripcaru la o nouă funcție de primar al Brașovului, odată cu lansarea ministrului Adrian Veștea pentru șefia Consiliului Județean, în apropiatele alegeri locale.
Asta, după ce Scripcaru a fost ignorat complet de organizația brașoveană a PNL în ultimii patru ani, nemaideținând nicio funcție în partid.
PSD Brașov, aflat într-o stare de năuceală profundă după impunerea de către premierul Ciolacu personal, dar și de către Paul Stănescu, a candidaturii liberalului George Scripcaru la Primăria Brașov, după ce Consiliul Județean va reveni sigur tot unui liberal, ministrului Adrian Veștea, a reușit să-i reșapeze candidatura lui Lucian Pătrașcu la primărie, extrapolând-o la Consiliul Județean, cu eliminarea candidaturii lui Marian Rasaliu pentru CJ Brașov.
O mișcare pe cât de disperată, pe atât lipsită de noimă, pentru că subprefectul Pătrașcu nu este cunoscut defel în județ și va fi înfrânt la scor de Adrian Veștea.
George Scripcaru, candidatul comun al PNL și PSD la Primăria Brașov, a părut sigur pe sine și pe înșiruirea proiectelor sale lăsate în paragină de Allen Coliban. „Știu ce trebuie să fac, cunosc în amănunt ce este necesar în municipiul Brașov. Într-un sfert de oră pot să prezint un proiect pentru Brașov, după alegerile locale din 9 iunie. Trebuie să extindem proiectele municipiului și în comunele și orașele limitrofe Brașovului; Codlea, Ghimbav, Sînpetru, Hărman, Prejmer, Cristian, Tărlungeni, pentru că avem Zona Metropolitană în strânsă legătură cu Brașovul.”
Anterior, în timpul ședinței PNL tonul fostului primar la adresa actualului a fost de o virulență rar întâlnită la el, acuzându-l pe Coliban de iresponsabilitate și de corupție generalizată în Primărie.

Fostul primar al Brașovului l-a acuzat pe actualul primar de nerușinare și corupție
„Nu-i este rușine să se laude cu proiectele pe care i le-am lăsat în sertar, sau aproape executate?” a tunat fostul primar. „Am lăsat proiectul Spitalului Regional cu rețelele infrastructurii de alimentare cu energie electrică, gaze, apă, realizate, cu accesări de fonduri nerambursabile și cu un contract de finanțare al BERD. Astăzi proiectul spitalului trebuia să fie într-un stadiu avansat de execuție, dar nu vedem nimic din toate acestea.
Am lăsat proiectul Sălii Polivalente cu toate avizele și cu finanțarea asigurată.
Am lăsat proiectele pentru lărgirea benzilor înspre Sînpetru de la Coresi, dar nu l-a căutat.
Am lăsat proiectul autobuzelor ecologice electrice și hibrid, acelea verzi, gata realizat, iar acum și-l asumă!
Am lăsat și alte proiecte, cel cu podul hobanat de la Gară spre Coresi, proiecte ale altor pasaje, dar nu le-au găsit în sertarele din Primărie, n-au știut unde să caute.
Acum primarul a anunțat că vrea să împrumute municipiul pentru următorul mandat cu 14 milioane de euro, pentru a crea zone verzi, pentru plantarea florilor. Asta înseamnă 340 de mii de euro pe lună. Păi, eu cu această sumă lunară rezolvam zona verde a Brașovului pentru cel puțin șase luni.
Știți că sunt plătiți angajați în Primărie care lucrează de la București în telemuncă?
Știți că primarul și-a creat 30 de posturi de consilieri personali?” a interogat retoric George Scripcaru în conferința de presă.
Întrebat de jurnalistul InfoBrașov dacă va deschide lista comună de consilieri locali ai celor două partide, fostul primar a declarat că încă nu există o înțelegere cu PSD Brașov pe această temă, urmând ca zilele viitoare cele două partide să se pună de acord cu prezența consilierilor liberali și social-democrați pe aceeași listă.
În sfârșit, la întrebarea aceluiași jurnalist pe tema relansării Festivalului Cerbul de Aur, George Sripcaru a declarat că acel festival a adus prestigiu Brașovului și că problema reluării sale ar trebui tratată cu cea mai mare seriozitate, în funcție și de posibilitățile municipiului.
Despre FC Brașov fostul primar a declarat, referindu-se la actualul primar, că este un exemplu de cum să distrugi ceva care a fost construit de sportivi brașoveni care au făcut performanță în acest sport, aflând că primăria a prejudiciat bugetul cu milioane de euro, în acest caz.

Nicolae Ciucă a denumit trocul Brașov-Timișoara cu PSD ca fiind negociere și profit reciproc – conform regulilor dobândirii
Chestionat în privința trocului realizat cu PSD, în urma căruia PNL a dobândit principalele candidaturi la Brașov, pentru C.J. și Primărie, prin Veștea și respectiv Scripcaru, dar a cedat Consiliul Județean la Timiș, președintele PNL, Nicolae Ciucă, a declarat că „Nu este un troc, este vorba de o negociere între ambele partide, în care acestea trebuie să cedeze și să dobândească în județe în baza puterii politice pe care o dețin fiecare dintre ele și în funcție de personalitățile angajate în campania electorală.
Nu este vorba de niciun troc(a repetat liderul PNL n.n.), ambele partide dobândesc ceva în urma prezenței pe listle comune, este în avantajul ambelor.(…) La Timiș și la Timișoara s-a rezolvat problema, dl. Nica a fost demis din funcția de președinte județean al PNL, s-a intrat într-o situație normală(aici Nicolae Ciucă a omis să spună că și viceprimarul liberal al Timișoarei a fost demis din funcția de președinte al Organizației Municipale a PNL n.n.). A preluat domnul Blaga împreună cu un birou județean interimar.” a asigurat asistența Nicolae Ciucă, neprecizând că respectiva conducere liberală din Timiș și din Timișoara a fost decapitată nedemocratic, prin ordin de zi pe unitate al președintelui PNL. Adrian Veștea a intervenit în cursul expozeului șefului său și a precizat că nici funcția de prefect al Brașovului nu va fi cedată către PSD Brașov, aprobat și de Ciucă în această privință.
Prin aceasta s-a consfințit desființarea filialei social-democrate brașovene ca forță politică relevantă în județ și în municipiu, PSD neavând nicio șansă să obțină vreo funcție importantă, de vârf, în județul Brașov, în Prefectură sau în orașul de la poalele Tâmpei la aceste alegeri locale.

Libiu Mateescu       

0 2

Hotărât lucru pigmeii politici ce ne conduc sunt deciși să umple țara de trupe străine, în așteptarea Marelui Salt Înainte al trupelor NATO în direcția Ucraina, un popor al unei țări primitive și ostile României, care doarme acum așa cum și-a așternut acum treizeci de ani.
Prietenia obligatorie față de Ucraina, pe care ne-au impus-o reptilele progresiste care și-au adjudecat Europa și America în numele complexurilor industrial-militare, o plătim astăzi printr-o ocupație militară a României camuflată propagandistic în nevoia de securitate și de stabilitate.
Interesant este cum Maidanul pronazist și neomarxist al Ucrainei a ajuns să anuleze istoric câștigurile Revoluției românești anticomuniste din 1989. Despre democrație nici nu mai poate fi vorba, STS-ul numărând voturile conform maximei lui Stalin Nu contează cine votează, decide cine numără voturile” și mai nou le transmite.
Așa s-a întâmplat și cu președinția lui Băsescu și cu a lui Iohannis. Ambii fiind paharnici, respectiv ușieri la Înaltele Porți ale Occidentului. Și uite-așa s-a întors România la perioada fanariotă anterioară României mici.
Problema este că trupele NATO, în special alea americane, nu mai pleacă odată ce au debarcat în forță sau cu acceptul coloniei ocupate, în speța de față cu acceptul Coloniei România.
Avem exemplul Germaniei, al Franței și al Japoniei după Al Doilea Război Mondial, când în Franța era afișat îndemnul „Americans, Go Home!” pe toate gardurile Parisului, până în anii 50.
Avem apoi exemplul Coreii de Sud, al Vietnam-ului, al Irak-ului, al Afganistan-ului și urmează să li se alăture exemplul României. Aici trupele americane seamănă ca două picături de apă cu trupele sovietice.
Pentru că Turcia se pregătește de evacuarea americanilor din țară, mai ales pentru că aceștia au fost implicați în tentativa eșuată de lovitură de stat militară împotriva lui Erdogan. Atunci președintele turc a avut noroc cu o avertizare din partea lui Putin, care l-a informat despre iminenta ieșire a americanilor din baza de la Icirlik și alăturarea acestora la forțele militare puciste.
Imediat președintele turc a dat ordinul înconjurării bazei americane și i-a somat pe soldații americani să nu părăsească baza pentru că armata turcă va deschide focul. Asta se întâmpla între primul și al doilea, cei mai puternici aliați din NATO!!

La baza Kogălniceanu se pregătește supunerea militară a țării
De fapt, ceea ce se pregătește la baza Kogălniceanu, care urmează să fie cea mai mare din Europa, este evacuarea americană, inclusiv a rachetelor nucleare de la baza turcă. Dar și staționarea diviziei 101 Aeropurtată, care poate fi folosită ca desant aerian asupra Bucureștiului, dacă guvernarea României calcă pe alături față de interesele Washington-ului.
Această sumbră perspectivă este întregită de ordinul dat Parlamentului de către Klaus Iohannis, de a vota tranzitul și staționarea trupelor NATO în România. Aici, evident, cuvântul cheie fiind STAȚIONAREA!!
Ce se va întâmpla în cazul acestei masive prezențe militare străine în cazul în care, să zicem, în România câștigă alegerile suveraniștii, care i-ar expulza pe toți soldații străini de pe teritoriul țării?
Americanii nu vor mai aștepta să se dezmeticească noii învingători ai alegerilor democratice și vor mărșălui asupra Bucureștiului la chemarea nelegiuitei Coaliții PSD-PNL, reclamând falsificarea alegerilor și executând lovitura de stat militară, o îndeletnicire a trupelor americane și a CIA îndelung exersată pe toate meridianele globului de 75 de ani încoace. Nu-și vor mai permite o altă evacuare din estul Europei după cea previzibilă de la Icirlik, chiar dacă vor lua în stăpânire, militară prin interpusul NATO și operativă prin CIA, guvernarea de la București. Totul în numele progresismului, al frățietății cu Ucraina și al LGBTQ-ului.
Desigur aceste lucruri se pot schimba odată cu venirea lui Trump la putere după alegerile pentru Casa Albă din acest an. Asta, dacă-l lasă în viață complexul militar-industrial american și CIA până atunci. Dar haideți să vedem argumentația emanate pentru a justifica trădarea intereselor naționale și a independenței României:

Punerea teritoriului țării la dispoziția armatelor străine, în beneficiul Ucrainei   
„În situaţia apariţiei intempestive a premiselor pentru declanşarea unei crize majore de securitate, cu posibile implicaţii asupra independenţei şi suveranităţii naţionale a României, Consiliul Nord-Atlantic poate lua decizia dislocării pe teritoriul României a Forţei de răspuns a NATO, cu capacitate de reacţie foarte ridicată – VJTF, în scopul dezamorsării crizei şi descurajării escaladării acesteia”.
În funcţie de prevederile planurilor de răspuns în situaţii de criză, care se pun în aplicare la nivelul Alianţei, dislocarea pe teritoriul naţional a Forţei de răspuns a NATO cu capacitate de reacţie foarte ridicată poate să includă această Forţă de răspuns a NATO în totalitate ori anumite componente ale acesteia,”
pentru punerea în aplicare, în intervalul de timp foarte scurt avut la dispoziţie – 72 de ore -, a măsurilor pregătite la nivel naţional în scopul recepţiei VJTF, este necesar să preexiste aprobarea pentru dislocarea sau tranzitarea acestei Forţe de răspuns a NATO pe teritoriul naţional”.
„informez Parlamentul României că am aprobat intrarea şi staţionarea în România a Forţei de răspuns/de reacţie a NATO cu capacitate de reacţie foarte ridicată” se afirmă imperativ în scrisoarea trimisă de președintele României Parlamentului. Totul pentru ca acesta să obțină o mizerabilă de funcție la NATO.

Exaltatul redus și redundant din fruntea MApN, Angel Tîlvăr, slugarnic-șef față de NATO
NATO și Guvernul României au început deja lucrările la cea mai mare bază NATO din Europa. Noua bază va fi tot la Mihail Kogălniceanu și va costa peste 2,5 miliarde de euro, urmând a avea o prezență militară constantă de 10.000 de soldați. Proiectul include piste, platforme pentru armament, hangare pentru  avioanele militare, dar și școli, grădinițe, magazine și chiar un spital, informează Euronews.
Noua bază NATO va deveni asemănătoare cu un oraș și va adăposti, pe lângă cei 10.000 de militari NATO și familiile acestora. În baza militară vor exista grădinițe, școli, un spital, dar și magazine sau parcuri de distracție.
Proiectul de modernizare a Bazei 57 „Mihail Kogălniceanu”, vizează consolidarea infrastructurii aeriene, inclusiv piste de decolare-aterizare, facilități administrative și sociale, zone de depozitare, precum şi mentenanța aeronavelor și se desfășoară în colaborare cu Brigada 101 Aeropurtată a SUA, a spus ministrul în marja Conferinței de Securitate de la München din 2024.
De asemenea, au fost amintite proiectele aflate în desfășurare pentru extinderea Bazei 71 Aeriene „General Emanoil Ionescu”, Câmpia Turzii, în valoare totală de aproape 1,7 miliarde lei (fără TVA), esențiale pentru creșterea sinergiei şi a nivelului de interoperabilitate în cadrul activităților operaționale ale militarilor români şi americani” a comunicat MApN, potrivit Cotidianul.
Deci iată cum moare libertatea, în aplauzele proștilor de dragul securității și stabilității, iluzorii de altfel.

Libiu Mateescu

0 2

După foarte importanta victorie a armatei ruse de la Avdiivka, Occidentul a intrat în panică. Marea fortăreață avansată ucrainiană, construită între 2014 și 2021, era cea care ținea frontul pe loc și care le crea mari probleme locuitorilor din Donbas, mai ales din orașul Donețk.
De acum armata rusă poate înainta în Ucraina cât dorește. Armata ucraineană în mare lipsă de combatanți, de muniție și, în general, de toate cele nu mai poate opri armata rusă. Și, într-adevăr, după mai mulți observatori calificați, Rusia ar mai fi interesată să ocupe încă trei sau patru regiuni ucrainiene: Harkov, Dnipropetrovsk, Nicolaev și, mai puțin probabil, Odesa.
După aceiași observatori occidentali avizați, mai ales americani, Ucraina se găsește azi într-o situație cu adevărat tragică. Se avansează cifra de 500.000 de morți și de trei ori mai mulți răniți, destui foarte grav și dintre care unii vor fi și ei contabilizați la morți în timpul următor.
Populația reală a Ucrainei, după o cifră avansată foarte recent, ar fi doar de ceva peste douăzeci de milioane. În 2022 era de patruzeci și unu de milioane. Aproape un sfert din teritoriu a trecut deja la Rusia. Cele patru regiuni, Donețk, Lugansk, Herson și Zaporojie au votat la alegerile prezidențiale din martie 2024.
Refugiații ucrainieni s-au răspândit în toată Europa, în America de Nord și mai departe. Mai multe milioane de ucrainieni s-ar fi refugiat în Federația Rusă și în fostele țări ale Ununii Sovietice.
Pentru a face mai simple și de înțeles lucrurile, deci pentru a înțelege cum s-a ajuns la războiul din Ucraina, trebuie să ne întoarcem la teoriile lui Zbiegniew Brzezinski, polono-american, un foarte important strateg, consilierul pe securitate națională a lui Jimmy Carter (1977-1981), membru al Comisiei trilaterale, al Council on Foreign Relations, Atlantic Council, Național Endowment for Democracy etc., etc.

Brzezinski a fost atașat Partidului Democrat, și pe lângă Jimmy Carter i-a consiliat și pe Bill Clinton, Barak Obama sau Joe Biden, a fost un relativ adversar al lui Henry Kissinger, consilierul și secretarul de stat al președinților republicani Richard Nixon și Gerald Ford. Henry Kissinger l-a precedat într-un anume fel pe Zbiegniev Brzezinski.
„În 1997, The Grand Chessboard a geopoliticianului Zbigniew Brzezinski (1928-2017) identifică cele trei pârghii (leviere) care ar permite Statelor Unite să-și conserve primul rol în afacerile mondiale în secolul XXI:
* să oprească ascensiunea Chinei, ceea ce e lucid; 
* să urmărească în continuare divizarea europenilor, obiectiv constant din 1945 încoace;
* să taie legăturile dintre Rusia și Ucraina, pentru că subordonarea Ucrainei Rusiei îi dă acesteia din urmă posibilitatea de a juca un rol mondial.
Astăzi această carte ne permite să sesizăm mizele războiului din Ucraina provocat de invazia militară rusă din 24 februarie 2022” (Philippe Boulanger, Zbigniew Brzezinski et la guerre en Ukraine[1].
„Brzezinski califică Ucraina ca «pivot geopolitic». Fără Ucraina, Rusia încetează să mai fie un imperiu euroasiatic. Dimpotrivă, dacă Rusia recuperează controlul Ucrainei, cu cei 52 de milioane de locuitori (în 1996), cu resursele sale naturale (cărbune, minereuri, etc.) și accesul său la Marea Neagră devine un puternic stat imperial întinzându-se din Europa până în Asia”[2].

Războiul din Ucraina s-a reaprins cu putere sporită. Rușii (Peskov, purtătorul de cuvânt al lui Putin) nu mai vorbesc de operațiunea militară specială ci de război.
Emmanuel Macron insistă că va trimite trupe în Ucraina. După ultimele informații, 2.000 de militari francezi vor ajunge în regiunea Odesa, la frontiera Republicii Moldova și a României. Despre negocieri de pace nu este vorba deloc în acest moment. Toată lumea amenință pe toată lumea.
Deși învingătoare până azi, Rusia nu va mai putea prelua controlul unei țări europene foarte întinse, cu o populație numeroasă și cu resurse bogate cum era Ucraina până în 2021. Economia Ucrainei este distrusă iar populația ei e împrăștiată în patru zări. Deci, după teoria lui Zbiegniev Brzezinski, Rusia nu va putea redeveni, pentru mulți ani, un imperiu euroasiatic.
La încheierea războiului cu Ucraina, N.A.T.O., S.U.A. și U.E., Rusia nu se va mai putea înstăpâni peste toată Ucraina pentru ca să refacă Uniunea Sovietică și Imperiul țarist. Foarte probabil, mari părți din Ucraina se vor întoarce la Polonia, România și Ungaria. Prin imensul ei teritoriu, prin enormele ei resurse naturale, în primul rând gaz și petrol, Rusia va continua să fie un important jucător mondial, dar nu va mai fi o putere globală. Depășită de marele său vecin, China, de Statele Unite și nu peste mulți ani de India, Rusia va trebui să-și restrângă ambițiile globale. În orice caz, nu va mai putea să se poziționeze în adversar aproape egal al SUA. O mare problemă a Rusiei este astăzi natalitatea foarte scăzută: 1,4-1,5, după un interviu recent cu Vladimir Putin.

A reușit Zbiegniew Brzezinski – post mortem -, să-l atragă într-o nouă capcană pe Vladimir Putin, cu a sa „operațiune miltară specială”?
Să ne reamintim că același strateg de geniu polono-american a atras, în timpul președenției Carter, Uniunea Sovietică în capcana fatală, Afganistanul, prin înarmarea mujahedinilor, capcană care a contribuit decisiv la prăbușirea Ununii Sovietice.
Sau, dimpotrivă, a căzut imperiul american în obsesiile antirusești și anticomuniste ale genialului polonez?
Istoria Poloniei în confruntările ei cu Rusia și istoria familială accidentată a lui Brzezinski sunt o explicație suficientă.
TatăL său, diplomat polonez, a defectat în Occident în 1939.

Europenii au tendința de a-i lua pe americani de simpliști, chiar de proști.
Și totuși, Statele Unite au devenit după Primul Război Mondial, prima economie a lumii. Lucru confirmat cu asupra de măsură după cel de-Al Doilea Război Mondial. Cu toate datoriile faraonice care le grevează azi bugetul, 35.000 de miliarde de dolari cu dobânzile aferente care depăsesc cheltuielile militare, S.U.A. nu au pierdut (încă – n.r.) supremația mondială.
Dar o gravă criză economică se vede la orizont, poate chiar în acest an. La fel ca Uniunea Sovietică, S.U.A. nu pot fi învinse decât din interior, printr-o implozie neanunțată.
Războiul din Ucraina a început să fie pregătit de cele două părți, S.U.A. prin Ucraina interpusă și Rusia, imediat după evenimentele din 2014, „Maidanul” etc.
Războiul a fost întârziat cu cel puțin patru ani de succesul surprinzător din 2016 al lui Trump. Era de fapt proiectul democraților și al „neoconservatorilor” care nu aveau nici o încredere în Donald Trump. Negocierile ratate dintre ruși și americani din 2021 anunțau clar războiul.
Rusia a câștigat o parte din Ucraina, Statele Unite au reușit să separe Rusia de Europa, au adus în criză economică Germania (Nord Stream) și au divizat Europa. Rămâne de văzut dacă Rusia își mai poate redobândi puterea pe care a avut-o cândva Uniunea Sovietică sau Imperiul țarilor.

Autor: Petru Romoşan
Sursa: art-emis.ro & solidnews.ro

NOTA
[1] Phillippe Boulanger – www.revuedesdeuxmonde.fr
[2] Idem, art. cit.

0 321

FALSELE OBIECTIVE ȘI INSTRUMENTELE PERVERSE ALE MARII RESETĂRI: ANTI-CORUPȚIA, „DREPTURILE” LGBTQ, ÎNCĂLZIREA GLOBALĂ, PANDEMIA COVID 19

1. Obsesia anti-corupției. Corupția a fost (și rămâne) o plagă gravă pretutindeni, mai ales pe fondul tranziției, cu impact atât la nivel național cât și la nivel universal, de la starea de război rece la cea de pace rece, care a avut loc în deceniul 1990. Asemenea schimbări au fost totdeauna asociate cu fenomenul îmbogățirii ilegitime și cu diverse forme ale acumulării primitive de capital.
În atari circumstanțe combaterea corupției trebuia să fie o țintă importantă a politicilor guvernamentale. Eradicarea corupției s-a schimbat, însă, din obiectiv în mijloc; și anume în mijloc pentru înlăturarea tuturor entităților care s-ar fi putut opune „noii normalități” – partide și lideri politici, capitaliști autohtoni, instituții academice, sindicate, organizații de cult cu rădăcini naționale, comandanți militari și forțe armate naționale, organe de presă independente, formatori de opinie din toate sectoarele de activitate etc.
Acestei schimbări i-au căzut victimă inclusiv cei care anterior se pronunțaseră cu sinceritate împotriva corupției și corupților, implicându-se efectiv în luptă. (Eu însumi m-am numărat printre aceștia.) Din perspectiva revoluției neo-marxiste, ca factor dizolvant al coeziunii sociale, corupția trebuia, de fapt, menținută; în timp ce marii corupți s-au dovedit a fi adevărați atleți ai „Marii resetări”.
Astfel, „Marea resetare” a inclus, ca primă linie de acțiune, politizarea luptei împotriva corupției prin eforturile unei triade formate din justiție (cu accent pe unitățile parchetului), serviciile secrete (interne și externe, care au lucrat inclusiv prin ong-urile militante create de ele sau sub supravegherea lor) și presa aservită.
Scopul acestei etape a fost acela de a lăsa națiunile fără conducători apți a le apăra identitatea și interesele, precum și de a face din jocul democratic un simplu ritual fără credință, o formă fără fond. Strategia aplicată a fost inspirată de observația biblică: „bate păstorul și se va risipi turma!”.

2. Obsesia drepturilor LGTBQ. Tratamentul la care nu doar regimurile politice autoritare i-au supus în trecut pe membrii minorităților sexuale a fost reprobabil. În cel mai bun caz, aceștia au fost supuși umilirii publice, iar în cel mai rău au fost trimiși în închisori, dacă nu chiar exterminați. O asemenea excludere aproape sistematică trebuia să înceteze. De aceea, dezincriminarea practicării consensuale și neostentative a unor raporturi sexuale diferite de cele firești (raporturile firești fiind cele care asigurau perpetuarea speciei) a fost o decizie corectă a puterii de stat (pentru care și eu am militat). Ceea ce nu putea și nu trebuia să împiedice continuarea dezbaterii pe teren moral, în care fiecare, și în special biserica, era liber să se implice în exercitarea dreptului la opinie și la credință religioasă. Context în care s-ar fi putut spune și că primul îndreptățit a arunca piatra este cel care nu a păcătuit niciodată. De asemenea, nimic nu se opunea legiferării uniunilor civile, în așa fel încât relațiilor juridice dintre persoane de același sex, care nu afectau ordinea publică, să li se ofere claritate, stabilitate și predictibilitate.
În contextul „Marii resetări” agenda LGBTQ este, însă, cu totul alta. Nu mai este vorba despre toleranță, respectul diversității sau împotrivirea față de dictatura majorității, ci despre instaurarea unei adevărate dictaturi a minorității care să asigure proletarizarea identitară a întregii societăți, adică lipsirea omului de orice element de diferențiere, de orice identitate cu excepția celei care ține de funcțiile biologice vitale.
Până la înlocuirea completă cu roboții propriu ziși, lipsiți de conștiința de sine, omul ar trebui să fie astfel un robot viu, cu o conștiință de sine redusă la dimensiunea supraviețuirii exclusiv la nivel individual în ordinea exclusiv materială. Aici nu mai este vorba despre diversitate, ci despre negarea diversității, despre ștergerea oricăror diferențe; inclusiv și în primul rând cele decurgând obiectiv din legile naturii.
Spre deosebire de marxism, care unise materialismul lui Feuerbach cu dialectica lui Hegel, în încercarea de a pune în centrul filosofiei natura și omul, parte intrinsecă a acesteia, ca fundament al devenirii istorice, neo-marxiștii scot omul din ecuație prin confiscarea conștiinței lui. Depărtându-se chiar de materialismul german pre-marxist, ca și de marxismul care l-a valorificat, ei încearcă să anihileze esența socială a omului și să înlocuiască transformarea de sine a acestuia prin interacțiunea lui liberă cu natura, cu reducerea lui la dimensiunea biologică într-o lume desocializată a comunicării virtuale, supusă controlului unei puteri oligarhice oculte, prin manipularea mediatică a convingerilor și nevoilor sale primare. Ceea ce mai rămâne din marxism (și din materialismul antropologic al lui Ludwig Feuerbach) este doar concepția despre religie ca o înstrăinare a omului de el însuși; de unde și ateismul militant al promotorilor neo-marxismului.
Dacă, potrivit concepției leniniste, dictatura proletariatului trebuia să oblige capitaliștii a-și preda capitalul și a se transforma în proletari, potrivit concepției neo-marxiste care orientează „Marea resetare”, dictatura comunității mondiale a LGTBQ trebuie să îi oblige pe oameni să își predea reperele conștiinței, prin raportare la care, în cadrul „vechii normalități”, se defineau familia, proprietatea, patrimoniul, națiunea, statul, ordinea publică etc.   

3. Obsesia încălzirii globale și a economiei verzi. Încălzirea globală este un fenomen ciclic. Ghețarii se topesc într-un loc pentru a se forma în altul. Perioadelor de creștere a temperaturii în mediul înconjurător le urmează perioade de scădere a temperaturii, astfel încât pe termen lung media se menține constantă.
Este adevărat că prin voluntarismul, lăcomia și iresponsabilitatea lui, omul a stricat echilibrele naturale. Acest derapaj se cere controlat. De aici și până la „revoluția verde”, ca dimensiune a „Marii resetări” este, însă, o uriașă diferență.
„Încălzirea globală” a devenit alibiul unei schimbări esențiale în plan economic, cu impact în plan social, atât în ceea ce privește modul de viață al individului, cât și relațiile dintre indivizi. Sectoare economice întregi vor fi lichidate, cu șomajul aferent, dar și cu distanțarea socială a celor care lucrau acolo, astfel încât asocierile de interese și revendicările colective să nu mai poată avea loc.
Transformările nu se reduc la sistemele de producere a energiei și profilarea producției industriale. Ele vor afecta, în mod inevitabil, agricultura și industria alimentară; iar pe atare cale viața privată cotidiană a oamenilor. Cum alimentele ecologice, în sens clasic, nu pot satisface nevoile populației lumii, la dimensiunile actuale ale acesteia, vor trebui acceptate două consecințe. Pe de o parte, limitarea și uniformizarea consumului. Ceea ce nu va privi doar alimentația, ci și toate bunurile de necesitate obișnuită. Primele semne de revenire la penuria din fostele magazine (alimentare și nu numai) ale comunismului real se fac deja simțite; cel puțin pentru cei cu sensibilitate ridicată a percepției. Pe de altă parte, se va apela nu doar la alimentele manipulate genetic, ci, de-a dreptul, la alimente sintetice. Ceea ce va fi imposibil să nu afecteze sănătatea oamenilor și durata lor de viață. Astfel vor, desigur, adepții „noii normalități” să refacă echilibrul între durata vieții și durata aportului productiv.
Vor accepta oamenii așa ceva? De astă dată instrumentul nu este politic, ci psihologic. Teama de efectele încălzirii globale, care ne este indusă zilnic, prin toate mijloacele de comunicare în masă (de la presa care nu mai este independentă, ci mijloc de propagandă, la internet) va face ca măsuri până mai ieri inacceptabile, de mâine să ne pară inevitabile.

4. Obsesia virusului ucigaș. Este vorba despre același factor „teamă” la care s-a recurs și se recurge prin politizarea pandemiei Covid 19. Virusul există, fără îndoială (îndoiala privește doar originea sa și felul în care s-a răspândit în lume) și face ravagii… la nivelul a circa 1%  (sic!) din populația celor infectați. Odată declarată pandemia, anumite măsuri speciale trebuie luate.
De aici și până la declanșarea terorii de stat este o distanță de ani lumină; sau, mai bine spus, de ani întuneric. Apare din ce în ce mai clar că restrângerea drepturilor și libertăților individuale sub pretextul luptei împotriva unei viroze, viroză departe de a egala gravitatea altor molime similare din trecut, este nu doar inadecvată sau disproporționată, ci și ireversibilă.
Că avem de a face cu o tactică a „Marii resetări” se observă și din aceea că liderii politici, în trecut, pe bună dreptate, preocupați să mențină calmul și optimismul unei populații aflate sub amenințări reale, acum amplifică panica prin toate mijloacele. Or, teama și panica întunecă gândirea și slăbesc discernământul.
Așa se explică de ce, poate, pentru prima oară în istorie, un număr uriaș de oameni cere statului, puterii politice, să îi retragă drepturile fundamentale. Acestea nu sunt abolite prin teroare directă exercitată de puterea publică asupra societății, ci prin teroarea mediată de un agent patogen din afara comunității umane.
Adițional, respectiva teroare are și „meritul” de a scinda societatea, între adepții libertății și fanaticii supunerii, fiecare tratându-l pe celălalt ca incult, necivilizat, idiot. Dacă diferența între genuri (sexe) a fost desființată, s-a născut diferența, nu între „bolnavi” și „sănătoși”, care încă ar avea sens, ci aceea între „vaccinați” și „nevaccinați”, pentru mulți vaccinul fiind acceptat nu în speranța sănătății sau a prelungirii vieții, ci în aceea, dovedită a fi iluzorie, de a recupera câte ceva din libertatea pierdută.
Într-o bună zi, pandemia se va sfârși. Regimul opresiv și lipsirea de libertăți civile impuse în numele ei vor continua; dar atunci lanțurile vor fi fost deja prea strâns legate pentru ca opoziția să mai fie eficientă, dacă nu cumva oamenii se vor fi obișnuit cu „noua normalitate”. Or, persoanele fără drepturi cetățenești nu mai sunt cetățeni și acolo unde nu există cetățeni nu mai există cetate.

REVOLUȚIA ESTE MONDIALĂ
Să încheiem prin a observa că toate cele descrise aici nu se limitează la România, la UE sau chiar la lumea euro-atlantică. Avem de a face cu un proces ce se desfășoară la scară mondială.
Cu vreo două decenii în urmă, la finele secolului al XX-lea, se vorbea cu speranță despre o posibilă și chiar necesară guvernare mondială democratică. Guvernarea mondială care se profilează astăzi este una oligarhică.
În realitate, „noua normalitate” este menită a face mai sigură și mai confortabilă „vechea normalitate” a capitalului globalizat și a proprietarilor acestuia.
Scăpată de o vreme de sub orice control democratic, tradițional exercitat de statele națiune, oligarhia corporatistă a încercat să își mențină și consolideze bunăstarea controlând acum ea felul în care conducătorii politici naționali (și, uneori, cei transnaționali) își concep și aplică agenda menită a menține un minim calm social și anumite echilibre economico-sociale. În acest scop au fost create adevărate „state subterane” (în România, ca și în SUA, de pildă) ca puteri politice oculte, active la nivel național, prin intermediul cărora, oculta mondială își transmitea ordinele către conducerile oficiale ale statelor supraterane (care acționează la vedere).
Acest sistem a scăpat, însă, de sub control și mecanismul folosit până acum s-a gripat. Statul a încetat a mai fi armura politică a demosului (poporului) pentru a deveni arma corporatismului altădată supravegheat și civilizat de el, dar acum ajuns putere suprastatală, împotriva demosului. Astfel democrația a intrat în moarte clinică.
Capitalismul neo-liberal și neo-conservator aveau nevoie de o reformă aptă a menține omenirea într-un sistem de organizare democrată. În locul ei, oligarhia mondială a găsit soluția „marii revoluții neo-marxiste”, cea a globalismului cultural dogmatic, care, spre a le garanta corporatiștilor, loviți și împuținați de criză, bogății și mai mari și o existență și mai fericită, trebuia să împingă popoarele spre o „nouă normalitate” pe calea unei „mari resetări”.

Ce se poate face pentru a ne împotrivi acestui curs al lucrurilor?
Cum ne putem opune acestei revoluții mondiale, de un tragism egal, dacă nu mai mare, cu cel al revoluției bolșevice?
Deocamdată este greu de făcut un plan detaliat. Ceea ce se poate face este, pentru moment, să devoalăm fenomenul, să punem în lumină realitatea, să găsim copilul care să strige că „regele este gol”. Astfel vom fi în stare să definim corect problema, iar definirea corectă a problemei este primul pas către soluționarea ei corectă.
Este ceea ce am încercat să fac prin textul de față, inclusiv în speranța că alții vor fi astfel încurajați la exerciții similare. Înainte de a ne recupera libertatea pierdută și spre a o recupera, trebuie să recuperăm adevărul.
Să aflăm adevărul și prin el să fim liberi!
Autor: dr. Adrian Severin
Sursa: Solid News

0 12

Primăria Brașov invită brașovenii interesați să contribuie la dezvoltarea orașului nostru să participe marți, 2 aprilie, de la ora 16.30, la Atelierul de Bugetare Participativă, care se va desfășura într-un format hibrid, permițându-vă să participați fie online, prin platforma Zoom, fie fizic, în Sala de ședințe a Consiliului Local al Municipiului Brașov. Termenul limită pentru înscrieri este marți, 02.04.2024, ora 12:00. Link-ul de conectare va fi trimis în ziua evenimentului, după ora 13.00.

Este o oportunitate de a învăța cum puteți accesa Programul de bugetare participativă, împărtășind ideile și proiectele care vă pasionează. Discuția se va axa pe implicarea directă a cetățenilor în gestionarea bugetului local și pe modul în care ideile brașovenilor pot deveni realitate. Întâlnirea va cuprinde o prezentare generală a Bugetării Participative, prezentarea ideilor de proiecte, precum și o sesiune de întrebări și răspunsuri.

Reamintim că luni a fost deschisă sesiunea de propuneri de proiecte în cadrul programului de bugetare participativă, care are ca obiectiv transformarea Brașovului într-un oraș verde, mobil, relaxat, un oraș al comunităților. Prin acest program, cetățenii – inclusiv tinerii are au împlinit 14 ani – pot propune și pot alege proiecte pe care municipalitatea trebuie să le implementeze începând cu acest an.

Suma alocată pentru finanțarea proiectelor propuse și votate de brașoveni este de 2 milioane de lei, câte 500.000 de lei pentru proiectul câștigător din fiecare dintre cele 4 axe prioritare: «Orașul mobil», «Orașul verde», «Orașul relaxat», «Orașul comunităților».

Până pe 8 aprilie inclusiv, cei interesați pot înscrie în platforma on-line ideile de proiecte. Din 14 mai va începe votarea, tot de către brașoveni, a propunerilor înscrise, iar în 29 mai vor fi anunțate proiectele câștigătoare pe fiecare axă prioritară.

Pot depune proiecte și vota în cadrul procesului de bugetare participativă doar brașovenii, inclusiv cei cu reședința temporară în orașul nostru, care au minim 14 ani. Pentru a participa la oricare dintre cele două etape – propunere proiecte și votare proiecte – trebuie creat un cont pe platforma online dedicată procesului de bugetare participativă primariabrasovenilor.ro. Cei care au participat la edițiile anterioare ale programului se vor putea conecta cu contul deja existent.

După finalizarea procedurii, vor fi implementate, de către Primăria Brașov, proiectele care au obținut cel mai mare punctaj. Bugetarea participativă nu înseamnă alocarea fondurilor necesare implementării către cei care fac propunerile, ci proiectele câștigătoare sunt implementate de serviciile de specialitate din Primăria Brașov.

Vă reamintim că tot în această perioadă, până în 3 aprilie inclusiv, are loc și recrutarea membrilor comisiei de evaluare a ideilor de proiecte. Reprezentanții societății civile și/sau experții independenți sunt invitați să facă parte din această comisie, care va evalua din punct de vedere tehnic, legal și financiar proiectele depuse de brașoveni. Comisia pentru Bugetare Participativă este formată din specialiști din cadrul departamentelor Primăriei Municipiului Brașov, primarul Municipiului Brașov, consilieri locali,  și membri ai societății civile brașovene și experți independenți.

D.D.

0 13

Tronsonul lung de 8,4 km, care leagă satele Moieciu de Jos – Cheia – Moieciu de Sus, va beneficia de lucrări de consolidare a drumului, lărgirea carosabilului, reabilitarea podurilor și podețelor, precum și de refacerea sistemului de evacuare a apelor pluviale. Bineînțeles, proiectul prevede refacerea completă a straturilor asfaltice și a semnalizării rutiere.

Contractul în valoare de 19,3 milioane de lei (fără TVA) a fost semnat anul trecut cu firma româneasca S.C. DIFERIT A.G. SRL. Lucrările de modernizare trebuie finalizate în doi ani, însă sunt promisiuni din partea antreprenorului că vor fi terminate mult mai repede.

D.D.