Denumirile populare ale lunii Februarie: ♦ faur, faurar (luna faurilor de fier, care pregatesc fiarele aratului; "Faur fereca/ Si desfereca"; "Doua saptamani ferica/ Iar doua desferica – ninge si ploua, ingheata si dezgheata, e ger si caldura"), fluierar („Luna lui fluierar baga omatul pe borta acului in casa“), luna lupilor Prevestire de timp: Cand bufnita prin luna februar va canta, e semn de primavara timpurie. ♦ Daca canta pitigoii vesel in luna lui Faur, in curand se va desprimavara. ♦ Faur urat, mai frumos. ♦ Cand nu ingheata la Faur e semn de an manos. ♦ Zapada in Faur intareste semanaturile. ♦ Viforele ce nu vin in Faur se razbuna la Pasti. ♦ Daca Faurar e vantos, vara e secetoasa. Traditii: "Poporul zice ca luna lui februarie este: ferica si desferica. Poate ca unde in luna lui februarie incepe a se desfunda pamantul. Si februarie nu lasa sa se faca una ca asta deodata. Caci stiut este ca in februarie noaptea ingheata si ziua se dezgheata, si asa treptat merge de la inghetul cel mare din decembrie si ianuarie la caldura lui marta si aprilie. Aceasta cand merg lucurile pe calea lor fireasca. Cateodata februarie isi da si el arama pe fata; vrea sa arate ca si el este luna de iarna. Atunci, tin-te panza, sa nu te rupi! unde imi intoarce cojoaca pe dos, si unde ne trimite cate un pui de viscol, de zloata, de te crezi la gerul Bobotezei, ori in mijlocul iernii! Vezi ca nu degeaba spune romanul ca Februarie s ar fi laudat contra nu stiu cui zicand: „Daca nu mi-ar fi rusine de frate meu cel mare, adica de Ianuarie, as da o geruiala de sa inghete vitelul in burta vacii!“. "In luna lui februar crapa ouale corbului, cand e ger mare, si atunci ies puii. Corbul trebuie sa se sileasca cu ouatul si clocitul, sa-i crape din buna vreme ouale, ca sa-i iasa degraba puii, ca de a da in mart si i-or gasi furnicile in cuib, ii mananca. De aceea in unii ani sunt corbi mai multi, iar in altii mai putini. In luna lui mart furnica s-a pus ramasag cu corbul ca, de a putea sui el in varful copacului atatea oca de fier, cat va sui ea, furnica nu i-a manca puii; ca furnicele in mart incep a iesi. El a dus sarcina cat a dus, dar n a putut o sui pana in varf. Furnica a luat de la dansul fierul si l-a radicat ea, dar nu l-a dus ca dansul drept, ci cotit, si asa l-a suit pana-n varf; si de aceea ii mananca corbului puii." Sfaturi generale: "Cerne bucatele de samanta. Cara si imprastie gunoi, ca, pe cand se dezgheata, zama lui sa intre in pamant. Cand timpul e frumos, poti incepe aratul. De n-ai facut in ianuarie, aduna acum neaua in jurul pomilor. Curateste livezile de musinoaie, pietri si maracini si, pe unde locul e ples, seamana iarba. Lasa berbecii la oile ce vrei sa fete in iulie si le pazeste sa nu bea apa de pe neaua, caci cele de a fata pierd mielul, iar celor fatate li se strica laptele. Taie mladite de altoit din partea despre miazazi a pomilor, le implanta in nisip ori in pamant umed pana la folosinta. Sfarseste curatirea pomilor de omide si, cand timpul e frumos, poti sadi pomi. Curateste altoii mai tineri de crengile netrebnice, ca sa creasca frumosi. Fa resadnita si seamana teler, ceapa, salata, calarabe, castraveti si altele, pe cari le vei apara prin un acoperemant in contra gerului." Antoaneta Olteanu, Calendarele poporului roman, Ed. Paideia, Bucuresti, 2009