153 de ani de la Unirea Principatelor Romane

Alexandru Ioan Cuza a fost cel care a sustinut unirea celor doua principate, Moldova si Tara Romaneasca. Cuza fost ales el domnitor al Moldovei pe 5 ianuarie 1859 si al Tarii Romanesti pe 24 ianuarie 1859. Unirea celor doua principate romanesti, va fi acceptata de puterile europene la Congresul de la Paris, din data de 18 octombrie 1858. Trei ani mai tarziu, unirea a fost declarata oficiala la 24 ianuarie/5 februarie 1862, numele noi tari fiind Romania, iar capitala stabilindu-se la Bucuresti.
Alegerea sa a produs in intreaga tara o puternica explozie de entuziasm. Nicolae Grigorescu ii relateaza lui A. Vlahuta - "ne vine vestea ca s-a ales Cuza domnitor in amandoua capitalele. Am lasat tot, am pus saua pe cal, si fuga la targ. Atunci am vazut eu ce va sa zica bucuria unui popor. Cantece, jocuri, chiote in toate partile. Isi ieseau oamenii in drum cu oala plina cu vin; care cum se intalneau luau vorba de Cuza, de unire, se imbratisau si incingeau hora in mijlocul drumului. Si era un ger de crapau pietrele. Da' unde mai sta cineva in casa? Am vazut batrani care plangeau de bucurie."
Si George Baritiu scria: „Bucuria e atat de mare, fericirea e atat de mare, incat peana tremura in mana mea, si-o las”.
Asemenea sentimente si manifestari ale romanilor supusi Austriei nu-i puteau lasa indiferenti pe fauritorii Unirii, in frunte cu insusi Cuza. Interesul si intentiile de intregire a Unirii cu celelalte ramuri ale poporului roman le putem desprinde din cuvintele pe care Cuza le adresa ostirii reunite, in vara anului 1859: „va sta in mana ca intr-o zi tara noastra sa va poata datora marirea”.
Alegerea lui Alexandru Ioan Cuza de la 24 ianuarie 1859 a produs o mare surpriza in cercurile politice din tarile europene. Evenimentul a fost considerat atat la Paris dar si la Torino un succes al politicii Frantei si Sardiniei in rasarit impotriva Austriei. Totodata unirea a dat sperante si emigratiei maghiare din apus. Marea Unire a fost considerata de Napolen III si de Cavour germene al unei "revolutii" iminente in Austria si "element pentru succesul desavarsit si grabnic al proiectelor noastre".
Starea de spirit - manifestarea deschisa a unitatii si solidaritatii - ce domnea in acea vreme in randul romanilor supusi Austriei ingrijora mult autoritatile; voci oficiale austriece considerau unirea Principatelor un „pericol pana in maduva oaselor” pentru Imperiul Austriac. Temerile erau indreptatite, mai ales ca in tratativele cu reprezentanti ai emigratiei revolutionare ungare, domnul Cuza a conditionat colaborarea de alegerea unei adunari nationale in Transilvania pentru a hotari asupra apartenentei administrative a acesteia, iar optiunea adunarii era previzibila, romanii reprezentand peste 60% din populatie.
Realizarea unirii Principatelor si evenimentele ce i-au urmat au contribuit nemijlocit la impulsionarea activitatii politice a romanilor din Transilvania.

---

www.infobrasov.net     Comentarii     Versiune printabila     Trimite unui prieten    

Comentarii:
Momentan nu este nici un comentariu la acest articol!
Adauga comentariu

NOTA: Autorul comentariului este responsabil de continutul acestuia si isi va asuma eventualele daune, in cazul unor actiuni legale impotriva celor publicate. Prin apasarea butonului "Trimite" sunteti de acord cu "Termenii si conditiile de utilizare a site-ului infobrasov.net".

Adauga comentariu:

Numele:
Comentairul:
	Text de siguranta (adaugati textul din imagine):

17851379