Luna ianuarie are un aspect aparte in calendarul popular romanesc in care, taranul roman, pastor prin excelenta, dupa cum se arata si in „balada neamului”, Miorita, are tot felul de superstitii cu privire la mioarele pe care le are in grija sa. De aceea, majoritatea obiceiurilor, credintelor si traditiilor sunt indreptate catre „amenintarea ancestrala” cu care se confrunta ciobanii de pe plaiurile mioritice: lupul. Filipii de Iarna este o sarbatoare foarte importanta in lumea satului ca incepe la sfarsitul lunii ianuarie si se continua pe mai multe zile pana la 2 februarie. In calendarul popular, indica sfarsitul unei lungi perioade de imperechere a lupilor, inceputa la Filipii de Toamna. De fapt, in aceasta perioada sunt praznuiti o serie de sfinti despre care se crede ca-i pot ajuta pe gospodari sa-si fereasca animalele din batatura de coltii fiarelor. Sfantul Agapia (24 ianuarie) este cinstit de femeile satului care se tem ca altfel le vor capia oile. In aceasta zi nu lucreaza si mai ales nu pun mana pe vartelnita, existand credinta ca altfel oile li se vor invarti ca virtelnita, iar copiii vor face "bube rele". Filipii de Iarna incep odata cu ziua Sfantului Grigore Teologul (25 ianuarie), cel despre care se crede ca apara impotriva ologelii, arsurilor ori inecului. Sfantul ii ajuta pe cei bolnavi, ii sprijina pe cei neputinciosi si pe napastuiti si le ocroteste pe vaduve. In lumea satului, sarbatoarea este respectata si de cei care se indeletnicesc cu prelucrarea lemnului, crezand ca astfel vor avea mai mult de lucru. Se mai spune ca daca vreun gospodar nu respecta sarbatoarea va avea paguba in recolte, pe care i le vor manca pasarile cerului. Sfintul Grigore Teologul este si aparator al vitelor, pe care le pazeste de lup, caruia in calendarul popular ii sunt dedicate multe sarbatori inca de pe vremea dacilor. Filipii sint pastori ai lupilor, ca si Sfintul Petru cel Schiop. In constiinta populara sarbatoarea este adinc inradacinata, fiindu-i alocata o perioada destul de mare in timpul iernii (25 ianuarie–2 februarie, in unele parti ale tarii 29 ianuarie–2 februarie), dar si in timpul verii (Filipii de Vara). Se spune ca in prima zi de Filipi, femeile satului lipesc gura sobei ca sa se lege si gura lupilor. La hornul casei se atarna o secure sau o unealta de-a casei, existand credinta ca astfel vor fi uitate vitele si oile de catre dihanii. Se spune ca gospodarul care nu va praznui Filipii va ramane fara pasarile din curte, pe care i le vor manca hultanii. Batranii spun ca in aceste zile nu-i bine sa dai nimic din casa ca altfel vei da tot anul. In schimb e bine ca in aceste zile sa se atarne la hornul casei o secure sau o unealta pentru ca astfel sa fie uitate vitele si oile de catre dihanii. Singura munca ingaduita si chiar recomandata este spalatul rufelor cu apa clocotita, caci numai astfel se poate opari, prin empatie, gura lupului. In aceasta perioada se fac si previziuni meteorologice: - daca este cer senin si luna plina, va fi o vara buna si an rodnic - daca vremea nu este geroasa, vara va fi manoasa si anul bun pentru productia de miere - daca curg stresinile, primavara este friguroasa In noptile de Filipi, se zice ca lupoaicele cauta cu inversunare taciuni aprinsi. Cele care nu reusesc sa-i gaseasca si sa manance foc (simbol universal al masculinitatii si virilitatii), raman sterpe un an de zile. Iata de ce femeile nu scot cenusa din vatra si nu imprumuta foc in aceste zile. Prin aceste manifestari ceremoniale ale Filipilor, lupul sugereaza mitologic ideea straveche a legaturii dintre fertilitate si sterilitate, dintre nastere si moarte.